vendredi 12 juin 2009

Calator (1) - Stockholm

(Aici-Acum) vs. (Acolo-Atunci)


E bine Aici-Acum, dar ce bine era Acolo-Atunci! In vacanta la Stockholm...

Privim fotografiile alb-negru din Stockholm publicate recent pe blogul Mihaela.foto. Ne farmeca! Fotografiile turistice din locuri, fie ele paradisiace, pe care nu le vom vizita vreodata, ne pot parea frumoase, dar nimic mai mult. Insa fotografiile facute de altii in locuri stiute, batute si simtite si de noi, ne incanta. Descoperim de fiecare data privelisti si unghiuri noi, care intra in rezonanta cu cele cunoscute, amplificandu-ne amintirile, activandu-le valente nebanuite. Priviti-o pe doamna care citeste, asezata pe o banca - fotografia mea favorita. Cu siguranta este una din bancile din fata coloanelor primariei. Daca isi va ridica ochii din carte, va zari lacul. Pe malul celalalt, Södermalm, un oras in oras. In stanga va vedea Orasul Vechi, Gamla Stan, iar dincolo de el si de ecluze, dupa insule, Marea Baltica...

Am inceput sa bat Stockholmul in gand cu mai bine de doua decenii in urma. Ma documentam pentru o prima carte despre Nobel si premiile sale. Alfred Nobel se nascuse la Stockholm, lucrase (si) acolo, revenise regulat cat timp traia mama sa. Gasisem cu greu cateva imagini din Stockholmul de altadata. Puse in umbra de imaginile legate de festivitatile de decernare a Premiilor Nobel : Fundatia Nobel, Sala de concerte (Konserthuset), Primaria (Stadhuset), Sala Albastra, Sala Aurita...

Dupa inca doua carti despre Premiile Nobel, din care una scrisa impreuna, iata-ne pasind pentru prima oara in Stockholm. Pasii ne poarta instinctiv – doar suntem amandoi Scorpioni, spre apa. Ajungem pe malul lacului Malaren. Spre stanga noastra straluceste cupola Primariei. In fundal se zareste Orasul Vechi. Totul este exact asa cum il visasem: incredibil.


Sub coloanele Primariei,


in spatele unui dala, cal din lemn omniprezent in Suedia,

descoperim o prima inscriptie dedicata lui Alfred Nobel:


Vizitam Primaria, ne plimbam prin vestita Sala Albastra - toata din caramida rosie- in care are loc, din 1934 incoace, banchetul ce urmeaza festivitatilor de decernare a Premiilor Nobel (exceptandu-l pe cel pentru pace, atribuit la Oslo)


La etaj ne intampina fermecatoarea Sala Aurita:



In alta zi strabatem stradutele din Gamla Stan


si ajungem in vechea piata care adaposteste, in cladirea Academiei Suedeze, Muzeul Nobel:



Ocazie de a admira, de aproape, mai multe medalii si diplome Nobel autentice:

Nu rezistam sa nu cumparam de la standul muzeului cateva medalii Nobel!
Din ciocolata, invelite in foita aurita, exact ca acelea care insotesc cafeaua servita la banchetul Nobel.

Intr-alta zi ne facem curaj si mergem sa vedem, din exterior, Sala de Concerte. O stiam din poze. Realitatea depaseste temerile. Mi se pare o cladire extrem de urata pe dinafara. Prefer sa va prezint macheta ei expusa la Muzeul Arhitecturii. Parca este mai suportabila. Gustibus...





Nu foarte departe, gasim cladirea sobra a Fundatiei Nobel. Respiram usurati, gandindu-ne ce am fi privit daca primul razboi mondial nu ar fi pus capat proiectului unei cladiri dedicate Fundatiei Nobel care combina elemente de vila italiana, pagoda asiatica, zgarie-nori american si moschee turceasca...


Si ne reintoarcem pe malul apei, privind cerul, norii si oglindirea lor in ape, sperand o clipa ca nimic nu s-a schimbat de cand Alfred Nobel se oprise si el sa priveasca cerul Stockholmului, intr-o dupa-amiaza de august.


MSChirca