dimanche 27 décembre 2009

Franta (7) - Craciun 2009

So this is Christmas
And what have we done
Another year is over...

Il ascult iarasi si iarasi pe John Lennon cu Happy Xmas, War Is Over.
Este cantecul care insoteste cele mai multe din felicitarile de Craciun pe care le-am primit in acest an prin mail. Imagini cu ghirlande, lumanari si becuri colorate, cu Mosi Craciun in sanii trase de reni, cu bunici si pisici. Si cu zapada, cu multa zapada, asa ca pentru a acoperi toate lucrurile triste pe care vrem sa le uitam. Fara a-i uita pe Maria, Iosif si Pruncul culcat in iesle.

"Sa nu-l punem inca pe Isus" – imi spune Mihaela inainte de a pleca la biserica. "Inca nu s-a nascut". De acord. Il punem deoparte, desi ii lasam in jurul ieslei pe cei trei regi magi. La fel ca Maria si Iosif, regii magi au la noi aerul si imbracamintea unor tarani peruvieni. O cabana mica din Provence completeaza nota universala a "cresei" noastre.




Ne reamintim de cresele vazute in bisericile din Lisabona. Cea mai impresionanta ramane cea de la Manastirea Ieronimilor. Greu de imaginat ceva mai simplu, mai ales in foarte bogata arhitectura "manuelina" a manastirii.




Cand revenim spre casa, bradul cel mare, impodobit cu lumini cazatoare, asezat in fata salii de la Croix Blanche a disparut. "Oare nu era aici un brad mare, impodobit cu lumini cazatoare?" "Asta era anul trecut!"

Cum? A mai trecut un an? Unde? Deja? Stie cineva o cale pentru a face timpul sa se scurga mai incet?

Incerc sa ma misc cat mai putin pentru a nu alunga magia Craciunului, pentru a-l face sa dureze mai mult. Uite, am gasit o solutie: o sa trimit felicitarile de Craciun doar in cea de a treia zi. In acest fel voi avea impresia ca a durat mai mult.

Fredonez incet, schimband timpul:
And so this was Christmas...


Si adaug:
I hope you have fun
The dear and the near one
The old and the young
A very Merry Christmas
And a Happy New Year !

MSChirca

jeudi 17 décembre 2009

Radio (21) - Poveste de Craciun

Buna ziua tuturor!

Cu cateva zile inainte de vacanta care, dupa cum toata lumea stie, "vine cu trenul din Franta", si de Sarbatorile sfarsitului de an, cred ca este momentul cel mai potrivit pentru o poveste de Craciun.


Ea incepe cum se cuvine cu "A fost odata", chiar daca ceea ce va voi povesti continua sa se petreaca si acum. Dar sa respectam traditia:

"... A fost odata un tanar (sau o tanara) care de ani de zile dorea sa devina paleontolog sau artist de circ sau muzician sau poet... pe scurt, un tanar animat de o vocatie. Din pacate, tot felul de probleme financiare il impiedicau sa-si realizeze idealul. Taxele de scolaritate, imposibilitatea de a plati o locuinta in apropierea scolii pe care ar fi trebuit sa o urmeze si alti balauri si zmei de acelasi fel ii taiau calea. Si iata ca intr-o buna zi o zana buna, cu bagheta fermecata..."

Dar sa revenim la realitate, oricat de mult ne-ar fermeca basmele.
In realitate, zana buna se cheama "Fundatia Bleustein-Blanchet pentru Vocatie", iar bagheta magica este o bursa menita sa-i ajute pe tinerii in varsta de 18 pana la 30 de ani sa-si indeplineasca visul.

La originea acestei fundatii se afla un personaj extraordinar: Marcel Bleustein-Blanchet. Nascut la inceputul secolului XX, urmasul unei adevarate dinastii de negustori de mobila, el a creat la numai 20 de ani agentia de publicitate Publicis. Milionar la 30 de ani, ruinat la 34 de ani din pricina ocupatiei, foarte activ in cadrul Rezistentei, el reconstruieste dupa razboi agentia Publicis. Considerat cel mai insemnat publicitar francez al secolului XX, el confera publicitatii un statut si unelte specifice, printre care sondajele, studiile de motivatie si protocolul de marketing. Si iata ca in 1960, pentru a multumi cerului ca a supravietuit razboiului si ca a reinviat agentia Publicis, Marcel Bleustein-Blanchet hotaraste sa acorde o sansa tinerilor animati de o vocatie. Impreuna cu cativa prieteni si clienti creaza o serie de burse – 17 la numar pentru prima promotie.

Rolul Fundatiei Vocatiei este de a permite unor tineri foarte motivati sa atinga nivelul de studii necesar pentru a exersa meseria care ii pasioneaza. Fara intrerupere din 1960 si pana astazi, bursele fundatiei, in valoare azi de 7700 de euro, sunt acordate in fiecare an unui numar de 20 de tineri selectionati dintre 5000 de candidati de catre un juriu format din specialisti ai fiecarei discipline, multi fiind ei insisi fosti laureati.

Cei 1325 de laureati de la inceputuri si pana astazi isi desfasoara activitatea in domenii extrem de variate. Ei sunt cercetatori stiintifici, dirijori, artizani, infirmieri, ingineri, marionetisti, juristi, fotografi, si lista, pe care francezii ar asemana-o cu un "inventaire à la Prévert", este departe de a fi exaustiva. Printre ei se numara si celebrul paleontolog si paleoantropolog Yves Coppens, membru al echipei care a descoperit-o pe Lucy, "bunica umanitatii". Yves Coppens, fost laureat al unei burse pentru vocatie Bleustein-Blanchet, face astazi parte din juriu.

Anul acesta, mai precis pe 7 decembrie 2009, a avut loc la teatrul Marigny din Paris decernarea premiilor pentru cea de a 50-a editie a basmului nostru modern.

Si o precizare de ordin practic: intre 1 ianuarie si 31 mai 2010, orice tanar cetatean al unei tari membre a Uniunii Europene si care traieste in Franta isi poate depune candidatura pentru o "bursa a vocatiei". Desigur, Fundatia Vocatiei are si un site internet ce contine toate informatiile necesare eventualilor candidati.


Inainte de a incheia ultima mea interventie pe anul 2009, as dori sa urez tuturor ascultatorilor si colegilor Sarbatori Fericite si un An Nou cu multe bucurii. Si chiar daca suntem intr-o emisiune dedicata stiintei, va doresc ca dimensiunea fantastica sa fie si ea prezenta in vietile tuturor!

Amelia Chirca - Interventie in emisiunea „Stiinta in cuvinte potrivite“, Radio Romania Cultural, realizatori Corina Negrea si Dan Manolache, care a putut fi ascultata in direct pe http://www.srr.ro/, incepand cu ora 13 :15, ora Romaniei, miercuri, 16 decembrie 2009.

samedi 5 décembre 2009

Lecturi razlete (2) - Staffan Westerlund

Romane politiste scandinave

"Ramase mult timp acolo, fara sa se gandeasca la nimic anume. Avea asa de rar ocazia sa fie singura cu ea insasi.
Vazuta de aici, lumea era foarte frumoasa si ai fi putut sa o crezi in afara pericolului de a fi atinsa de rautatea oamenilor sau de politica mondiala – daca nu ai fi avut motive serioase sa fii convins de contrariu.

Opera din Oslo - august 2008, foto MSC

Inga-Lisa era bine plasata pentru asta, dar in aceasta seara nu vroia sa stie nimic.
In schimb, avea probleme de rezolvat. Le puse pe toate, gramada, pe stanca ce se gasea in fata ei, iar apa veni sa le reduca in cioburi colorate in rosu si brun de licarirea orizontului boreal."

Staffan Westerlund – L'institut de recherches, Gallimard, 2005 (in original – "Institutet", 1988)

mercredi 2 décembre 2009

Radio (20) - Bizant

Buna ziua tuturor!

Astazi as dori sa va invit la Bizant. Ba nu, la Constantinopol! Ba nu, la Istanbul!
De fapt vreau sa va invit la Paris, unde are loc expozitia "De la Bizant la Istanbul", gazduita, la doi pasi de Champs Elysées, de galeriile de la Grand Palais.
Expozitia, organizata de Reuniunea Muzeelor Nationale franceze si de Fundatia pentru Cultura si Arte din Istanbul, se inscrie in cadrul unei manifestari de amploare intitulata "Sezonul turc in Franta". Incepand in iulie anul acesta si pana la sfarsitul lunii martie a anului viitor, peste 400 de evenimente culturale, economice si stiintifice propun publicului francez tot atatea ocazii de a inlocui o serie de clisee despre aceasta tara cu o imagine mai apropiata de realitate. Scopul manifestarii este de a stimula si pereniza dialogul intre cele doua tari atat pe plan economic, cat si in domeniul stiintei, educatiei si creatiei artistice. Cat despre organizatori, ei spera ca "Sezonul turc in Franta" sa se bucure de un succes similar celui al "Primaverii franceze" organizate in 2006 in mai multe orase din Turcia.


Foto Mihaela Chirca
Dar sa revenim la expozitia dedicata capitalei situate pe doua continente.
Circa 300 de exponate, provenind din colectii publice turcesti, franceze, dar si din alte tari, retraseaza istoria bogata si agitata a acestui oras.
Criteriul retinut de organizatori este cel cronologic: diferitele sectiuni ale expozitiei sunt dedicate celor mai importante etape ale evolutiei acestei intersectii de cai continentale si maritime.
Expozitia incepe asadar cu vestigiile datand din paleolitic si continua apoi cu cele ce atesta existenta unui port in urma cu 8000 de ani. Sectiunea dedicata coloniei grecesti din secolul VII idC., cunoscuta sub numele de Bizant, este bogata in marturii privind schimburile economice si viata de toate zilele a locuitorilor acesteia.
Un loc aparte este rezervat perioadei in care, sub numele de Constantinopol, orasul devine capitala Imperiului Roman de Rasarit. Exponatele ilustreaza activitatea efervescenta a unui centru comercial, politic, militar si religios de prima importanta.
Desigur – si aici intram pe un teren ceva mai familiar – Mahomed Cuceritorul si cativa dintre cei mai remarcabili dintre urmasii sai – Baiazid sau Soliman Magnificul - ocupa si ei in expozitie locul ce li se cuvine.
Exponatele ilustreaza si pentru aceasta perioada cele mai remarcabile constructii, splendoarea ceremoniilor oficiale, sarbatorile religioase, dar si viata cotidiana a stambuliotilor, prin intermediul obiectelor legate de comert, meserii, transport maritim si terestru s.a.m.d.
O mentiune aparte pentru exponatele ce prezinta evolutia obiceiurilor vestimentare prin intermediul carora este ilustrata apropierea lenta si progresiva a Istanbulului de Occident.
In sfarsit, epilogul expozitiei rezerva un loc privilegiat vestigiilor provenind din portul Teodosiu, recent descoperit cu ocazia lucrarilor viitorului metrou ce va lega malul european al Bosforului de cel asiatic.

Amelia Chirca - Interventie in emisiunea „Stiinta in cuvinte potrivite“, Radio Romania Cultural, realizatori Corina Negrea si Dan Manolache, care a putut fi ascultata in direct pe http://www.srr.ro/, incepand cu ora 13 :15, ora Romaniei, miercuri, 2 decembrie 2009.

jeudi 26 novembre 2009

Radio (19) - Nanotehnologii


Buna ziua tuturor!

Daca interventia mea de saptamana trecuta avea o tonalitate festiva – normal, doar vorbeam despre Sarbatoarea Stiintei – cea de astazi ar putea parea nelinistitoare.

Va aduceti aminte de cantecul celor trei purcelusi din desenul animat cu acelasi nume? „Who”s afraid of the big, bad wolf?” – Cui e frica de lupul mare si rau? Prin analogie, subiectul de astazi s-ar putea intitula: „Cui e frica de particulele cele mici si rele?” Cu alte cuvinte: „Cui e frica de nanotehnologii?”

Cui? Multora dintre noi.

Subiectul, foarte serios, anxiogen chiar, face in Franta obiectul unei vaste dezbateri publice. Intitulata „Dezbatere publica privind optiunile generale pentru dezvoltarea si reglementarea nanotehnologiilor” – ea are caracter national si este in plina desfasurare. Dezbaterea a debutat pe 15 octombrie si se va incheia pe 24 februarie anul viitor.

Sa ne amintim mai intai ca acest domeniu, situat la granita intre optica, biologie, mecanica, chimie si microtehnologie – iar lista ar putea continua – cuprinde studiul, fabricarea si manipularea unor structuri si dispozitive cu dimensiuni de ordinul nanometrilor, adica de cateva milionimi de milimetru - deci de 50.000 mai mici decat grosimea unui fir de par. Ne aflam, cu alte cuvinte, la scara atomica si moleculara.

Tocmai datorita acestor dimensiuni exceptionale, nanotehnologiile sunt purtatoarele unor sperante nemasurate: datorita lor ar putea fi create produse mai ieftine, mai solide si mult mai eficace, sau ar putea fi vindecate boli astazi incurabile.

Reversul medaliei este si el legat tot de dimensiunile dispozitivelor create: mai mici decat o celula vie, ele ar putea patrunde in organism in ciuda barierelor naturale – proprietate de altfel deja utilizata in industria cosmetica.

Spectrul unei invazii de agresori minuscului, indetectabili, este destul de ingrijorator. Cei mai alarmisti dintre comentatori evoca chiar posibilitatea ca aceste „nanomecanisme” sa se reproduca singure, scapand astfel de sub control si putand provoca adevarate catastrofe. Asemenea creaturii lui Frankenstein, aceste dispozitive, devenite autonome, ar putea pune in pericol insasi existenta planetei.

Intre partizani – care vorbesc nici mai mult, nici mai putin, decat de „ a patra revolutie industriala”, si detractori – care avanseaza tot felul de scenarii catastrofa, pozitia cetateanului ce nu detine un doctorat in stiinte este destul de putin confortabila si panica il poate usor coplesi.



Antidotul l-ar putea constitui asadar o larga dezbatere publica. Dezbatere ce-si propune:
• sa informeze cat mai bine publicul larg despre aspectele tehnice legate de nanotehnologii si despre impactul lor asupra societatii
• sa permita tuturor sa se exprime, sa formuleze intrebari, observatii, critici sau sugestii privind aplicatiile nanotehnologiilor si, in sfarsit,
• sa sintetizeze toate punctele de vedere exprimate si sa informeze toti factorii de decizie.


In ceea ce priveste modalitatile concrete de realizare a dezbaterii, ele sunt variate.
Printre ele:
• organizarea de reuniuni publice, desigur gratuite, in 17 orase franceze – Strasbourg, Toulouse, Orleans, Lille, Bordeaux, Metz, Lyon etc.
• un sit internet prin intermediul caruia cetatenii pot contribui la dezbatere si care va publica o sinteza a acesteia. Contributiile pot fi, bineinteles adresate comisiei care organizeaza dezbaterea si prin telefon sau curier clasic.

In ceea ce priveste mass-media franceza, pot afirma ca ea rezerva un loc important ecourilor acestei dezbateri nationale. Cat despre guvern, el s-a angajat sa comunice in termen de trei luni dupa incheierea dezbaterii o serie de masuri concrete inspirate de concluziile acestuia.
Foto Cristina Chirca

Amelia Chirca - Interventie in emisiunea „Stiinta in cuvinte potrivite“, Radio Romania Cultural, realizatori Corina Negrea si Dan Manolache, care a putut fi ascultata in direct pe http://www.srr.ro/, incepand cu ora 13 :15, ora Romaniei, miercuri, 25 noiembrie 2009.

mardi 24 novembre 2009

Spor de zâmbet (9) - Merita oare sa ma mai intorc?

Titlul de mai sus este derutant.
Ai putea crede ca este vorba despre Romania, despre emigratie, despre prima iubire...
Va linistesc de la inceput – nu-i vorba de asa ceva si nici de ceva apropiat!
Ce inselatoare pot fi titlurile!


Cu fotografia de mai sus este la fel. Ai putea crede ca vreau sa transmit tot un mesaj legat de Romania, mai ales ca fructele se cheama longan, ceea ce te duce cu gandul la Logan, nu-i asa?
Dar fotografia de sus nu are nici o legatura cu ceea ce vreau eu sa va povestesc.
Imi face numai placere sa va o arat aici-acum, cat nu am terminat de rontait „longanurile”.
Ce inselatoare pot fi fotografiile!

Ghiciti despre ce vreau sa va vorbesc?
Nu ghiciti? Cum zice francezul: „Tu donnes ta langue au chat?”
Uite ca v-am dat un indiciu foarte important: le chat!

Il cunoasteti deja pe Bonnie. V-am mai vorbit despre el. Bun, stiu ca e vorba de „ea”, o pisica mare, usor supraponderala, care are aproape patru ani. Dar eu ma gandesc la „ea” mereu ca la „el” – pisicul simpatic foc pe care l-am adoptat cand avea cateva saptamani. „Ehe, unde sunt pisoii de altadata?” – cum zicea un alt francez.

V-ati dat seama din povestirile precedente ca relatiile lui Bonnie cu noi sunt destul de complexe, asa ca chestiunea „cine pe cine a adoptat?” ramane deschisa. Cu timpul, Bonnie a reusit sa ne faca sa intelegem cateva lucruri simple: ii este foame putin si des, dar la ore neobisnuite; locurile in care ii place sa doarma sunt exact locurile unde am vrea si noi sa ne asezam; perioadele lui de veghe si odihna nu au nici o legatura cu bioritmurile noastre. Asa ca eu mi-am adaptat bioritmul pentru o convietuire pasnica cu pisoiul. Inainte de a ma culca verific daca are suficiente graunte si eventual ma trezesc cu cateva minute inainte lui, pe la 4 dimineata, sa vad daca nu cumva i s-au terminat. Dupa ce isi ia micul dejun la ora 4:15-4:20 trecute fix, Bonnie pleaca in hoinareala matinala (sau nocturna – depinde de anotimp).

Si aici intervine intrebarea din titlu. Chiar daca este satul, Bonnie nu pleaca niciodata de acasa daca strachinuta lui e goala. Daca e cazul, ma chema usor, cum numai el stie sa o faca, si ma conduce in fata strachinutei goale. Se aseaza in fund in fata ei si se uita o data la strachinuta si o data la cutia cu graunte care e asezata alaturi. Acum, nu ca vreau sa ma laud, dar dupa numai cateva repetitii eu am inteles ce vrea Bonnie sa-mi spuna („umple, dom’le, strachinuta!”), in timp ce ea de ani de zile nu a inteles ca noi ii punem cutia cu graunte alaturi ca sa se serveasca singura!

Doar dupa ce vede ca strachinuta are graunte, fara macar sa guste vreuna, Bonnie se indreapta spre usa, asteptand demna ca personalul de serviciu sa i-o deschida. De ce nu pleaca oare niciodata Bonnie de acasa lasandu-si strachinuta goala? Vrea sa aiba niste repere sigure? De ce mi se pare mie ca de fiecare data se intreaba: „Merita oare sa ma mai intorc?”

MSChirca

vendredi 20 novembre 2009

Radio (18) - Sarbatoarea Stiintei


Buna ziua tuturor !

Astazi as dori sa va vorbesc despre o manifestare pe care as califica-o de „matura”, caci se afla anul acesta la cea de a 18-a editie. Este vorba despre „Sarbatoarea Stiintei”, organizata de Ministerul Invatamantului Superior si al Cercetarii, si care se desfasoara in intreaga Franta incepand cu 16 noiembrie si pana duminica, 22 noiembrie.

Manifestarea, ale carei cuvinte de ordine sunt accesibilitatea si gratuitatea evenimentelor, isi propune sa contribuie la o difuzare cat mai larga a cunostintelor stiintice, sa trezeasca curiozitatea – mai ales in randul celor mai tineri – si sa provoace dezbateri privind locul pe care stiinta il ocupa in societatea contemporana, sperantele pe care le hraneste si temerile pe care le poate provoca. Cu alte cuvinte, sa ne ajute sa intelegem mai bine lumea in care traim, si poate – avem dreptul sa visam, nu-i asa? – sa construim un viitor mai bun.

Tema acestei editii a Sarbatorii Stiintei este „La originile Vietii si ale Universului: ce evolutii, ce revolutii?” Alegerea nu este intamplatoare, caci manifestarea este articulata in jurul celor doua mari aniversari ale anului:
- 400 de ani de la primele observatii facute cu ajutorul lunetei astronomice de Galileo Galilei, si
- doua secole de la nasterea lui Charles Darwin.

Asadar intre 16 si 22 noiembrie, peste un milion de vizitatori - daca este sa ne luam dupa numarul celor care au participat la precedenta editie a manifestarii, vor putea descoperi sau redescoperi lumea fascinanta a stiintei si tehnicii.

Vilvite (Vreau sa stiu) - Muzeul Stiintei din Bergen

Manifestarile sunt variate: ateliere, demonstratii, vizite ghidate, expozitii, mese rotunde, conferinte urmate de dezbateri cu publicul, filme, piese de teatru – care de care mai originale si mai atragatoare. Dar oricand de excentric ar fi modul de prezentare, toate au in comun pertinenta stiintifica asigurata de participarea unor actori de prim rang ai comunitatii stiintifice nationale.

Moment privilegiat al dialogului intre stiinta si societate, Sarbatoarea Stiintei isi propune sa ofere o panorama cat mai completa a domeniilor stiintifice si, de ce nu, sa suscite vocatiile viitorilor cercetatori francezi de renume, aflati astazi la varsta primelor intrebari.

Cu aceasta ocazie, numeroase laboratoare de cercetare fundamentala sau aplicata isi deschid portile publicului larg. Muzee stiintifice si tehnice, cum sunt Cité des Sciences si Palais de la Découverte, organizeaza vizite gratuite ale colectiilor permanente si ale expozitiilor temporare. Cat despre Muzeul parizian al Artelor si Meseriilor despre care v-am vorbit saptamana trecuta, el propune un acompaniament sonor la vizitelor colectiilor sale: este vorba de un concert inedit: cel al „animalelor – muzicieni”. Benzi sonore difuzeaza sunete emise de diferite animale: maimute, greieri, hiene, morse. O modalitate agreabila de a descoperi o disciplina situata la granita intre biologie, fizica, etologie si stiintele limbajului: bioacustica, stiinta ce descifreaza comunicarea sonora in lumea animalelor.

Si, in sfarsit, ecologia este invitata de onoare a Festivalului Filmului dedicat Mediului Inconjurator, festival aflat anul acesta la cea de a 27-a editie, care se desfasoara la Paris in cadrul Sarbatorii Stiintei.



Amelia Chirca - Interventie in emisiunea „Stiinta in cuvinte potrivite“, Radio Romania Cultural, realizatori Corina Negrea si Dan Manolache, care a putut fi ascultata in direct pe http://www.srr.ro/, incepand cu ora 13 :15, ora Romaniei, miercuri, 18 noiembrie 2009.

jeudi 19 novembre 2009

Franta (6) - Victoria?

Iubesc fotbalul!



Cand spun asta ma gandesc la fotbalul jucat cu baietii de pe Teohari pe strada, cam intre numerele 19 si 24. La vremea aceea, sfarsitul anilor 50 - inceputul anilor 60, era o singura masina pe toata strada. Portile erau pe trotuarele opuse, intre stalp si gard. Gardul de la n°19 era cat se poate de pacatos, din fier forjat, cu varfuri ascutite, facute parca special sa ne sparga mingile. Asta punea capat drastic unui meci si intrerupea competitia pe mai multe zile. Mult mai eficient si rapid decat reuseau sa o faca mamele care ne mai chemau si pe acasa.

Iubesc fotbalul! Cel pe care il jucam cu colegii de clasa de la Balcescu pe terenurile create ad-hoc in parcul ce inconjura hipodromul din Calea Plevnei. Sau meciul de fotbal pe care l-am jucat la nu mai stiu ce competitie in Complexul Studentesc din Tei. Studentia a marcat insa si o scadere a interesului pentru practicarea fotbalului, in favoarea unor sporturi mixte.

A continuat sa-mi placa fotbalul, dar ca spectator. Mai ales ca nicicand nu adormeam mai bine decat in timpul transmisiilor la televizor de duminica dupa-amiaza. Chiar daca anii au trecut si meridianele mi s-au schimbat, atractia unui meci la televizor a ramas nestinsa. Mai ales de cand a devenit singurul mod in care poti vedea 22 de milionari in chiloti alergand dupa o minge, dupa cum spunea cineva.

Pentru meciul de aseara, Amelia a renuntat sa priveasca „Bones” – unul din putinele seriale transmise in Franta si in VO (version originale), iar eu am pus deoparte o carte interesanta de Antoine Bello: „Les falsificateurs” – titlu premonitoriu, dupa cum aveam sa-mi dau seama mai tarziu. Toate aceste renuntari pentru a privi, printre alti milionari, pe Thierry Henry, capitanul echipei Frantei in meciul retur cu Irlanda.

Am vazut golul irlandezilor – simplu, clar, ca la antrenament. Am vrut sa numar jucatorii de pe teren, caci irlandezii pareau totdeauna mai numerosi. Asta a fost greseala mea. Numarandu-i, am adormit. Cand m-am trezit, scorul era 1:1. Franta era calificata. Dar cei trei comentatori pareau foarte stanjeniti. S-a reluat scena golului marcat de echipa Frantei. Thierry Henry isi aranjase clar mingea cu mana, inainte de a pasa lui Gallas, care marcase. Arbitrii nu zarisera mana lui Henry. „Ce putea sa faca arbitrul?” – se intreba unul dintre comentatori, si tot singur raspundea: „Sa se duca sa-l intrebe pe Henry!”

Camerele de luat vederi au urmarit in continuare mai mult figura lui Henry decat meciul. Ma tot gandesc ce ocazie imensa a ratat Henry! Nu de a inscrie sau de a pasa decisiv, ci de fair-play. Nu era nevoie sa vina arbitrul sa-l intrebe. Ar fi trebuit sa recunoasca imediat ca a jucat mingea cu mana. Unde mai pui ca era si capitanul echipei. S-ar fi calificat Franta? Cred ca asta ar fi trecut pe planul secund si infrangerea ar fi fost frumoasa. Victoria asta este insa urata.

Iubesc fotbalul, dar ii detest pe fotbalisti!
Oare cine a spus asta?

MSChirca

jeudi 12 novembre 2009

Radio (17) - Trenuri

Buna ziua tuturor !

Ar trebui sa adaug si „Toti in vagoane!”, caci astazi va invit la o calatorie cu trenul.
O calatorie prilejuita de expozitia „Toujours plus vite ! Les défis du rail” – „Mereu mai repede! Pariul transportului feroviar”. Inaugurata pe 27 octombrie, expozitia este organizata de Muzeul Artelor si Meseriilor din Paris si poate fi vizitata pana in luna mai a anului viitor.

Daca imi permiteti, as incepe prin a va prezenta foarte pe scurt prestigioasa si venerabila institutie ce gazduieste aceasta expozitie. Este vorba, nici mai mult, nici mai putin, decat despre primul muzeu stiintific si tehnic creat in Europa. Instalat in fosta manastire Saint-Martin-des Champs, Conservatorul National al Artelor si Meseriilor a fost fondat de catre Abatele Grégoire in 1794, ca un – si aici citez din proiectul pe care l-a prezentat Conventiei Nationale – „depozit de masini, modele, unelte, desene si carti din toate genurile de arte si meserii”. Colectiile Conservatorului devin rapid foarte bogate datorita in special confiscarii bunurilor aristocratilor, iar mai apoi prin donatii si achizitii judicioase, iar in 1802 muzeul isi deschide portile pentru publicul larg. Public care este intampinat de „demonstratori” ce explica modul de functionare a diferitelor mecanisme expuse.

Redeschis in 2000, dupa o renovare si o modernizare indispensabile, muzeul poseda astazi mai mult de 80.000 de exponate – dintre care doar 6.000 sunt prezentate permanent – si peste 15.000 de desene tehnice, dintre care unele dateaza inca din secolul al XVII-lea. Aici vizitatorul poate descoperi, intre altele, laboratorul lui Antoine Lavoisier, avionul cu care Louis Blériot a traversat Canalul Manecii, pendulul lui Léon Foucault sau uimitorul teatru al papusilor automate.

Asadar, un cadru ideal pentru expozitia dedicata istoriei transportului feroviar. Mereu mai repede pe sine – de la locomotiva cu abur pana la trenul de mare viteza, TGV. Daca in 1859 traseul Paris-Marsilia dura aproape 20 de ore, astazi ii sunt suficiente trei ore. Dar, pentru asta, cati ani de cercetari si progres tehnic!

Expozitia insasi este conceputa ca o invitatie la drum: vizitatorul se deplaseaza intr-un vagon imaginar in care sunt prezentate circa 50 de exponate. Printre acestea as mentiona macheta animata a sasiului locomotivei Stephenson din 1838 sau cea a trenului ce a circulat intre 1938 si 1981 pe axele Paris-Le Havre si Paris-Cherbourg, tren poreclit „Salamul” din pricina designului sau surprinzator. As mai mentionan macheta „automotivei de mare viteza” sau una din rotile ce echipau TGV-ul care a stabilit, in aprilie 2007, recordul de viteza pe sine la 574,8 km/h.


St Pancras International - gara in care Eurostarul ajunge la Londra dupa 2 ore 15 minute de la plecarea din Paris - noiembrie 2009


Electrificarea, informatizarea si automatizarea retelei - etape esentiale in evolutia spre transportul feroviar de astazi – sunt evocate prin intermediul exponatelor si al filmelor de arhiva. Desi accentul este pus pe aspectul tehnic al evolutiei transportului feroviar, expozitia lasa un loc important si creatiei artistice pe care acesta a inspirat-o, ca si schimbarilor pe care le-a provocat in domeniul perceptiei pe care o avem despre timp si distante, sau cel al mobilitatii fiecaruia dintre noi.

Iar pentru cei mai tineri vizitatori, copiii intre 6 si 9 ani, scenografii expozitiei au imaginat o vizita sub forma unui joc amuzant, plin de enigme si descoperiri pe masura curiozitatii lor.

Asadar, pentru o eventuala vizita la Paris, pastrati cateva ore si pentru Muzeul Artelor si Meseriilor si lasati-va tentati de „glasul rotilor de tren”!

Amelia Chirca - Interventie in emisiunea „Stiinta in cuvinte potrivite“, Radio Romania Cultural, realizatori Corina Negrea si Dan Manolache, care a putut fi ascultata in direct pe http://www.srr.ro/, incepand cu ora 13 :15, ora Romaniei, miercuri, 11 noiembrie 2009.

vendredi 6 novembre 2009

Lecturi razlete (1) - Hakan Nesser

"Inevitabil, subiectivitatea a intervenit in alegerea citatului"

„Daca la sfarsitul vietii vei avea o duzina de amintiri frumoase, inseamna ca ai fost un om fericit. 
Dar nu uita ca o duzina este mult, asa ca trebuie sa incepi colectia din timp.”

Håkan Nesser – Retour à la Grande Ombre (Återkomsten – in original), Seuil, Policiers, 2005, p.210



Roata - Curtea de Arges, Mihaela, oct. 2009


Acelasi roman politist suedez are urmatorul motto:

„Daca ma intrebati care este durata vietii
va voi spune lucrurile asa cum sunt:
Este exact spatiul care separa
doua date pe o piatra de mormant.”
W. F. Mahler, poet

"De cate ori a fost posibil, am preferat citarea unei afirmatii in locul unei interpretari, involuntar subiective. 
Dar, inevitabil, subiectivitatea a intervenit in alegerea citatului" [Introducere la Premiile Nobel pentru Fizica, Chimie si Medicina - Chirca&Chirca, Editura Tehnica, 2002]

jeudi 5 novembre 2009

Radio (16) - Biodiversitate

Buna ziua tuturor !

As incepe interventia de astazi cu o intrebare: Ce stim in momentul de fata despre speciile de vietuitoare care populeaza planeta?

Raspunsul – oricat de surprinzator ni s-ar parea, este: Mai nimic!

Si pentru toti cei ce se indoiesc de aceasta realitate, sa facem apel la cifre: in prezent, oamenii de stiinta cunosc cam 1,8 milioane de specii. O nimica toata, chiar in comparatie cu estimarea cea mai modesta, conform careia pe Terra ar exista circa 8 milioane de specii necunoscute! Cei mai multi specialisti sunt insa de parere ca ele ar fi mai degraba vreo 30 de milioane.

Daca tinem cont de faptul ca primele expeditii naturaliste al caror scop era descrierea lumii vii dateaza de pe la mijlocul secolului XVIII, in ritmul actual comunitatea stiintifica ar avea nevoie de 250 pana la 1000 de ani pentru a face un inventar complet al biodiversitatii planetei.

Si la urma urmei, de ce nu – ne-am putea intreba. Ce atata graba ?! Nu-i oare de ajuns ca in fiecare an sunt descrise vreo 16.000 de noi specii de animale si plante? Ei bine, graba este chiar foarte justificata! Pana la sfarsitul secolului, un sfert (dupa estimarile optimiste), pana la jumatate (dupa cele realiste) din speciile vii existente astazi ar putea disparea. Multe dintre ele deci, inainte chiar de a fi descoperite! Specialistii afirma ca cea de a sasea mare perioada de extinctie a inceput deja. De data aceasta, responsabila nu este vreo catastrofa naturala, ci chiar unul dintre reprezentantii biodiversitatii in pericol – l-am numit pe Homo Sapiens.

Asadar nu este vorba de vreo graba ce ar putea strica treaba, ci de o adevarata cursa contracronometru.


In acest context, la cateva luni de la debutul Anului International al Biodiversitatii, Muzeul National de Istorie Naturala de la Paris, in colaborare cu organizatia non-guvernamentala Pro Natura International si cu Uniunea Internationala pentru Conservarea Naturii, lanseaza un program de expeditii naturaliste fara precedent, program intitulat „La Planète Revisitée” – ceea ce am putea traduce liber prin „Redescoperirea Planetei”.

Zece ani pentru a realiza un inventar masiv al biodiversitatii in zone geografice putin explorate pana acum. Obiectivul este dublu: pe de o parte accelerarea ritmului de descoperire de noi specii, pe de alta concentrarea eforturilor asupra unor regiuni prioritare pentru conservarea naturii. Prima etapa a acestui ambitios program este dedicata Madagascarului si Mozambicului, care vor gazdui timp de patru luni o serie de expeditii maritime si terestre.

Cercetarile sunt dedicate in special biodiversitatii neglijate – nevertebrate marine si terestre, plante si ciuperci microscopice. Ele reprezinta 95% din biodiversitate si joaca un rol fundamental in pastrarea echilibrului ecosistemelor, dar au fost adesea ignorate, savantii ocupandu-se mai degraba de mamifere si pasari.

Expeditia in Mozambic debuteaza asadar in luna noiembrie, beneficiaza de un buget de 2 milioane de euro si mobilizeaza 50 de persoane pornite la vanatoare de specimene necunoscute ale florei si faunei terestre. Anul viitor, o noua expeditie, maritima de aceasta data, va avea loc in apele reci ale sudului extrem al Madagascarului, cu scopul de a explora si descrie fauna si flora marina.

Amelia Chirca - Interventie in emisiunea „Stiinta in cuvinte potrivite“, Radio Romania Cultural, realizatori Corina Negrea si Dan Manolache, care a putut fi ascultata in direct pe http://www.srr.ro/, incepand cu ora 13 :15, ora Romaniei, joi, 5 noiembrie 2009

jeudi 22 octobre 2009

Radio (15) - Cerul instelat...


Buna ziua tuturor!

Trebuie sa recunosc, daca cineva m-ar acuza ca sunt in ultima vreme cam cu capul in nori, nu prea vad cum m-as putea apara. Acum trei saptamani v-am invitat sa privim cum cad frunzele, saptamana trecuta v-am propus sa numaram muonii datorati radiatiilor cosmice... Ar fi poate cazul sa revin cu picioarele pe pamant.

Cu toate acestea, astazi recidivez... si va propun sa privim – sa scrutam, ar fi poate un termen mai potrivit, cerul instelat de deasupra noastra, fara sa uitam de legea morala care se pare ca este in noi.


Petit-Ballon (1272 m), Alsace - foto MSC, august 2009

Asadar, Les Nuits Galiléennes... Nu mai este un secret pentru nimeni – si mai ales pentru ascultatorii fideli ai emisiunii – faptul ca suntem in plin An Mondial al Astronomiei. Manifestarea comemoreaza implinirea a 400 de ani de cand Galilei a realizat primele sale observatii astronomice. Nu mai putin de 146 de tari sunt implicate in actiunile organizate cu aceasta ocazie. Printre aceste actiuni, intre 23 si 25 octombrie, astronomii francezi, profesionisti si amatori, se mobilizeaza pentru... a ne arata cerul.

Satelitii lui Jupiter, craterele de pe Luna, petele Soarelui si multe alte minuni ale cerului autumnal se vor dezvalui privirilor incantate ale publicului. Peste 100 de situri de observatii sunt propuse pretutindeni in Franta. Situri variate – cupole astronomice, dar si simple coline in mijlocul naturii – vor fi timp de trei zile si trei nopti gazdele unui public eterogen, atat prin varsta, cat si prin gradul de familiarizare cu astronomia.

In paranteza fie spus, statutul de amator nu este deloc o piedica in calea unor descoperiri importante. Astfel, in luna iulie a acestui an, un astronom amator a observat in premiera absoluta existenta unui impact datorat unui asteroid sau unei comete pe solul planetei Jupiter.

Scopul principal al manifestarii este desigur de a dezvalui cat mai multor participanti minunile si misterele Universului. Printre acestia, cativa isi vor descoperi cu aceasta ocazie o vocatie si vor participa poate cu succes la descifrarea unora dintre fascinantele sale enigme.

Initiate de astronomii francezi, Les Nuits Galiléennes nu se limiteaza numai la teritorul hexagonal, ci sunt organizate de mai multe tari europeene – marturisesc ca nu stiu daca si Romania se numara printre acestea.

Asadar, zi si noapte, pe 23, 24 si 25 octombrie, lunetele si telescoapele vor functiona din plin si ne vor transporta pe Calea Lactee.

St.Malo, Bretagne - foto MSC, august 2009

Si daca imi este ingaduit un post-scriptum, am avut pregatind aceasta interventie, ca de fiecare data cand aud pronuntat numele lui Galilei, un gand plin de emotie pentru Octavian Paler si a sa Aparare a lui Galilei.

Amelia Chirca - Interventie in emisiunea „Stiinta in cuvinte potrivite“, Radio Romania Cultural, realizatori Corina Negrea si Dan Manolache, care a putut fi ascultata in direct pe http://www.srr.ro/, incepand cu ora 13 :15, ora Romaniei, miercuri, 21 octombrie 2009.

samedi 17 octobre 2009

Radio (14) - Toamna se numara ... muonii


Buna ziua tuturor!

Parisul are – si asta inca de pe vremea lui Ludovic al XIV-lea, o Opera Comica. Iata ca acum el are si o opera... cosmica. Spre deosebire de sora mai mare si mai prestigioasa, opera cosmica nu propune arii interpretate de celebre soprane, ci doar o muzica imaginara pe care am putea-o numi muzica celesta. In plus, ea este efemera, caci durata sa de viata este de numai 10 zile.

Cu speranta ca v-am trezit curiozitatea, sa trecem la informatii concrete.

Timp de 10 zile – manifestarea a inceput pe 10 octombrie si va dura pana duminica seara, Turnul Montparnasse este transformat in detector de radiatii cosmice. La fiecare jerba atmosferica detectata, o raza laser este emisa de pe acoperisul Turnului in directia Observatorului Astronomic. Am putea vorbi de o noua experienta de stiinta participativa sau, pur si simplu, de o tentativa de a atrage atentia publicului larg asupra unui domeniu reputat ermetic, cel al fizicii astroparticulelor. Cat despre "sufletele de poet", ele vor retine cu siguranta spectacolul feeric, acest balet luminos ce se desfasoara incepand de la caderea noptii si pana la ora 23 pe cerul Parisului.


Raze - foto MSC, august 2009



Organizata de Centrul National pentru Cercetare Stiintifica - CNRS, actiunea se inscrie in cadrul manifestarilor Anului Mondial al Astronomiei si marcheaza implinirea unui secol de la prima experienta de detectie a radiatiilor cosmice realizata la Paris de cercetatorul olandez Theodor Wulf. El constatase ca o radiatie necunoscuta descarca anumite aparate de masura si facuse ipoteza ca aceasta radiatie era emisa de Pamant. Pentru a verifica aceasta ipoteza, el urca cu aparatele de masura in varful Turnului Eiffel, asteptandu-se ca pe masura ce se inalta, radiatia sa fie din ce in ce mai slaba. Ipoteza nu se confirma... Doi ani mai tarziu, masuratori similare realizate intr-un balon la 5.500 m indica dimpotriva o intensificare a radiatiilor. Concluzia se impune: radiatiile vin din spatiul cosmic.

Studii ulterioare au aratat ca este vorba de fascicule de particule elementare ce se deplaseaza cu viteze apropiate de viteza luminii, patrund in atmosfera, intra in coliziune cu particulele ce o alcatuiesc si genereaza adevarate jerbe atmosferice constituite in special din muoni. Aceste particule, un fel de veri ai electronilor, ajung pana la noi si pot fi detectati. Mai mult, ei sunt purtatorii unor informatii datorita carora oamenii de stiinta ar putea descifra o serie de enigme legate de spatiul cosmic.

Dar baletul luminos, oricat ar fi el de feeric, nu este singura manifestare dedicata unui secol de studiu al astroparticulelor. La etajul 56 al Turnului Montparnasse este organizata o expozitie dedicata acestui secol de descoperiri privind radiatiile cosmice. In fiecare zi sunt organizate ateliere animate de reputati fizicieni, ateliere menite sa explice publicului larg natura radiatiilor cosmice si efectul lor asupra vietii pe Pamant. Zilnic sunt organizate de asemenea conferinte ce prezinta instrumentele ce depisteaza mesajele purtate de radiatiile cosmice. Iar sambata la ora 17, laureatul Nobel James Cronin (Fizica, 1980) va prezenta prin intermediul unei videoconferinte viziunea sa despre istoria radiatiilor cosmice.

Amelia Chirca - Interventie in emisiunea „Stiinta in cuvinte potrivite“, Radio Romania Cultural, realizatori Corina Negrea si Dan Manolache, care a putut fi ascultata in direct pe http://www.srr.ro/, incepand cu ora 13 :15, ora Romaniei, miercuri, 14 octombrie 2009.

jeudi 15 octobre 2009

Radio (13) - Sa locuim ecologic

Buna ziua tuturor!

Hotarat lucru, "ecologia" pare sa fie cuvantul acum la ordinea zilei. Din realitate ingrijoratoare, preocuparea ecologica pare sa fi devenit un adevarat argument marketing, venit sa incite la achizitionarea a tot mai multe bunuri "ecologic corecte", dar si sa justifice preturi in continua crestere. Cu alte cuvinte, o utilizare abuziva a vocabularului ecologic, ce risca sa declanseze la muritorul de rand un sindrom de "prea plin", de lehamite chiar. Dar cum ar putea ziaristul ce incearca sa transmita o imagine cat mai fidela a preocuparilor de actualitate ale societatii franceze, cum ar putea el sa evite un astfel de subiect?! Tot ce pot sa va promit este ca – dupa interventia de astazi- voi lasa sa treaca mai multe saptamani inainte de a mai vorbi despre evenimente ecologice.

Asadar astazi o manifestare despre care se spune ca ar marca, nici mai mult, nici mai putin, decat sfarsitul divortului intre arhitecti si iubitorii naturii. Este vorba despre o expozitie gazduita de Cetatea Arhitecturii si Patrimoniului, cetate adapostita de Palais Chaillot, in plin centrul Parisului. Expozitia HABITER ECOLOGIQUE, deschisa pana in noiembrie, isi propune sa mobilizeze atat profesionistii – arhitecti si constructori, cat si consumatorii, in jurul unui challenge comun: acela de a asigura, unei populatii mondiale care s‑a dublat in ultimii 50 de ani, locuinte decente, si asta fara a epuiza sau distruge planeta.

Expozitia propune mai intai o trecere in revista a diferitelor tehnici utilizate de pionierii domeniului. La loc de cinste: Frank Lloyd Wright, celebrul arhitect american care a inventat conceptul de arhitectura organica si a creat Muzeul Guggenheim din New York. Asemenea unui organism viu, o locuinta trebuie - in viziunea lui Wright – sa ia nastere prin osmoza dintre "spiritul locului" si nevoile celor care o vor locui, si poate cea mai celebra ilustrare a acestei conceptii este Fallingwater House – Casa Cascada.

Fallingwater House - macheta Cris

Realizatorii expozitiei au facut apoi apel la opt arhitecti contemporani - cinci francezi, un finlandez, un italian si un austriac - pentru a imagina fiecare o cladire ecologica. Plecand de la caracteristicile unui teren real, fiecare a realizat un prototip utilizand o abordare holistica, globala si pluridisciplinara. O abordare holistica incepe cu analiza topografiei si a climatului zonei construibile, continua cu identificarea surselor de energie de proximitate si a materialelor de constructie reciclabile care sa nu necesite prea mult transport.

O pista o constituie reinterpretarea unor tehnici traditionale, care asociate unor tehnologii moderne pot avea ca rezultat un habitat 100% reciclabil. Exemple sunt catunele ecologice experimentale din Anglia sau locuintele colective realizate in al 19-lea arondisment parizian. Realizatorii asuma si tentativele de "green washing" – pe care l-as traduce prin "spoiala verde", menite sa dea un aspect ecologic unor cladiri ce nu au nimic de a face cu respectul fata de natura: putin lemn ce mascheaza betonul, sau un panou solar menit sa linisteasca si constiintele.

Un aspect interesant il constituie si integrarea solidaritatii intergenerationale in realizarea locuintelor colective – celula familiala clasica fiind, se pare, pe cale de disparitie. Paralel cu expozitia principala, o expozitie-atelier este dechisa celor mai tineri vizitatori. Scopul ei este de a face din generatiile tinere adevarate generatii eco-responsabile.

Amelia Chirca - Interventie in emisiunea „Stiinta in cuvinte potrivite“, Radio Romania Cultural, realizatori Corina Negrea si Dan Manolache, care a putut fi ascultata in direct pe www.srr.ro, incepand cu ora 13 :15, ora Romaniei, miercuri, 7 octombrie 2009.

dimanche 11 octobre 2009

Opera (3) - Korngold si Donizetti

Doua seri la Opéra Bastille



Niki de Saint Phalle la Opéra Bastille - foto MSC

Vineri, 9 octombrie 2009 - La ville morte de Erich Wolfgang Korngold (1920).


Expozitie Korngold cu fotografii si afise de film in foaierul operei - foto MSC

Sambata 10 octombrie - L'élixir d'amour de Gaetano Donizetti (1832). Cu Anna Netrebko!



La aplauzele finale, langa Anna Netrebko, baritonul roman George Petean, un excelent Belcore - foto MSC

MSChirca

vendredi 2 octobre 2009

Radio (12) - Frunze


Buna ziua tuturor!

Initiativa despre care doresc sa va vorbesc astazi va contribui – chiar daca nu acesta este scopul ei - la reabilitarea tuturor elevilor visatori, care in loc sa se concentreze pe rezolvarea ecuatiilor de gradul doi sau pe caderea Imperiului Roman, stau cu ochii pe fereastra si contempla cerul si copacii. Daca pana acum ei puteau fi acuzati ca "taie frunza la caini" – este poate si cazul unor persoane aflate nu numai in clase, ci si prin birouri – de acum incolo ei vor putea replica: "Nu suntem neatenti, suntem implicati intr-o actiune de stiinta participativa!"

Nici mai mult, nici mai putin!

Dar destul cu gluma! Este vorba despre o actiune foarte serioasa, lansata acum cateva zile, mai precis pe 22 septembrie, de catre Agentia Regionala pentru Natura si Biodiversitate in regiunea pariziana – Naturparif.

Prima agentie europeana al carei obiectiv este biodiversitatea la scara regionala, Naturparif a invitat pe toti locuitorii din Ile de France sa observe 16 specii de copaci prezenti in zona si sa comunice rezultatele acestor observatii pe un sit internet (http://automne.natureparif.fr/) pana pe 30 noiembrie. Principalul obiectiv al acestei colecte de date il constituie analiza caderii frunzelor. Mai precis, validarea (sau invalidarea) ipotezei conform careia in zonele urbane frunzele ar cadea mai tarziu decat in zonele rurale. Fenomenul s-ar datora unei diferente de temperatura – in orase, temperatura este cu 2 pana la 4°C superioara celei din zonele rurale din vecinatate.

Muritorii de rand, promovati la rangul de observatori avizati, vor contribui asadar la elucidarea relatiei intre cresterea temperaturii si calendarul anotimpurilor. Mai mult, rezultatele acestor observatii vor fi utilizate de catre savanti pentru realizarea unor modele predictive legate de schimbarile climatice legate efectului de sera.


Besançon, pe Doubs, august 2009 - foto MSC

Ne vom uita deci, pana pe 30 noiembrie, cum cad frunzele... Unii dintre noi am facut-o, dar asemenea lui monsieur Jourdain, nu stiam ca este vorba de stiinta participativa...

Desigur, colectarea de date pe o scara larga este esentiala pentru a evalua fenomenele legate de biodiversitate. Dincolo de acest aspect, actiunea are insa si un alt scop: acela de a ne incita sa observam natura ce ne inconjoara, sa ne punem intrebari in ceea ce o priveste si sa realizam in ce masura existenta noastra depinde de ea.

Pentru unii dintre noi – si recunosc ca ma numar printre acestia – nu‑i deloc usor sa deosebeasca diferitele specii de copaci. Realizatorii anchetei s‑au gandit si la ei, asa ca situl ofera informatii detaliate si imagini ale frunzelor, scoartei si fructelor fiecaruia. Asadar, participand la aceasta ancheta, putem contribui la progresul stiintei. In plus, teii, castanii si mestecenii nu vor mai avea nici o taina pentru noi.


Dar mai ales (re)descoperim cateva bucurii simple ale vietii.

Amelia Chirca - Interventie in emisiunea „Stiinta in cuvinte potrivite“, Radio Romania Cultural, realizatori Corina Negrea si Dan Manolache, care a putut fi ascultata in direct pe www.srr.ro, incepand cu ora 13 :30, ora Romaniei, miercuri, 30 septembrie 2009.

dimanche 27 septembre 2009

Radio (11) - Nao

Buna ziua tuturor!

Astazi as vrea sa va prezint un personaj de numai 60 de centimetri inaltime, capabil sa va ajute sa invatati o limba straina, sa va indice daca ziua de maine va fi insorita sau ploioasa, sau sa va reaminteasca sa va luati cheile sau orice alt obiect pe care il rataciti sistematic.

Nao, caci acesta este numele sau, nu este un pitic nazdravan, ci este un robotel cu o greutate de 4,5 kg, care dispune de 23 de grade de libertate – in traducere libera: el are posibilitatea de a combina 23 de miscari diferite. Asta ii permite sa se deplaseze cu o fluiditate si o eleganta ce se apropie de cele ale miscarilor noastre.

Mobilitatea si simtul echilibrului nu sunt singurele calitati ale lui Nao. El este echipat de un sistem de recunoastere vocala, de sinteza vocala – deci are o voce, si de un sistem de recunoastere faciala, bazat pe doua mici camere de luat vederi. Nao isi poate deci recunoaste stapanul – sau, mai bine zis prietenul, si anturajul acestuia.

Creat de societatea franceza Aldebaran Robotics, fondata de Bruno Maisonnier, Nao este, dupa cum afirma unul dintre "parintii" sai, "un robot companion ideal pentru scopuri pedagogice". Impreuna cu el, un copil poate invata tabla inmultiri sau o limba straina. Iar ordinatorul cu care este dotat ii permite sa caute pe internet o multime de informatii de care are nevoie si sa i le comunice ca un adevarat partener graitor.

Poate cel mai interesant este faptul ca Nao isi poate adapta comportarea la nevoile sau capriciile proprietarului sau, caci fiecare utilizator il va putea programa conform gusturilor personale, fie cu ajutorul unui logiciel vandut odata cu robotelul, fie facand apel la noi "comportamente" puse la punct de societatea producatoare sau de alti utilizatori, programe disponibile pe internet.

Asadar un prieten care se poate juca de-a v-ati ascunselea, va poate aduce o caneta de bautura racoritoare sau poate supraveghea casa in lipsa dumneavoastra. El poate fi un companion minunat pentru persoanele atinse de Alzheimer, cu care poate executa exercitii de stimulare a memoriei, pentru persoanele cu handicap motor, ca un asistent pretios in viata de toate zilele, sau pentru nevazatori, carora le poate citi ziarul sau o carte.



Cele doua variante ale androidului, alb-rosu sau alb-albastru, care recent a invatat sa danseze precum Michael Jackson, vor fi disponibile pentru publicul larg inainte de sfarsitul acestui an, la un pret de lansare de 4.000 de euro. De precizat ca 200 de laboratoare publice sau private din lumea intreaga l-au achizitionat deja la un pret mult mai mare, de 12.000 de euro.

Un frate mai tanar, dar mai mare, de 1,20 m inaltime, este in curs de a fi realizat. Acesta va putea efectua si sarcini ce presupun un mai mare efort fizic, precum gatitul sau menajul.


Amelia Chirca - Interventie in emisiunea „Stiinta in cuvinte potrivite“, Radio Romania Cultural, realizatori Corina Negrea si Dan Manolache, care a putut fi ascultata in direct pe www.srr.ro, incepand cu ora 13 :30, ora Romaniei, miercuri, 23 septembrie 2009

samedi 26 septembre 2009

Radio (10) - Trenul Planetei


Buna ziua tuturor! Sper ca ati petrecut o vacanta placuta si odihnitoare, ocazie de a reincarca bateriile pentru un nou an de activitate intensa si interesanta – ma refer, bineinteles, la toti colegii din redactie si din regie, dar si la toti ascultatorii emisiunii.

Astazi va invit la o dubla calatorie. Pe de o parte o deplasare concreta, ce ne va purta prin nu mai putin de 23 de localitati franceze; pe de alta parte un voiaj imaginar prin spatiul cosmic, in centrul planetei sau pe o banchiza.

Sper ca am reusit sa va starnesc curiozitatea. Este vorba de "Trenul Planetei". Un tren adevarat, la bordul caruia, in 40 de minute, calatorii pot afla raspunsul la o multime de intrebari pe care si le-au pus – si chiar la cateva pe care nu si le-au pus inca. Intrebari de genul: "Ce este un echinox?" sau "De ce exista anotimpuri?".

Asadar, intr-un tren adevarat – sase vagoane din care doua rezervate sponsorilor manifestarii, o expozitie itineranta si gratuita ce isi propune sa ofere vizitatorilor o serie de "chei" pentru a intelege mai bine Planeta care ne poarta si ne suporta.

St-Brieuc, Bretagne, august 2009 - foto MSC

Prima escala a Trenului Planetei a avut loc ieri intr-una din garile Parisului – Gare de Lyon, iar astazi trenul poposeste la Reims. Periplul prin Franta va dura pana pe 11 octombrie si il va purta prin Nancy, Mulhouse, Strasbourg, Grenoble, Marseille, Bordeaux si alte orase, pentru a reveni la Paris , de data aceasta in Gare du Nord.

Expozitia, care se adreseaza atat copiilor cat si adultilor – conform expresiei consacrate: copiilor intre 7 si 77 de ani, este imaginata de un reputat jurnalist francez, Michel Chevalet, specializat in popularizarea stiintei. Ea, expozitia, abordeaza patru teme: clima, apa, energia si gestiunea resurselor naturale, obiectivul fiind o prezentare didactica, fara patos partizan, care evita catastrofismul si lectiile de morala.

Vizitatorul este mai intai invitat la bordul unei navete spatiale pentru o descoperire (sau o reamintire) a catorva notiuni elementare de astronomie. O plimbare virtuala prin sistemul solar ii permite sa inteleaga pozitia privilegiata a planetei noastre si efectele acestei pozitii asupra climei si deci a vietii pe Pamant.

Reveniti pe Pamant, vizitatorii vor descoperi si intelege scoarta terestra, placile tectonice, eruptiile vulcanice, curentii oceanici sau ciclul natural al apei. O escala intr‑o statiune de studii plasata pe o banchiza evoca istoria climatului si evolutia sa probabila. Urmeaza apoi o calatorie virtuala pe un vas de pescuit, o buna ocazie de a intelege cum este repartizata apa pe planeta si necesitatea de a gera mai eficient aceasta resursa.

A treia etapa ne poarta intr-o mina, ocazie de a intelege mai bine cum este produsa energia pe care o consumam, care sunt limitele procedeelor clasice si care sunt solutiile viabile pentru viitor. La sfarsitul calatoriei, intr‑o ambianta de jungla tropicala, vizitatorii sunt invitati sa raspunda unui chestionar privind resursele si biodiversitatea.

In concluzie, directa, pertinenta si precisa, expozitia itineranta de la bordul Trenului Planetei ofera vizitatorilor ocazia de a se instrui, de a se amuza si de a medita...

Amelia Chirca - Interventie in emisiunea „Stiinta in cuvinte potrivite“, Radio Romania Cultural, realizatori Corina Negrea si Dan Manolache, care a putut fi ascultata in direct pe www.srr.ro, incepand cu ora 13 :30, ora Romaniei, pe 16 septembrie 2009.

Franta (5) - Scrib



La Sainte-Chapelle, Paris- foto MSC

Multumind celor care ne-au indemnat sa nu incetam sa scriem, reluam postarile pe blogul Aici-Acum. Pentru inceput, rolul meu va fi cel de scrib care va transcrie notitele Ameliei pentru interventiile ei saptamanale in emisiunea "Stiinta in cuvinte potrivite" de la Radio Romania Cultural. Lectura placuta si numai bine celor ce ne citesc!
Mihai-Stefan Chirca

samedi 4 juillet 2009

Franta (4) - Zece saptamani in blogosfera. Punct.

Punem punct Aici-Acum unei experiente placute, desfasurate incepand cu 25 aprilie 2009. Motivul intreruperii: timpul, caci a scrie un blog poate deveni o pasiune cronofaga.

A fost interesant: am publicat 30 de mesaje, plus cel de fata, si peste 50 de fotografii. Multumim lui Zac pentru fotografia Parisului din titlul blogului; Mihaelei pentru fotografiile cu Bonnie la volan, cea cu cuburile si pentru cea de fata; Cristinei pentru cea cu avionul cu elice. Fotografiile cu Primitivii italieni si cu salonul de ceai de la Muzeul Jacquemart-André au fost preluate de pe internet. Restul sunt facute de MSC, cu un Nikon mic si negru.

Multumim mult celor care ne-au citit, celor care ne-au comentat si celor care, direct, prin telefon sau mail, ne-au incurajat. Nu este exclus ca, la un moment dat sa reluam experienta, poate cu anumiti parametrii modificati. Formatia noastra de chimisti ai Universitatii din Bucuresti ne influenteaza in continuare viata si deciziile.

O mica ilustrare, pentru a arata cat de implacabil poate fi destinul ce ne-a fost scris. Eram de multi ani chimist, cand mi-am dat seama ca nu as fi avut cum sa scap acestei meserii, caci fusesem botezat CHIrca MIhai-STefan, si eram deci destinat sa devin CHIMIST. Culmea e ca am continuat sa practic aceasta meserie si in Franta, ca CHIMISTE. Si asta fusese scris!



Amelia & MSChirca, 2009

Sa revenim insa la bloguri. Vom continua sa urmarim blogurile noastre favorite si vom descoperi cu siguranta multe alte bloguri noi interesante. Vom astepta mesajele voastre pe mail. Pastram mereu valabila invitatia la ceai! Si va dorim tuturor numai bine!

vendredi 3 juillet 2009

Radio (9) - Itinerarii de vacanta 2009

Vacanta mare

(Interventie in emisiunea „Stiinta in cuvinte potrivite“, Radio Romania Cultural, realizatori Corina Negrea si Dan Manolache, care a putut fi ascultata in direct pe www.srr.ro, incepand cu ora 13 :15, ora Romaniei – 2 iulie 2009)

Iata deci ca se apropie cu pasi mari vacanta, care – cel putin pe cand eram eu copil –venea "cu trenul din Franta". Azi ar fi poate cazul sa vina cu avionul, intr-atat este de dorita si asteptata.




Ah, vacanta...Echivalent de farniente, perioada dedicata reincarcarii de baterii fizice si psihice, si, bineinteles, calatoriilor. Calatorii pe care le doresc din tot sufletul atat ziaristilor – jurnalisti si tehnicieni – implicati in realizarea emisiunii, cat si, bineinteles, ascultatorilor acesteia.

Si daca pasii va poarta vara aceasta prin Paris, dupa ce veti fi epuizat traseele turistice "clasice" – Tour Eiffel, Mona Lisa, Notre Dame,"bateaux mouches" si Moulin Rouge, rezervati cateva minute sau cateva ore... stiintei. Veti vedea, este mult mai amuzant decat pare la prima vedere.

Oferta pariziana este in acest domeniu bogata si variata. Va propun astazi cateva esantioane.

In plin centrul Parisului, la doi pasi de Champs Elysées, Palais de la Découverte (Palatul Descoperirirlor) isi asteapta vizitatorii cu colectii permanente si mai ales cu nenumarate demonstratii amuzante. Un singur exemplu: experienta legata de electricitatea statica, experienta in cursul careaia "cobaiul" ales la intamplare din randurile publicului i se face parul maciuca la modul cel mai propriu. Iluziile optice, fenomenele sonore, enigmele matematice sunt si ele printre invitatii permanenti ai muzeului. Lor li se adauga, de mai multe ori pe zi, proiectiile Planetariumului, menite sa ne faca sa visam, dar si sa intelegem cateva din enigmele Universului.


Ramanem in inima Parisului, unde un alt muzeu, cel al Artelor si Meseriilor, ne propune o incursiune in inima inovatiei tehnice si a instrumentelor stiintifice. Pe langa exponatele permanente, mai multe expozitii temporare, printre care cea dedicata avionului cu care Louis Blériot a traversat in 1909 Canalul Manecii, sau cea dedicata lentilelor progresive Varilux.

Un alt muzeu extraordinar prin bogatia colectiilor si ingeniozitatea expozitiilor temporare este Muzeul National de Istorie Naturala. Galeria sa de mineralogie gazduieste – pana pe 11 ianuarie 2010 – expozitia "Aurul Americii". Tot aici puteti vizita Galeriile de Paleontologie si Anatomie Comparata.

Daca ne indepartam putin de centrul Parisului, ajungem in fostul cartier al abatoarelor, La Vilette, care adaposteste o adevarata "cetate" a stiintei, despre care v-am vorbit adesea. Aceasta pentru ca la fiecare vizita, ea rezerva noi si noi surprize. Vara aceasta, pe langa colectiile permanente si experientele cu acces liber din cele mai variate domenii ale stiintei si tehnicii, aici va asteapta, intre altele:
· Crim Expo –expozitia dedicata rolului diverselor discipline stiintifice in elucidarea crimelor si delictelor;
· Epidemik – expozitia "contagioasa", sau
· Planeta si noi –o expozitie ecologica.

Vizita poate fi completata cu vizionarea unui film in relief, "Monstrii din abisuri", cu vizita unui autentic submarin de vanatoare sau cu vizionarea unuia dintre filmele programate la Géode, pe imensul ecran emisferic, unde spectatorul are iluzia de a plonja pur si simplu in inima actiunii filmului.

Iar vara aceasta, amatorii de exotism au intalnire, in vecinatatea Turnului Eiffel, la Musée du Quai Branly, cu jungla si cu un erou mitic, Tarzan.

Amelia Chirca

mardi 30 juin 2009

Calator (2) - Norvegia

Chibley la Bergen

Chibley a sosit la Bergen cu Picton Castle. Picton Castle este un vas cu panze, cu trei catarge, inregistrat in Insulele Cook din Pacificul de Sud. Este ceea ce se cheama "o nava scoala". Venirea sa in portul norvegian se explica prin participarea la Tall Ships' Races 2008.



Chibley a venit la Bergen fara sa rasfoiasca vreun ghid turistic. Ne intrebam uneori daca nu este uneori interesant de procedat si asa: sa ajungi intr-un loc nou fara sa stii aproape nimic despre el, sa ai o privire deschisa, proaspata si curioasa. In cazul de fata, Chibley nu a procedat gresit, caci portul pe care il descoperim Amelia si cu mine este diferit de fotografiile din ghiduri.














Prezenta vaselor cu panze participante la The Tall Ships' Races 2008, cu fanioane multicolore si steaguri din alte continente, creaza o atmosfera de sarbatoare, astfel incat vechile cladiri din Bryggen trec, si din punct de vedere al fortei de atractie pentru nenumaratii turisti, pe planul doi.
Serile sunt feerice, mai ales cand navele sunt deschise sutelor de curiosi dornici sa urce la bord. Tentatia este mare, in astfel de ocazii, sa faci fotografii din unghiurile cele mai bizare.



Desi am vizitat Bergen in lung si-n lat, in jus si-n jos, am revenit cat am putut de des in port, pentru a privi vapoarele.















In vremea asta, Chibley nu a parasit vasul. Mi s-a parut intotdeauna nedrept sa nu poti sa cobori intr-un port in care nava ta a acostat. Probabil s-a amuzat putin in week-end, ascultand muzica de jazz de pe o scena instalata pe cheiul portului, in apropierea vasului.

Poate s-a amuzat si privind a doua zi dimineata muntii de canete goale de bere, consumate de turistii petrecareti.



Cu o seara inaintea plecarii, Chibley nu a mai rezistat. Fara voia nimanui, a coborat pe uscat. In acea seara a descoperit orasul. S-a plimbat prin stradutele inguste din Bryggen, vechiul oras de lemn,


a privit vitrinele luminate,


magazinele de suveniruri



si cine stie daca nu s-a indragostit de Bergen sau de o frumusete localnica. Fapt este ca nu s-a mai intors pe nava.

Ziua urmatoare a fost ziua plecarii. De dis-de-dimineata echipajele au fost pe punte, iar localnicii si turistii au invadat cheiul portului pentru a-si lua la revedere. Noi am mers la varful peninsulei Nordnes, in parcul de dincolo de Acvariu. De acolo se puteau vedea vasele plecand, unul cate unul, spre larg. Ca la orice plecare, exceptand poate plecarile in vacanta, despartirea a fost trista.


Portul s-a golit de vapoarele cu panze. Au ramas doua-trei ferriuri imense si cateva vaporase mai mici pentru traversari sau plimbari prin fiorduri. Dar nu mai erau navele cu panze si cu fanioane multicolore, iar portul ni s-a parut trist. Soarele a aparut, pentru a ne incuraja, si ne-am indreptat spre alte panze de apa.



Lipseau insa panzele navelor, asa ca ne-am intors din nou in port. Si atunci am vazut ca unul din vasele plecate de dimineata se reintorsese. Era Picton Castle. Am simtit ca s-a intamplat ceva deosebit. In jurul pasarelei coborata pe chei incepuse sa se stranga lume. Peste putin timp, mai multe afise au aparut in port. Ne-a fost teama sa le citim. Oamenii care le citeau pareau preocupati si tristi. Am intrat sa vizitam Muzeul Hanseatic, ne-am plimbat pe stradutele si prin magazinele din Bryggen. Am incercat sa nu ne gandim la ce se putuse intampla. Eram abatuti asa cum numai norvegienii pot sa fie.




Intr-un tarziu ne-am apropiat din nou de Picton Castle. Afisul disparuse. Oamenii de pe nava isi regasisera surasul . Chibley era din nou la bord!



De multe ori ne-am intrebat: oare cate nave s-ar fi intors din drum daca ar fi observat ca lipseste la apel o pisica? Cu siguranta, Chibley nu este o pisica obisnuita, iar oamenii de pe Picton Castle sunt cu totul deosebiti!

MSChirca

P.S. Retraind aceasta intamplare, am descoperit site-ul http://www.picton-castle.com/.

Sunt poze cu Picton Castle "cu toate panzele sus" si poze cu Chibley! Iar in jurnalul de bord al capitanului este mentionata si aventura lui Chibley la Bergen!

samedi 27 juin 2009

Radio (8) - Muzeul Informaticii

Mac - 25 de ani
(Interventie in emisiunea „Stiinta in cuvinte potrivite“, Radio Romania Cultural, realizatori Corina Negrea si Dan Manolache, care a putut fi ascultata in direct pe www.srr.ro, incepand cu ora 13 :15, ora Romaniei – 25 iunie 2009)

Pana nu demult, a spune in Franta despre o persoana de sex feminin ca are un "mac", echivala cu afirmatia ca persoana respectiva practica cea mai veche meserie din lume (caci "mac" este prescurtarea de la "macrou"). In cativa ani insa, lucrurile s-au schimbat radical. In metrou sau la o terasa de cafenea, poti astazi surprinde tinere (si mai putin tinere) cu alura de "business women" comparand meritele si performantele "mac"-ului fiecareia.

Cat despre Google, intr-o fractiune de secunda iti propune astazi peste 636 de milioane de raspunsuri pentru termenul "mac". Iar raspunsurile respective sunt pline de termeni exotici pentru unii, familiari pentru altii (in functie de varsta), termeni precum iPod, iPhone sau iTunes. Unele site-uri vorbesc chiar de o "generatie mac".

"Mac" care, iata, implineste anul acesta 25 de ani. Este vorba asadar de ordinatorul (in varianta de inspiratie franceza) sau computerul (in varianta anglo-saxona) Macintosh, lansat pe 24 ianuarie 1984 de catre firma Apple.

25 de ani, deja! Ati remarcat, de indata ce este vorba de informatica, numarul de ani aniversati este indecent de mic. Iata deci ca Muzeul Informaticii a hotarat sa organizeze cu aceasta ocazie o expozitie care va dura pana la sfarsitul lunii decembrie.

Muzeul insusi, situat la ultimul etaj al Marelui Arc de la Defense, deci in cartierul de afaceri al Parisului, a fost inaugurat in luna aprilie a anului trecut, iar deviza sa este: "Sa cunoastem trecutul si sa intelegem prezentul pentru a imagina viitorul".



Cat despre necesitatea unui astfel de muzeu, numai cine nu a incercat niciodata sa explice unui adolescent ca "pe vremea sa" ordinatoarele individuale nu existau, se poate indoi de importanta lui. Un muzeu unde un tanar poate intelege in sfarsit ca Evul Mediu nu este epoca in care , computerele aveau memorii de ordinul kilo-octetilor (cum spun francezii la kilobytes).

Dar sa revenim la Mac. Inca de la inceputuri, pe vremea cand se chema inca Macintosh, el s-a remarcat printr-un design inovant, un aspect compact si mai ales printr-o mare noutate pentru utilizatorul de rand: prezenta soricelului (sau mouse-ului, cum se spune in romana). Micut accesoriu care avea sa revolutioneze utilizarea calculatorului personal.

Pe langa noutatile de ordin tehnic, lansarea Macintosh-ului s-a remarcat si printr-o campanie de publicitate originala. Mai intai, un film publicitar inspirat de celebrul roman "1984" al lui George Orwell – sa nu uitam ca suntem in 1984. Mai apoi, o idee simpla, pe care nici o alta firma nu o mai utilizase: inainte de comercializarea computerului, cateva zeci de personalitati au primit cate un exemplar, devenind astfel adevarati "ambasadori" ai firmei Apple.

Si in continuare, Apple a continuat sa mizeze pe alianta intre performantele tehnologice si design-ul cel mai inovant. Vizitatorul expozitiei "Le Mac ,25 ans déjà" poate descoperi diferitele modele, fixe sau portabile, aparitia culorilor vesele intr-un univers dominat de gri si bej, aparitia CD-romului, apoi a DVD-ului, primele periferice fara fir. Pentru fiecare inovatie, vizitatorul poate admira atat obiectul in sine, cat si campania de publicitate ce i-a insotit lansarea.

Un loc aparte este rezervat carierei de exceptie a parintelui Macintosh-ului (chiar daca paternitatea este pusa de unii la indoiala). Este vorba, desigur, de Steve Jobs.

Urmatoarea expozitie temporara pe care o va gazdui muzeul parizian al informaticii va fi dedicata Internetului.

Amelia Chirca

mercredi 24 juin 2009

Expozitii (3) - Muntele Athos

Sfantul Munte la Paris
pana pe 5 iulie 2009

- Cum adica, nici o cana cu lapte?
- Daca-ti spun. Nici o fiinta de sex feminin. Nici femeie, nici musca, nici nimic. Daramite o vaca!
- Bine, dar cel putin o capra?
- Se pare ca ar fi acceptate pisici si gaini. Au nevoie de oua pentru pregatirea vopselelor pentru icoane.
- Pai asta rezolva problema. Nu-ti mai aduci aminte? Caci gaina ne da noua... lapte, branza, unt si oua? Dar tu crezi ca se mai picteaza azi icoane la Muntele Athos?

Mergem sa vizitam expozitia "Muntele Athos si Imperiul Bizantin" deschisa la Petit Palais. Daca n-am putut sa ne ducem noi la munte..., hai cel putin la Paris!

Petit Palais adaposteste Musée des Beaux-Arts de la Ville de Paris. La colectiile permanente intrarea este libera si ai voie sa fotografiezi. Nici una, nici alta, in cazul expozitiilor temporare, cum este cea cu icoane de la Muntele Athos. Cum nu am facut fotografii in interior, iata o adresa la care pot fi privite cateva imagini din expozitie:
http://www.zoomorama.com/a38c4489eea862534f418db51fc745ba.

De ce la Petit Palais? Probabil pentru ca acesta detine cea mai importanta colectie de icoane ortodoxe din Franta, datorata in primul rand donatiei de 80 icoane grecesti si rusesti din secolele XV-XVIII facute de Roger Cabal in 1998. De ce au acceptat 9 din cele 20 de manastiri de la Muntele Athos iesirea a circa 200 de icoane, manuscrise si obiecte de cult pentru a fi expuse in afara Greciei? Asta nu stim. Banuim. Mare parte dintre exponate parasesc pentru prima oara Muntele Athos. Doar cateva au fost expuse la Tesalonic in 1997, atunci cand acesta era declarat capitala culturala europeana. O a doua expozitie, cu mai putine exponate, a avut loc la Helsinki in 2006.

Parcurg intai rapid toate salile expozitiei, lasandu-ma impregnat de atmosfera ei, pentru a reveni apoi sa zabovesc in fata unor piese care m-au atras in mod deosebit. Cum sunt cateva manuscrise de la anii 800-900. Sau zona dedicata bisericii centrale dintr-o manastire, catholicon, unde se aud crampeie dintr-o slujba de la Muntele Athos. Sau potirul din jasp montat in argint aurit, care a apartinut lui Manuel Cantacuzino.

Daca citesc ici si colo cateva nume de despoti, imparati si alti mari donatori, apropiati sufletului meu sunt insa mesterii anonimi care, cu minutie si credinta au creat toate aceste minuni. Mi-i inchipui concentrati si impacati in timp ce picteaza sau scriu sau sculpteaza. Incerc sa-mi imaginez ce simt atunci cand isi termina lucrarea. O aseaza probabil langa fereastra, intr-un sfarsit de zi cu lumina aurie, se dau doi pasi inapoi pentru a o vedea mai bine si multumesc lui Dumnezeu ca au dus treaba cu bine la capat, facandu-si o cruce mare si zicand un Tatal nostru.



Si iesim din nou pe strazile Parisului, iar gandurile necuvioase ne dau iarasi tarcoale.
- Cum crezi oare ca e in rai? Or fi din cand in cand concerte de ingeri? Crezi ca marii donatori au fotolii la parter, iar credinciosii de rand au locuri in picioare la cucurigu? Iti imaginezi? Gigi Becali pe fotoliu si maica Tereza pe strapontina!
- Deocamdata Becali are fotoliu la Strasbourg. La fel ca si fostul tau coleg de banca, Vadim. Ca si Baseasca aia mica.
- Eu am fost coleg cu Tudor Corneliu, nu cu Vadim! Ai citit ce scrie Teodor Baconschi? "Ne putem consola cu ideea ca vom trimite la Bruxelles cea mai fidela imagine a societatii romanesti".

MSChirca