mercredi 17 juin 2009

Spor de zâmbet (8) - Somn zdrentuit

Imperceptibil. E doar o impresie? Langa mine, Amelia continua sa doarma linistita. Poate mi s‑a parut.
Insistent. Nu, nu mi s-a parut. Slab, dar persistent si repetitiv, continua.
Insuportabil. Devine insuportabil!
Deschid putin un ochi si privesc ceasul. 04:03. Ce precizie!
Nu, m-a fac ca n-am auzit! Bag capul in perna si incerc sa adorm din nou.

Imperceptibil.
Insistent.
Insuportabil!
Ies din pat.
Sta langa strachinuta goala. O discutie telepatica se infiripa. „Vezi, nu a fost de ajuns!” – zice. „Mananci prea mult!” – zic. „Mai ales noaptea. Si asta nu e bine. Mai rabda. Eu ma duc sa ma culc!”
Intru sub patura si incerc sa adorm din nou. Sa visez.

Visez. Cineva schimba mocheta. Deocamdata o scoate pe cea veche. Nu o scoate, o smulge.
Nu visez! Chiar smulge mocheta! Ma ridic incet pe marginea patului. O umbra cenusie trage cu toate puterile de un colt de mocheta. Ma simte. Se opreste si imi adreseaza un usor marait de satisfactie. „Ei, ce zici?” – ma intreaba telepatic. „S-o crezi tu!” - ii raspund, renuntand sa sar in apararea mochetei. Bag din nou capul in perna.

Impercetibil. Am apucat oare sa mai dorm doua minute?
Insistent. O s-o trezeasca pe Amelia! O sa trezeasca vecinii! O sa trezeasca tot cartierul!
Insuportabil! Asta nu mai e somn. E o zdreanta de somn. Abandonez!

Ma duc si umplu strachinuta cu mancare. Ii schimb apa. Pun de cate o cafea. Numai pentru mine si Amelia. Ea o bea rece. Normal, daca o fac in timpul noptii. Ma asez, nauc, in fata televizorului. Euronews. Se reia in bucla, la fiecare jumatate de ora. Peste tot probleme. Dar cel putin nu se miauna!

„Buna dimineata!” – imi spune, bine dispusa, Amelia, proaspat(a) trezita. „Ia uite ce frumos doarme Bonnie!” – se induioseaza ea. „Tu ce faci?" – ma intreaba, cu o nota de repros in glas. "Iar te‑ai trezit cu noaptea in cap!?”





MSChirca

Nota (25 iunie 09): Glumiti voi, glumiti, dar e nevoie in familie si de cineva serios, vigilent si responsabil!

Bonnie