samedi 25 mars 2017

Memoria şi Săptămâna Creierului (Radioreportaj 198)



Bună ziua tuturor!

Ca în fiecare an din 1999 încoace, în luna martie se desfăşoară simultan în toate ţările Europei
Săptămâna Creierului.
O manifestare aflată, în momentul în care vă vorbesc, în plină desfăşurare în peste 30 de localităţi din Franţa.
O mulţime de conferinţe, dezbateri, spectacole, expoziţii, mese rorunde, vizite la institute de cercetare, toate organizate cu un scop unic, acela de a prezenta unui public cât mai larg posibil ultimele „cuceriri” ale cercetării în domeniul neuroştiinţelor.


Cercetători, medici şi studenţi, toţi benevoli, au timp de o săptămână ocazia de a-şi prezenta lucrările şi de a sensibiliza publicul în ceea ce priveşte impactul pe care cercetarea în domeniul neuroştiinţelor îl poate avea asupra fiecărui individ, dar şi al societăţii în general.
O ocazie pentru mici şi mari de a explora misterele acestui organ a cărui complexitate de abia începem să o descifrăm.
Cea de a 19-a ediţie a Săptămânii Creierului, coordonată de Société des Neurosciences, a debutat şi ea, ca şi ediţiile precedente, cu o conferinţă ce a trasat un fir conductor al manifestării.
Anul acesta, firul roşu este... MEMORIA!
Titlul conferinţei inaugurale ce a avut loc luni la Institut du Cerveau et de la Moelle Épinière din cadrul spitalului parizian Pitié-Salpêtrière a fost: ”În căutarea urmelor memoriei în creier”.


„Şi-ai să mă uiţi / Că prea departe / Şi prea pentru mult timp porneşti!
Şi-am să te uit / Că şi uitarea e scrisă-n legile omeneşti.”
Versurile minulesciene rezumă atât de frumos o realitate cu care am fost cu toţii confruntaţi măcar o dată în viaţă.
Se pare că însă cercetătorii nu se vor resemna nicicând. Cu mijloace tehnice din ce în ce mai sofisticate, ei explorează creierul în căutarea memoriei sau mai bine zis, a diferitelor tipuri de memorie, şi a zonelor cerebrale implicate.
Cum, când şi de ce ne amintim? Unde sunt stocate amintirile şi cum revin ele la viaţă?


Cu mai bine de un secol în urmă, biologul german Richard Semon intuia existenţa unor urme materiale pe creier ce ar corespunde fiecărei amintiri. Le-a numit „engrame”, dar performanţele aparaturii de care dispunea nu i-au permis să valideze ipoteza.
Astăzi, cercetătorii au reuşit să identifice existenţa unor neuroni specializaţi, care reacţionează la o imagine ce ne reaminteşte ceva. Se pare chiar că această „reacţie” ar fi datorată unor modificări fizico-chimice la nivel celular sau chiar molecular. Dar în acest domeniu cercetările sunt în curs.
Desigur, setea irepresibilă de a înţelege aceste mecanisme, sete care motivează orice om de ştiinţă, este dublată de dorinţa de a găsi soluţii pentru a trata numeroasele patologii ce afecetează memoria.


Vă spuneam că atât temele abordate, cât şi mijloacele alese pentru a le comunica sunt numeroase şi variate. O enumerare ar deveni rapid plictisitoare. Voi alege aşadar doar două dintre acestea.
Una este achiziţia limbajului la cea mai fragedă vârstă.
Fascinaţi de rapiditatea şi lipsa de efort aparent cu care copiii învaţă limba maternă, cercetătorii au reuşit să identifice o succesune de etape ale dezvoltării lingvistice începând chiar de la primele zile de viaţă şi au elucidat o serie de mecanisme ce intervin în achiziţia sunetelor, a cuvintelor şi a structurii frazelor.


Şi pentru că nimic din ce este omenesc nu le este străin, cercetătorii din domeniul neuroştiinţelor explorează cu acelaşi interes şi mecanismele cerebrale care ne permit să-i înţelegem pe cei din jurul nostru, să acceptăm opinii diferite de ale noastre, să tolerăm emoţii şi valori pe care nu le împărtăşim.
Pe scurt: toleranţa, empatia, fără de care „ceilalţi” devin „infernul”, după cum afirma Sartre.

© https://judydodgen.com/new-blog/2017/1/7/brain-building-challenge-2017-week-one

Foarte sincer, cred că fiecare dinte noi are cel puţin o întrebare la care ar putea afla răspunsul în cadrul acestei Săptămâni a Creierului. În ceea ce mă priveşte, fiind şi în preajma alegerilor, deci văzând şi auzind foarte des oameni politici, mă întreb din ce în ce mai des:
Oare ce-o fi în creierul lor?

video

„Săptămâna Creierului”
Amelia Chirca
Radioreportaj pentru emisiunea
„Ştiinţa în cuvinte potrivite”
de vineri 17 martie 2017,
cu Corina Negrea şi Dan Manolache
pe Radio România Cultural.

lundi 20 mars 2017

BLEU DE KLEIN / ALBASTRU DE KLEIN - Yves Klein, MAMAC, Nice


MAMAC – Musée d’Art Moderne et d’Art Contemporain - NICE


Yves KLEIN ( Nice, 1928 - Paris, 1962)


 Yves KLEIN
  International Klein Blue (IKB Godet), 1959 [à gauche]


Yves KLEIN
Anthropométries, sans titre, ANT 77 , 1961


"À partir de 1954, Yves Klein propose des peintures monochromes.  Il tend vers la présentation d'une idée d'unité absolue, « une parfaite sérénité ». Progressivement, après des monochromes de diverses couleurs, il privilégiera le bleu outremer." *


Yves KLEIN
Triptyque de Krefeld (PGB), 1961


"Klein et Adam [Edouard Adam, a Parisian art paint supplierrecherchent alors un liant qui donne à la couleur du pigment bleu outremer toute sa profondeur. En effet, la composition chimique d'un pigment ne détermine pas complètement la couleur d'une peinture. Chacun peut constater que l'aquarelle change de couleur en séchant : c'est que les propriétés optiques du liant influent sur la couleur." *


Yves KLEIN
Sculpture Fil de fer bleu sans titre (S 18), 1960


"Le 19 mai 1960, Yves Klein dépose à l'Institut national de la propriété industrielle (INPI), sous l'enveloppe Soleau** no 63471, la formule de son invention. Elle décrit le liant qui est constitué d'une pâte fluide originale, substituée à l'huile traditionnellement utilisée en peinture, et qui fixe du pigment bleu outremer no 1311." *


** "L'enveloppe Soleau, du nom de son inventeur Eugène Soleau, objet d'un brevet déposé en 1910, est une preuve d'antériorité d'une création que l'on peut utiliser en France pour obtenir de façon certaine la date d'une invention, d'une idée, d'une œuvre en la déposant à l'Institut national de la propriété industrielle (INPI)."
https://fr.wikipedia.org/wiki/Enveloppe_Soleau


"En déposant le Bleu, Yves Klein, accomplit un acte artistique, il « ne cherchait pas seulement à protéger ses intérêts commerciaux mais voulait aussi marquer l'authenticité d'une idée créative » car « le véritable concept de cet art était d'inspiration technologique »". *


Yves KLEIN
Sculpture sans titre (S 11) (Arbre bleu), 1960


"Selon Klein, « Le bleu n’a pas de dimension, il est hors dimension, tandis que les autres couleurs elles en ont … Toutes les couleurs amènent des associations d’idées concrètes … tandis que le bleu rappelle tout au plus la mer et le ciel, ce qu’il y a de plus abstrait dans la nature tangible et visible »". *