jeudi 30 avril 2009

Spor de zâmbet (1) - Soseta matinala


Tren spre Paris – 29 aprilie 2009

Dis-de-dimineata, urc in trenul care ma duce la Paris. Inca mai sunt destule locuri libere, asa ca ma asez comod si ma pregatesc pentru urmatoarea jumatate de ora, punandu-mi in urechi castile de la radio si scotandu-mi o carte din rucsac. Arunc o privire pe fereastra si inca una spre calatorii din jur. Unii si-au pregatit cate o carte sau un ziar, foarte multi si-au pus castile la urechi, iar cativa s-au hotarat sa-si continue somnul de dimineata.

In apropiere sunt asezate, fata in fata, o mama cu o fiica, banuiesc eu, dupa asemanare. Aparent, s-au trezit prea tarziu pentru a se machia. Am astfel ocazia sa asist la o sedinta completa de machiaj, cu o panoplie de ustensile bizare. Cu un fel de bidinea mica, dar mult mai fina, mama isi pudreaza obrazul, cu gesturi rotunde si elegante. Pudic, ma fortez sa nu-mi ridic ochii din carte. Nu rezist mult si ma uit sa vad rezultatul. Nu mi se pare incurajator. Bidineaua cea micuta a trecut in mana fetei. Mama s-a inarmat cu un fel de periuta – uite, cam de asa ceva as avea eu nevoie ca sa-mi curat pipa - si isi da cu negru pe gene. Noroc ca trenul merge lin, caci altfel stricaciunile ar fi considerabile.

Colectia Gulbenkian, Lisabona - Foto MSC


Imi aduc aminte de un reportaj in care benevoli din Japonia, majoritatea persoane in varsta, hotarasera sa-si sfatuiasca concetatenii cum sa se comporte in tren. Tinerele care se machiau fara jena in tren pareau a fi specia cea mai raspandita. Desigur, asta era in Japonia. Deocamdata, in trenul care ne duce spre Paris, mama si fata privesc o fotografie din Vogue si se examineaza reciproc critic. Banuiesc ca nu au reusit sa semene cu manechinul din poza.

Ma uit in jur sa vad reactia celorlalti calatori. Majoritatea incearca sau reusesc sa nu le bage in seama. O tanara se pare insa ca a urmarit cu atentie intreaga demonstratie: niste cursuri gratuite de machiaj, pe care poate le va pune in practica la viitoarea calatorie cu trenul de dimineata spre Paris.

Profit de faptul ca locul din fata nu este ocupat si intind pe el un mic prosopel. Aranjez cu grija spuma, aparatul de ras si o sticluta cu spirt medicinal verde-albastrui, care miroase a spirt, asa ca pe vremea cand se mai radea tata…

Vecinul de langa mine scoate din buzunar o forfecuta. Apoi isi scoate pantoful drept si, tacticos, incepe sa-si scoata soseta.*

MSChirca

* Ultimele doua paragrafe sunt imaginare, exceptand mirosul de spirt al spirtului medicinal verde-albastrui.

lundi 27 avril 2009

Film (1) - Valeria Gaia Guermanika

Scena finala
(Ils mourront tous, sauf moi - 24 aprilie 2009)

Am ramas pana la sfarsitul genericului. Am zambit cand am recunoscut in incheiere, in noul logo stilizat al Mosfilmului, vechea statuie a Verei Muhina cu muncitorul si colhoznica, imagine care aparea odata la inceputul fiecarei productii Mosfilm. De data aceasta, la inceput aparuse numele companiei care a realizat pelicula: Profit Film. Se schimba vremurile…

Am profitat de intuneric pentru a ne sterge o umbra de tristete din coltul ochilor. Am iesit si am pornit-o tacuti, strabatand multimea zgomotoasa din jurul Centrului Pompidou. Inca nu iesisem din poveste. Am inceput apoi sa vorbim amandoi in acelasi timp.



Foto Mihaela Chirca


Despre film, desigur. "Ils mourront tous sauf moi", care in rusa suna "Vse umrut a ja ostanus". Filmul a primit o mentiune speciala la Caméra d'or, Cannes 2008. Despre regizoare, bineinteles. Valeria Gaia Guermanika. Moscovita nascuta in 1984.

Despre actori, despre personaje, despre tineri. Despre o societatea care si-a pierdut vechile repere, fara sa-si gaseasca inca altele noi. Despre violenta fizica, agresivitate verbala, lipsa de comunicare, individualism, sex, drog, alcool – care jaloneaza viata elevilor unui liceu din periferia Moscovei. Dar ne-am adus aminte de recentul film al lui Clint Eastwood, "Gran Torino". Oare viata tinerilor din periferia unui oras american nu este compusa din exact aceleasi ingrediente? Exact aceleasi! Iar intrebarea pe care si-o pune la un moment dat batranul personaj din filmul american, iti vine imediat in minte cand privesti si filmul tinerei regizoare moscovite: "Ce se intampla oare cu copiii astia?"

Copii care isi doresc o lume fara adulti. Copii care leaga prietenii pe care jura sa le tina "pana atunci cand vor deveni adulti", dar care isi calca juramintele in ziua urmatoare. Au crescut oare atat de repede, au devenit adulti peste noapte ? Poate ca da, dar au devenit niste adulti tristi.

Comunicarea dintre parinti si copii pare definitiv compromisa. Un tata la somaj, purtand o coada de cal care iti spune ca a fost si el odata tanar si rebel, si ca nu vrea sa uite asta, cu o fata care il aduce la exasperare tocmai prin rebeliunea tineretii. O bataie pe care tatal i-o trage fetei asa, ca pe vremea cand copiii inca mai puteau fi batuti. Fata isi cere iertare, tatal sfarseste plangand pe umarul fetei. Suflet slav sau suflet slab, dar il intelegem atat de bine!

Violenta, fizica si verbala, solutia disperarii atunci cand nu intrezaresti nici o alta cale de rezolvare a problemelor, multe, de fiecare zi si foarte importante in ochii tai. Atunci ce iti mai ramane decat sa spui parintilor: "Toti o sa muriti, dar eu o sa raman!", sa pleci trantind usa si sa te duci sa plangi?

Dar tocmai aici e farmecul scenei finale. Caci fata nu se duce sa planga in camera ei, langa oglinda in care se admirase nu de mult cu un cercel in buric, nu se duce sa planga afara, sa se ascunda langa bloc sau in curtea scolii, ale carei tainite le stia bine, nu se duce nici la vreo prietena improbabila. Fata se duce in alta camera si se ghemuieste plangand, cu capul pe genunchi, intre un birou si o canapea. Numai ca imaginea biroului si a canapelei mai aparuse in film doar o singura data. Atunci tatal citea, stand intins pe canapea, iar mama scria la birou. Este deci nevoie de repere, este nevoie sa simtim prezenta parintilor, chiar daca ei nu mai sunt acum aici. Dati-mi voie sa vad in aceasta scena finala o unda de speranta ascunsa cu pudoare si talent.

MSChirca

samedi 25 avril 2009

Prima postare - Radioreportaj 001


vendredi 24 avril 2009

Festivalul Filmului Cercetatorului - Radioreportaj (001)


(Interventie in emisiunea „Stiinta in cuvinte potrivite“, Radio Romania Cultural, redactori Corina Negrea si Dan Manolache, care a putut fi ascultata in direct pe http://www.srr.ro/, incepand cu ora 13 :15, ora Romaniei - 23 aprilie 2009 )
Foto Mihaela Chirca
Astazi va invit la film. Mai bine zis la un festival de film.
In ciuda coincidentei, care face ca tocmai astazi sa fie dezvaluit programul festivalului de la Cannes, subiectul meu nu contine nici paiete , nici scari monumentale, nici covoare rosii… Poate doar cateva stele, dar mult mai putin efemere decat cele ale cinematografiei de divertisment.
Este vorba de un festival de film stiintific, intitulat "Festivalul filmului cercetatorului" care se desfasoara zilele acestea, 21-24 aprilie, la Nancy, oras din nord-estul Frantei.
Organizatorii manifestarii, Consiliul National pentru Cercetare Stiintifica si Universitatea din Nancy, in partenariat cu Universitatea Paul Verlaine din Metz, isi propun sa puna accentul pe imaginea animata ce ilustreaza o descoperire stiintifica sau popularizeaza activitatea – misterioasa pentru muritorul de rand – ce se desfasoara intr-un laborator.
Festivalul, aflat anul acesta la cea de a zecea editie, doreste sa valorizeze creatiile deja existente, dar mai ales sa sustina productia de noi filme cu subiecte stiintifice si sa declanseze aparitia de vocatii stiintifice in randul tinerilor si foarte tinerilor cineasti potentiali.

Asemenea fratilor mai mari, mai mediatizati si mai frivoli, festivalul este alcatuit din mai multe sectiuni, printre care o competitie oficilala. Aici vor fi proiectate 15 filme selectionate printre cele 120 de pelicule candidate. Iata cateva dintre filmele selectionate.
Arachnautii - un film ce compara doua sisteme aparent lipsite de puncte comune : web-ul informatic si panzele de paianjen. Realizatorii acestui film sustin o teza interesanta : ambele retele permit culegerea si difuzarea de informatii, si faciliteaza comunicarea.
Calatorie in inima unei gauri negre - calatorie posibila datorita unei simulari numerice inedite.
Enigmele lui Sirius - in care un astrofizician, pe baza observatiilor lui Ptolomeu si a unor texte astronomice chineze, sustine ipoteza conform careia Sirius, cea mai stralucitoare dintre stele, si-ar fi schimbat culoarea de la inceputul erei noastre.
Stele si oameni – ce urmareste viata de zi cu zi a oamenilor de stiinta din Chile, Olanda si Franta in plina numaratoare inversa pentru lansarea satelitului Herchel, cel mai mare telescop spatial realizat pana in prezent.
Epopea unui banc de anchois – ce exploreaza o zona remarcabila prin bogatia si varietatea de specii de pesti, situata de-a lungul tarmului peruvian.

Desigur, lista filmelor in competitie, ai caror realizatori sunt francezi, belgieni sau camerunezi, ar putea continua. Sa nu uitam insa celelalte sectiuni ale festivalului ce sa desfasoara la Palatul Congreselor din Nancy.
Una din aceste sectiuni o constituie serile tematice. Printre temele abordate, "Originea Omului" sau "Povestile Universului".
O alta sectiune propune proiectii urmate de dezbateri si chiar o vizita tematica la Gradina Botanica din Nancy.
Maine va avea loc o zi dedicata profesionistilor din domeniu, intalnire intitulata Valorizarea cercetarii prin intermediul filmului este oare posibila ? Cine realizeaza documentarele stiintifice? Cine le vede? La ce servesc ele? Cum sunt percepute de comunitatea stiintifica? – sunt cateva din intrebarile pe care si le pun participantii la aceasta dezbatere.

Last but not least, un concurs rezervat celor mai tineri realizatori de film - elevilor din clasele primare. Concursul a fost lansat inca de la inceputul anului scolar si a constat in realizarea unei creatii audio-vizuale cu caracter stiintific cu o durata de patru minute. 30 de clase s-au inscris la acest concurs, cinci filme fiind selectionate pentru competitia finala. Iar maine, filmul premiat va fi proiectat in cadrul galei de inchidere a festivalului.

Amelia Chirca