lundi 18 mai 2009

Franta (2) - Piscina municipala

O mica localitate din apropierea Parisului – 17 mai 2009


Bazinul este impartit in doua: o portiune in care se balacesc, sar, tipa si se improasca o banda de pusti, si un culoar pe care inoata doi adulti. Alegerea este usoara… Cei doi se opresc din cand in cand si discuta amical cu persoana care supravegheaza bazinul. Cum s-o numi oare "salvamarul" de piscina ?

La un moment dat, angajatul primariei - platit deci, ca si construirea si intretinerea piscinei, si din banii mei - imi sugereaza, "pentru binele meu", sa trec in cealalta zona pentru a evita coliziunea cu cei doi inotatori "rapizi". Ii raspund amabil (?), dar ferm(!!), ca acest culoar imi convine perfect, iar prietenii sai trebuie sa-si adapteze stilul pentru a evita accidentele. Incidentul se termina - daca nu tin seama de amabilitatile care probabil imi sunt adresate in gand. Dar limba franceza este atat de saraca in injuraturi…

Continui sa inot si gandurile o iau razna. Imi imaginez ce ar fi facut acelasi amabil angajat al primariei daca s-ar fi nascut pe alte meleaguri si in alte epoci. Probabil ar fi morfolit cu delectare ciozvarta de putere pe care o detinea si mi-ar fi interzis accesul la culoarul rezervat "alesilor". Asta daca as fi avut acces la piscina, sau in cartier… Sau s-ar fi gudurat daca i-as fi sugerat ca detin si eu o parcela de putere.

Cu ani in urma, proaspeti emigranti, am fost de nenumarate ori intrebati "cum a fost posibil" ca poporul roman sa suporte atatia ani de dictatura. Tonul compatimitor sugera ca poate noi, romanii, suntem o rasa aparte, ca suferim de vreun masochism congenital. De fiecare data ma intrebam in sinea mea ce s-ar fi intamplat daca Franta ar fi fost "eliberata" de armata sovietica si daca Romania ar fi beneficiat de Planul Marshall…

Amelia Chirca

Nota: Gandurile de mai sus au fost provocate si de recenta rasfoire a unor pagini scrise si comentate de romani emigrati peste ocean (http://www.povestilagurasobei.blogspot.com/).