dimanche 31 mai 2009

Spor de zâmbet (6) - ADIVECAPA

ADIVECAPA
asociatie neguvernamentala, nelucrativa, neviolenta* si nebagata in seama, pentru
Apararea Drepturilor Inalienabile ale Veveritelor Canadiene de a Primi Alune
din partea persoanelor fizice in varsta de 3 pana la 103 ani


(* - Stim ca se spune "nonviolenta", dar nu puteam sa spunem "nonbagata in seama", asa ca, pentru unitatea stilistica, am folosit aceasta licenta poetica asociativa)

1 - Profund ingrijorati de vestile care ne vin din Canada - vezi postarea din 23 mai 2009 la adresa http://povestilagurasobei.blogspot.com/, care ne informeaza ca un barbat de 58 de ani a fost amendat cu 75 dolari pentru simplul fapt de a fi dat o aluna (una aluna!) unei veverite autohtone;

2 – Pastrand, timp de secole (XX si XXI), o simpatie sincera veveritelor, indiferent de rasa si nationalitate: veveritelor de Vatra Dornei, veveritelor de desene animate americane, veveritelor chinezesti de plus si, last but not least, Veveritei din "Zboara cocorii" - 1957, cu Tatiana Samoilova si Alexei Batalov;

3 – Considerand ca suntem datori sa luam apararea unor fiinte nevinovate (ca noua nu ne-au facut nimic) de pe alte meridiane (ca daca ne invadeaza balconul nostru, se schimba treaba!!);

4 – Constatand cu surprindere ca nimeni nu s-a gandit sa le intrebe si pe veverite ce parere au in legatura cu o problema care le priveste direct;

Hotaram:

Art. 1 – Infiintarea asociatiei ADIVECAPA (vezi titlul complet mai sus).

Art. 2 - Fiecare membru ADIVECAPA isi ia angajamentul sa poarte in buzunar, poseta, traista, geamantan etc. o aluna (una aluna) pentru eventualitatea ca ar intalni o veverita canadiana.

Art. 3 - In aceasta situatie fericita (insemnand ca respectivul membru ADIVECAPA este turist sau este stabilit definitiv dincolo de Atlantic si la nordul Marilor Lacuri), adivecapeistul in chestiune, dupa ce va privi cu grija in jur pentru a nu fi surprins (de unde sintagma din titlu - "nebagat in seama") de un politist rauvoitor (nu, nu e un pleonasm!) – isi ia angajamentul sa dea aceasta aluna veveritei canadiene si in nici un caz sa nu o rontaie singur!

Art. 4 - Actiunea noastra lipsita de violenta, de sprijin guvernamental si de orice dorinta de castig material, va contribui la pastrarea libertatilor individuale ale veveritelor si cetatenilor.

Art. 5 - Veverite din toate tarile, ramaneti acolo unde sunteti!

Membri fondatori ADIVECAPA: Amelia & MSChirca si toti cei care doresc acest titlu.

Deveniti membru fondator ADIVECAPA!
Adeziune gratuita, nelimitata in timp!
E suficient sa lasati un mesaj (reactie, comentariu etc.) mai jos,
fara a trimite informatii mai sus!
Pentru a asigura confidentialitatea, mesajele dvs. vor fi sterse imediat dupa ce vor fi citite!
In caz contrar, vor fi publicate!


Asta nu e veverita, e Bonnie, da' nu avem nici o fotografie cu veverite canadiene la indemana!

samedi 30 mai 2009

Radio (5) - Festivaluri, concursuri si premii

(Interventie in emisiunea „Stiinta in cuvinte potrivite“, Radio Romania Cultural, realizatori Corina Negrea si Dan Manolache, care a putut fi ascultata in direct pe http://www.srr.ro/, incepand cu ora 13 :15, ora Romaniei – 28 mai 2009)

Nu se stinsesera bine nici reflectoarele , nici flashurile nenumaratilor paparazzi profesionisti sau amatori de pe Croisette, si au inceput deja comentariile legate de palmaresul Festivalului de la Cannes... Asta mi-a amintit ca am ramas datoare ascultatorilor fideli ai emisiunii cu palmaresul – mult mai putin contestat – al unui alt festival de film. Este vorba de Festivalul Filmului Cercetatorului, festival care s-a desfasurat la sfarsitul lunii aprilie la Nancy (vezi postarea din 25 aprilie 2009). Festivalul avea ca scop valorizarea activitatii de cercetare in sensul cel mai larg al termenului – activitate adesea ignorata de public din pricina lipsei de "cuvinte" sau "imagini potrivite". Toate filmele prezentate urmareau deci sa explice, sa trezeasca curiozitatea si sa suscite vocatii in randul publicului.

Trei premii au incununat tot atatea pelicule:
- Premiul al treilea a fost acordat filmului "Memoriile unui elefant de mare",
- Premiul al doilea a rasplatit filmul "Calatorie in inima unei gauri negre" – entitate cosmica ce starneste in egala masura teama si fascinatia, iar
- Marele Premiu a fost decernat peliculei "Samanul, nepotul si capitanul".

Foarte apreciate au fost si creatiile audiovizuale cu caracter stiintific realizate de cei mai mici cineasti. Doua premii au rasplatit astfel pelicule cu o durata de aproximativ 3 minute fiecare.

Prima, "Si on bougeait...", realizata de elevi de CE2 (echivalentul clasei a 3-a), explica, pe intelesul tuturor, rolul si functionarea oaselor, articulatiilor si muschilor corpului uman. (Filmul poate fi vizionat la adresa: http://www3.ac-nancy-metz.fr/chercheursenherbe/spip/spip.php?article57).

Cea de a doua, realizata de elevi... de gradinita, raspunde intrebarii continute in titlu: "Ce mancati voi, melcilor?" (Vizionare la adresa http://www3.ac-nancy-metz.fr/chercheursenherbe/spip/spip.php?article64).

Toate filmele prezentate in competitia rezervata elevilor pot fi vizionate pe site-ul festivalului, http://www.filmdechercheur.eu/, la rubrica "Chercheurs en herbe".




Dar aceasta nu este singura manifestare a carui palmares nu era cunoscut in momentul in care v-am vorbit de ea. Nu de mult, la inceputul lunii mai, s-a desfasurat Concursul Lépine, concurs rezervat inventatorilor, de la cei mai geniali, la cei mai nastrusnici (vezi postarea din 1 mai 2009). Va reamintesc ca prima editie a "concursului – expozitie" a avut loc in 1901 si avea ca obiectiv de a-i ajuta pe micii fabricanti sa depaseasca marasmul economic al epocii.

Dintre cele 500 de inventii brevetate care au fost prezentate anul acesta, juriul a acordat Premiul I unui aparat numit Easymétros. Este vorba de un aparat menit sa faciliteze deplasarea – prin Paris, deocamdata – a nevazatorilor. Un ghid vocal al retelei de transport in comun, inclusiv metroul, al carui inventator este o inventatoare, Florence Poulet-Daumas. Cum numarul inventatoarelor participante la concurs a fost doar de 21, premiul obtinut de Florence Daumas este cu atat mai remarcabil. Mai ales ca este doar a doua oara in 108 ani ca Primul Premiu al Concursului Lépine revine unei femei.


Si o ultima informatie, de data asta despre o manifestare a carei inaugurare a avut loc acum mai putin de o ora: cel de al 10-lea Salon al Culturii si Jocurilor Matematice, a carui tema este anul acesta "Matematica si Astronomia". Detalii despre aceasta manifestare – in emisiunea de joia viitoare.

Amelia Chirca

Nota : Multumim lui Alex pentru poze.

vendredi 29 mai 2009

Opera (1) - Balet - Manuel Legris

Cand stelele danseaza...
(Reflectii la un spectacol de adio – Manuel Legris)

Stelele ne fascineaza dintotdeauna. Poate si mai mult atunci cand stim ca stralucirea lor e efemera, caci rareori ea dureaza mai mult de 20 de ani.

Prima etapa in formarea unei viitoare stele - chiar daca putini astronomi stiu asta, este cea de petit rat. Daca in alte stele este scris ca lui ii este dat sa devina o stea, un petit rat va parcurge mai multe etape de evolutie: quadrille, coryphée, sujet. Trecerea la fiecare treapta superioara necesita talent, truda zilnica si invingerea unei nemiloase concurente. Este deci necesar ca un petit rat sa creada cu toate puterile "in steaua sa".


Un petit rat este un elev al Scolii de Dans al Operei din Paris, iar quadrille, coryphée si sujet alcatuiesc "corpul de balet" al Operei din Paris. Reusita la inca un concurs, ii permite unui sujet sa se desprinda de corpul de balet si sa devina premier danseur.

Apoi, de obicei intr-o seara si intotdeauna dupa un spectacol in care s-a remarcat, o balerina sau un balerin poate sa devina "stea". O hotarare luata de directorul operei, la propunerea directoarei baletului. Un fel de atingere cu o bagheta magica care dezvaluie balerinilor si publicului ca printre ei straluceste o stea... Din 2004, aceasta metamorfoza a unui premier danseur in danseur etoile are loc cu cortina ridicata. Sunt rare cazurile cand un balerin poate sa sara peste o treapta. Sa treaca, de exemplu, direct din 3e échelon, cel de sujet, la 1er échelon, cel de danseur étoile. A fost cazul lui Manuel Legris.

Dupa patru ani la Ecole de Danse, Manuel Legris a reusit in 1980, la varsta de 16 ani, concursul care i-a permis intrarea in corpul de balet al Operei din Paris. A esuat de doua ori la concursul pentru a deveni premier danseur. Pe 11 iulie 1986 a avut loc insa evenimentul magic: la incheierea reprezentantiei cu Raymonda, care avea loc la Metropolitan Opera din New York, Rudolf Noureev l-a desemnat pe Manuel Legris danseur étoile.

Pe 15 mai 2009 a avut loc la Opera Garnier din Paris spectacolul de adio al lui Manuel Legris, cu baletul Onéguine de John Cranko. Reprezentatia a debutat cu defilarea elevilor Scolii de Dans si a balerinilor trupei de balet al operei. La sfarsitul spectacolului, o ploaie de confeti si flori, in mijlocul carora, isi lua adio Manuel Legris. Aplauze care au durat zeci de minute...

Imaginile si amintirile au ramas. Asteptam acum sa-l descoperim pe Manuel Legris in alta postura: cea de director al baletului de la Staatsoper si de la Volksoper din Viena. Si de ce nu, din nou pe scena Operei din Paris, unde poate fi oricand invitat.

MSChirca

samedi 23 mai 2009

Romania (1) - O limba straina

"O limba straina careia ii intelegem fiecare cuvant"
(spunea Milan Kundera , iar noi ii dadeam dreptate)

Cand am revenit peste cativa ani la Bucuresti, m-au surprins publicitatile. Toate erau la persoana a 2-a singular si contineau neaparat unul din cuvintele "tu - pe tine - te – tie – iti". Nu departe de agresiunea verbala. Mi s-a explicat ca ne americanizam. M-am intrebat daca am inceput cu ce trebuia.

Avusesem un prim semn in 1990, la doar cateva saptamani dupa "revolutie". Prima dorinta a elevilor a fost sa nu mai aiba uniforme – si nu au mai avut. Baiatul, si pana atunci privilegiat, al unui securist, a venit la scoala cu un jerseu rosu - P. Roman tocmai lansase moda, pe care scria "Fuck". Poate era un mesaj politic... L-am intrebat de ce nu a scris in romaneste. Ne americanizam, mi-a spus el.

Mai tarziu, mi s-a spus ca "mouse" nu se spune poate spune "soricel" in romaneste, pentru ca el e "mouse" si ca in felul asta tineretul roman are ocazia sa invete engleza.

Nu m-am lamurit nici pana acum cum trebuie sa scriu si sa pronunt in romana "site". Francezii scriu "site" si pronunta, natural, "sit". La Bucuresti aparent se prefera sa se scrie "site" si sa se pronunte "sait". Si eu care credeam ca romana este o limba fonetica si stiam ca folosea deja cuvantul "sit". Mi s-a replicat insa ca in acest caz este vorba doar de "sit arheologic". M-am gandit la sarmanii englezi care folosesc un acelasi cuvant, "site", fara sa stie daca este vorba de arheologie sau de internet...

Cu stanjeneala,
Yours,
MSChirca

vendredi 22 mai 2009

Radio (4) - La Tour Eiffel


La Tour Eiffel
Episodul 2
(Interventie in emisiunea „Stiinta in cuvinte potrivite“, Radio Romania Cultural, realizatori Corina Negrea si Dan Manolache, care a putut fi ascultata in direct pe http://www.srr.ro/, incepand cu ora 13 :15, ora Romaniei – 21 mai 2009)

Ce-i drept, in momentul de fata tot muritorul de rand francez pare fascinat de Festivalul de la Cannes. Strasuri, paiete, iahturi, dar mai ales actrite... Eu insa va voi vorbi despre o alta doamna care, in ciuda celor 120 de ani ai sai, dispune de un "buget machiaj" care le-ar face sa paleasca de invidie pe toate Angelinele mult sau mai putin ..."jolies". Suma – 4 milioane de euro – reprezinta costul celei de a 19-a campanii de vopsire integrala a Turnului Eiffel, Doamna de Fier ce simbolizeaza azi Parisul.

Campania a demarat in luna martie si va dura 18 luni, fara ca accesul publicului sa fie stanjenit. Principalul scop al acestei vaste si complexe operatiuni este, desigur, de a proteja monumentul impotriva catorva dusmani redutabili: rugina, atmosfera poluata si dejectiile pasarilor. Pentru aceasta, 25 de artizani, echipati cu un adevarat harnasament de securitate, escaladeaza turnul pentru a aplica 60 de tone de vopsea pe o suprafata de 250.000 m2. 1500 de pensule, 1000 de spatule pentru decapat si 1000 de perechi de manusi de protectie vor fi utilizate de mesterii ce folosesc aceleasi metode ca pe vremea lui Gustave Eiffel, caci vopseaua nu este aplicata decat manual.

In ceea ce priveste culoarea, numita "brun Tour Eiffel", caci este conceputa special si rezervata numai emblematicului monument, ea este aceeasi din 1968 incoace. De-a lungul existentei sale turnul a mai fost galben-orange in 1899 sau rosu-brun in anii '50. Inca un amanunt, culoarea nu este uniforma, ci se declina in trei nuante, cea mai deschisa spre varful turnului, iar cea mai inchisa la baza, ceea ce accentueaza impresia de suplete.

Vopseaua utilizata nu contine pigmenti de plumb si este rezistenta la poluarea atmosferica. Cu aceasta ocazie sunt realizate si teste cu noi vopsele, lipsite de solventi nocivi pentru mediu, vopsele ce corespund normelor ecologice internationale obligatorii incepand cu 2012.

Dar "liftingul" nu este singurul cadou oferit Doamnei de Fier si miilor de curiosi care o viziteaza zilnic. Incepand de pe 15 mai si pana la sfarsitul lunii decembrie, primul etaj si scarile Turnului Eiffel gazduiesc o ampla expozitie intitulata "Epopeea Turnului Eiffel". Obiecte, afise, desene, fotografii, filme si dispozitive interactive ilustreaza geneza turnului, constructia propriu-zisa, dar si imensul sau succes, declinat in adevarate opere de arta sau in obiectele cele mai kitsch imaginabile. Un film de 10 minute reuneste secvente din filmele de fictiune in care apare turnul, iar o sectiune aparte este dedicata copiilor existente in diferite colturi ale planetei.

O alta expozitie, deschisa pana pe 29 august, este organizata de Primaria Parisului, sub titlul "Gustave Eiffel, vrajitorul fierului". Numeroase planuri si machete evoca nenumaratele constructii metalice realizate de Eiffel si echipa sa: poduri, viaducte sau chiar armatura metalica a Statuii Libertatii. Printre planurile prezentate atrag atentia – si amuza – proiectele de transformare a turnului, comandate arhitectilor pentru Expozitia Universala din 1900. Fanteziste, faraonice chiar, ele incercau sa mascheze "inutilul si monstruosul Turn Eiffel", dupa cum il califica un text redactat "in numele gustului francez, al artei si istoriei franceze amenintate" – text semnat, intre altii, de Maupassant, Prudhomme si Gounod.

Amelia Chirca

jeudi 21 mai 2009

Franta (3) - P.S. la Contracronometru

Aprilie 2009
Ciclul "Tot din alea vechi, nescrise pe blog"

A doua zi dupa ce am fost intrebat daca povestea « Contracronometru – aprilie 2009 » e adevarata, am luat cu mine aparatul de fotografiat. Am fotografiat si scara abrupta coborand spre Gare de l’Est, si femeia ghemuita pe sacosele ei, cu vesnicul paharut pus in fata pe o sacosa rosie, si trecatorii care nu ii dau nici o atentie , ba chiar si un calator iesit la o tigare si o cafea, care isi lasase paharelul pe zid, deasupra sacosei negre.


In realitate, am observat la timp ca era un paharel cu cafea si mi-am imaginat doar ce s-ar fi intamplat daca...

Restul este real si cronometrat: drumul zilnic de patru ore, fuga intre cele doua gari, oamenii care beau cate o cafea la o tigara in fata garii, asezati uneori direct pe trotuar - caci in gara este interzis sa se fumeze, femeia de la Gare de l’Est care asteapta zadarnic o moneda...

Acum cateva saptamani, am locuit mai mult timp la Paris, in mica garsoniera inchiriata de Cristina in Montmartre, pe timpul cat ea era plecata in stagiu la Budapesta. Coboram dimineata spre si urcam seara dinspre metrou, pe aceeasi strada, rue Lepic. O strada animata, foarte turistica, care face legatura dintre cele doua mori din Montmartre: Moulin Rouge si Moulin de la Galette. Pe portiunea de strada pe care o strabateam se afla si celebrul bistrot "Café des Deux Moulins", unde s-a turnat acum cativa ani un simpatic film de succes, "Le Fabuleux Destin d'Amélie Poulain".

In fiecare dimineata si in fiecare seara, am intalnit acolo, asezati in acelasi loc, fata in fata, dar pe trotuare opuse, doi oameni in varsta, un barbat si o femeie. Amandoi asezati pe saci de calatorie burdusiti cu lucruri, bine infofoliti, caci mai era inca frig in februarie-martie, nevorbind cu nimeni, necerand nimic, asteptand doar cu un paharel gol in fata. Nu erau foarte batrani, pareau inca oameni in putere. Ii inchipuiam mai degraba la gospodaria lor, tinandu-si nepotii pe genunchi, dand mancare la pasari sau stand de vorba cu consatenii, caci pareau a fi de la tara. Ce cautau la Paris, la doi pasi de Moulin Rouge? Cat puteau sa castige stand toata ziua, nemiscati, in strada? Ce viata e asta?

Intr-o seara am urcat pe rue Lepic pana sus in Montmartre, zece minute pana in Place du Tertre. Am ajuns la Basilica Sacre Coeur, am privit la poale Parisul iluminat si m-am indreptat spre biserica, care este deschisa tot timpul anului, de la 6 dimineata la 11 seara. In fata usii de intrare, un om statea ingenunchiat, cu un paharel gol in fata. Am intrat si la iesire m-am gandit sa-i dau un ban. Inaintea mea, un japonez i-a pus o moneda in pahar si l-am auzit pe om spunand "Merci". Am pus si eu o moneda, i-am spus "Sanatate" si mi-a raspuns in romaneste. M-am asezat pe vine langa el si l-am intrebat: "Esti din Romania? Cum ai ajuns aici?". "Ne aduce in fiecare dimineata un om cu microbuzul". "Si nu ti-e frig sa stai asa?" - l-am intrebat, caci pe treptele bisericii batea un vant teribil. "Ba cum sa nu-mi fie?" I-am mai spus inca o data sanatate si l-am lasat in asteptarea altor turisti, plecand cu gandurile mele.

In vale, Parisul sclipea amagitor.

MSChirca

mercredi 20 mai 2009

Spor de zâmbet (5) - Love Fairytale

Concursul Euroviziunii – 16 mai 2009

Cum sa nu ne uitam intr-o sambata seara la Concursul Euroviziunii? Si cine stie, poate mai vrem vreodata sa ascultam vreo melodie. Zis si facut, inregistrez transmisia.

Melodia care mi-a placut cel mai mult a intrat pe locul 15 in concurs, cea care a castigat concursul a intrat pe locul 20. Asa ca ma plimb de cateva ori prin DVD ca sa le mai vad o data. Incerc sa trec in surdina peste partile bruiate de comentatorii francezi, sub orice critica. Ma opresc insa cu placere la microprezentarea fiecarei tari si admir ingenioasa idee a moscovitilor de a te invata iarasi limba rusa cantand, caci fiecare cantec este precedat de cate un cuvant rusesc, cu traducerea lui in engleza. Apoi apare pe ecran numele tarii si titlul piesei. Notez in ordine traducerea in engleza a cuvantului rusesc (in majuscule) si sub ea tiltul melodiei, asa cum ne-au aparut pe ecranele televizoarelor, in seara concursului:

1. SPACE
Love
2. GOOD/OK
There must be another way
3. LOVE
Et s'il fallait le faire
4. MUSIC
La voix
5. RUSSIAN DOLL
Lijepa tena
6. PLEASE
Todas as ruas do amor
7. SNOW
Is it true?
8. GOOD LOOK
This is our night
9. SIBERIA
Jan Jan
10. COME ON!
Mamo
11. WINTER BOOTS
Always
12. BLESS YOU!
Bistra voda
13. MIRACLE
Hora din Moldova
14. FAIRYTALE
What if we
15. GAGARIN
Rändajad
16. SANTA CLAUS
Belive again
17. LET'S GO
Miss Kiss Kiss Bang
18. HOW ARE YOU
Dum Tek Tek
19. CAVIAR
Carry me in your dreams
20. GRANDMOTHER
Fairytale
21. GLAMOUR
Be my Valentine!
22. DANCE
The Balkan Girls
23. LET'S ROCK
It's my time
24. CHEERS!
Lose Control
25. THANK YOU
La noche es para mi

Si acum un mic joc: gasiti identitatea intre traducerea in engleza a cuvintelor rusesti, alese, nu-i asa, complet la intamplare, si titlurile cantecelor din concurs. Sunt numai doua cuvinte pe care le-am invatat cu aceasta ocazie in limba rusa si care se regasec si in titlurile cantecelor:
Love Fairytale!

Atunci cum sa nu iubesti basmul? Si sa nu te infioare coincidenta?

MSChirca

mardi 19 mai 2009

Spor de zâmbet (4) - Contracronometru

Aprilie 2009
Ciclul "Pe asta v-am mai spus-o, dar nu pe blog"

Ca in fiecare dimineata, de luni pana vineri, imi incep si azi cursa contracronometru la Gare du Nord, pentru a ajunge cat mai repede la Gare de l’Est. Daca trenul care ma aduce nu are intarziere si daca ma tin picioarele, reusesc sa castig un sfert de ora din cele patru ore cat dureaza altfel traseul zilnic dus-intors de acasa si pana la laborator.

Gesturile imi sunt si ele cronometrate. Incerc sa depistez rapid ce ziare gratuite mai sunt disponibile si apoi incerc sa ies cat mai repede din gara. La usile de sticla de la Gare du Nord, trebuie sa evit nu numai calatorii grabiti care incearca sa intre, dar si pe cei mai putin grabiti care, cu un pahar de plastic intr-o mana, stau sa fumeze o tigara la o cafea in fata garii.

Cand ies in strada, nu ma pot abtine sa nu-mi spun, ca de fiecare data : « Sunt la Paris ! », dupa care pornesc voiniceste spre Gare de l’Est. Cand fac la dreapta de pe Strada Celor Doua Gari, ajung la aceeasi larga scara de piatra, unde jos, aproape sigur, voi vedea si azi o femeie imbrobodita, asezata pe un sac burdusit si tinand in mana un pahar de plastic. Banuiesc ca este din Romania, caci in ultimul timp am intalnit mai multi conationali asteptand ca trecatorii sa le lase cateva monede intr-un paharel. Nu cer nimic, nu spun nimic, nu au nici o tablita pe care sa scrie ceva, stau numai si asteapta, privind mai mult pamantul si rareori pe cei care trec pe langa ei. La intrarea magazinelor alimentare intalnim uneori asezate si femei cu cate un copil alaturi . Preferam de obicei sa luam ceva dulciuri pentru copii si sa le dam la plecare, spunandu-le « Sanatate », iar ele ne raspund « Multumesc ».
Femeii care de saptamani de zile sta in fiecare dimineata langa ultima treapta a scarii abrupte ce coboara spre Gare de l’Est, nu am vazut pana acum pe nimeni sa-i lase ceva in pahar. Azi am hotarat sa-i dau eu ceva. Pregatesc doua monede, ezit, si in ultima clipa, aproape fara sa ma uit, las sa cada in paharul femeii doar o singura moneda. Paharul suna a gol. Ma simt imediat vinovat ca nu i-am dat ambele monede. Dau repede coltul pentru a intra pe usa de la Gare de l’Est.

*Strang inca in mana moneda pastrata, cand in fata ochilor imi apare un alt pahar. Usurat, las moneda sa cada inauntru. De data asta suna insa a plin. Clipoceste ! Ridic ochii si zaresc proprietarul paharelului gata sa se inece cu fumul tigarii, ezitand ce sa faca cu paharul cu cafea. Balbai un « Pardon ! Désolé ! » si ma reped pe peron, fara sa astept restul.
MSChirca

lundi 18 mai 2009

Franta (2) - Piscina municipala

O mica localitate din apropierea Parisului – 17 mai 2009


Bazinul este impartit in doua: o portiune in care se balacesc, sar, tipa si se improasca o banda de pusti, si un culoar pe care inoata doi adulti. Alegerea este usoara… Cei doi se opresc din cand in cand si discuta amical cu persoana care supravegheaza bazinul. Cum s-o numi oare "salvamarul" de piscina ?

La un moment dat, angajatul primariei - platit deci, ca si construirea si intretinerea piscinei, si din banii mei - imi sugereaza, "pentru binele meu", sa trec in cealalta zona pentru a evita coliziunea cu cei doi inotatori "rapizi". Ii raspund amabil (?), dar ferm(!!), ca acest culoar imi convine perfect, iar prietenii sai trebuie sa-si adapteze stilul pentru a evita accidentele. Incidentul se termina - daca nu tin seama de amabilitatile care probabil imi sunt adresate in gand. Dar limba franceza este atat de saraca in injuraturi…

Continui sa inot si gandurile o iau razna. Imi imaginez ce ar fi facut acelasi amabil angajat al primariei daca s-ar fi nascut pe alte meleaguri si in alte epoci. Probabil ar fi morfolit cu delectare ciozvarta de putere pe care o detinea si mi-ar fi interzis accesul la culoarul rezervat "alesilor". Asta daca as fi avut acces la piscina, sau in cartier… Sau s-ar fi gudurat daca i-as fi sugerat ca detin si eu o parcela de putere.

Cu ani in urma, proaspeti emigranti, am fost de nenumarate ori intrebati "cum a fost posibil" ca poporul roman sa suporte atatia ani de dictatura. Tonul compatimitor sugera ca poate noi, romanii, suntem o rasa aparte, ca suferim de vreun masochism congenital. De fiecare data ma intrebam in sinea mea ce s-ar fi intamplat daca Franta ar fi fost "eliberata" de armata sovietica si daca Romania ar fi beneficiat de Planul Marshall…

Amelia Chirca

Nota: Gandurile de mai sus au fost provocate si de recenta rasfoire a unor pagini scrise si comentate de romani emigrati peste ocean (http://www.povestilagurasobei.blogspot.com/).

dimanche 17 mai 2009

Franta (1) - Ceasca de ceai

Tout Feu, Tout Flamme - 16 mai 2009

Targul olarilor de la noi din sat. La editia din acest an: 95 de artizani de arta, intre care 58 de ceramisti.

95 de creatori - anunta, pe drept cuvant, programul . Veniti din toata Franta. Sculptori, maestri in portelan, specialisti in tehnica Raku, in sticla, in metal sau hartie. Tot din program: "Hartia este materialul comunicarii, purtator de semnificatii. Ea permite calatoria semnelor, realizeaza legatura. Vehiculeaza frumusetea, cunoasterea, poezia. [...] Tratament suprem: fibra vegetala devine sculptura-poezie si danseaza in spatiu. Hartia a devenit miscare".

Ne plimbam indelung printre standuri. Incercam sa alegem o ceasca din care sa ne faca placere sa bem ceaiul, atunci cand scriem cateva randuri pe blog. In cele din urma, ne hotaram. Ceasca pe care o primim cadou a fost facuta de Maëlle Loaec, Atelier Terre et Imaginaire din Pontrieux, in Bretagne. Dupa ce am primit-o, am fost curiosi sa stim mai multe despre ceasca si despre autoarea ei. "Una din temele principale ale lucrarilor mele este scrierea, o scriere indescifrabila, ca a unui palimpsest, o scriere amprenta a poemele pe care le iubesc" - scrie Maëlle Loaec http://www.pontrieux.com/1-122-Maelle-LOAEC--Ceramiste.php.

Ne place mult si se potriveste de minune cu ceaiul Lorelei de la Nulle Part Ailleurs. Multumim.

MSChirca

samedi 16 mai 2009

Expozitii (2) - Primitivii italieni

Invitatie la ceai
(dupa o vizita la Muzeul Jacquemart-André, Paris)

Expozitia Primitivii Italieni despre care va povesteam acum doua zile ne-a incantat atat de mult incat singurul regret pe care l-am avut a fost acela de a nu fi fost si impreuna cu voi! Placerea pe care am incercat-o privind acele vechi icoane ar fi fost mult sporita daca, dupa ce am fi parcurs fiecare in parte aleile expozitiei, ne-am fi intalnit sa ne povestim impresiile la salonul de ceai din incinta muzeului. Despre care se spune ca este unul dintre cele mai frumoase saloane de ceai din Paris.



Ceea ce e indiscutabil e faptul ca ne-am fi bucurat sa fim impreuna!

Cateva informatii practice legate de expozitia cu Primitivii Italieni. Ea mai este deschisa la Muzeul Jacquemart-André din Paris pana pe 21 iunie 2009. Lucru rar, acest muzeu este deschis tot timpul anului, 365 zile din 365 sau 366/366! E drept, salonul de ceai este deschis doar pana la 17:30, cam scurt pentru un five o'clock tea.

Banuim ca la inchiderea expozitiei de la Paris, colectia Primitivilor Italieni se va reintoarce la ea acasa. Deci, daca in toamna aveti drum in apropiere de Leipzig, o varianta ar fi si vizitarea colectiei la Lindenau-Museum din Altenburg.

O alta varianta, in care puteti sa beti ceaiul in timp ce priviti tablourile, este o vizita pe site-ul muzeului, http://www.musee-jacquemart-andre.com/, pe care este disponibil si un audioghid care poate fi ascultat in direct sau inregistrat in mp3. Sau puteti sa priviti cele 10 frumoase reproduceri de pe site-ul ziarului Le Figaro: http://www.lefigaro.fr/culture/2009/03/12/03004-20090312DIMWWW00651-primitifs-italiens.php.

Totusi, daca treceti prin Paris si aveti putin timp de acordat "primitivilor italieni", ar fi interesant de cuplat vizita la Jacquemart-André cu o vizita la Musée du Luxembourg, unde este deschisa o expozitie despre Filippo si Filippino Lippi – Renasterea la Prato (localitate aflata la 15 km de Florenta). Vezi si http://www.museeduluxembourg.fr/.

Dupa care, va invitam la un ceai!


MSChirca

jeudi 14 mai 2009

Expozitii (1) - Primitivii italieni

Primitivi ?!
(Primitivii italieni, Colectia din Altenburg la Muzeul Jacquemart-André, Paris – 2009)

Se pare ca icoana de mai jos, Fecioara cu pruncul, a fost pictata, pe la 1470, de un primitiv! Liberale Bonfanti da Verona.




In aceeasi sala cu ea mai este expus inca un tablou. Tot de la 1470. Tot un primitiv! Michele di Michele Ciampanti. Adorarea Magilor. Nu ar fi avut rost sa fie expuse mai multe. Si un al doilea se dovedeste prea mult. Fiecare este un unicat care ocupa, asemeni unui fluid magic, tot spatiul pe care il are la dispozitie. Ramanem clipe fara numar pe o banca din apropiere, cufundandu-ne in tablou, lasandu-l sa ne invaluie.

Incerc sa-mi imaginez ca sunt alaturi de Liberale Bonfanti. Ma uit curios la el, vreau sa stiu cum arata, vreau sa stiu cum picteaza, ce culori foloseste, daca are un model. Sau poate doua, unul pentru mama, altul pentru copil. Ma uit in jur. Oare cum arata atelierul unui pictor din Siena la 1470? Incerc sa-i spun ca sunt unul din zecile de mii de vizitatori care, peste 539 de ani, stau minute intregi (ore, daca ar avea timp) sa ii priveasca tabloul. Cat timp a lucrat la el? Cat timp s-a gandit la el, inainte si dupa ce l-a pictat? Ii vine oare sa creada ca milioane de oameni pot, daca vor, sa-i priveasca tabloul de la mii de kilometri distanta, datorita Internetului?

Nu, nu ma apuc sa-i spun de Internet. Ar fi prea mult de explicat. Poate nu o sa-i spun nici de magnetul cu tabloul lui, pentru pus pe frigider. Renunt sa-i spun si de magnet. Ar trebui sa-i explic si ce e un frigider. Si ce e kitschul. Prea mult.

Mai bine sa-l intreb de ce e el un "primitiv"!? Daca ei, la 1470, sunt "primitivi", atunci ce sa spunem de Guido da Siena, ale carui picturi, datate 1270, le-am admirat in prima sala a expozitiei? Sase panouri, din cele 12 cate alcatuiau o Istorie a lui Cristos. Este oare un "primitiv" cel care in Isus pe cruce il reprezinta pe Cristos urcand singur treptele unei scari de lemn, sprijinita de cruce? Parerea noastra e ca fiecare in parte este unul dintre cei mai moderni pictori ai epocii respective.

Cineva ne lamureste. "Primitivii italieni" sunt pictorii care au trecut de la pictura de stil bizantin la un stil tipic "italian", cu umanizarea personajelor, cu introducerea peisajelor si a arhitecturilor complexe. Sunt cei care au pregatit calea Renasterii italiene. Niste primitivi, ce mai!

MSChirca

samedi 9 mai 2009

Spor de zâmbet (3) - Journée Portes Ouvertes

Ziua Usilor Deschise - 9 mai 2009

Animati de o nestavilita dorinta de deschidere si inspirati de numeroasele afise pe care le intalnim la tot pasul in care suntem anuntati ca "Bucatariile ***" au "Journées Portes Ouvertes", ne-am gandit sa declaram astazi "Ziua Usilor Deschise" si la bucataria noastra!




MSChirca

Nota (11 mai 2009) : Dupa publicarea mesajului, am primit mai multe observatii privind usile de la cuptor si de la frigider, care nu au fost deschise. Ne recunoastem lipsurile, ne remuscam si promitem sa reparam eroarea la editia de anul viitor a "Zilei Usilor Deschise" de la bucataria noastra.

vendredi 8 mai 2009

Radio (3) - Doamna de fier


Interventie in emisiunea „Stiinta in cuvinte potrivite“, Radio Romania Cultural, realizatori Corina Negrea si Dan Manolache, care a putut fi ascultata in direct pe http://www.srr.ro/, incepand cu ora 13 :15, ora Romaniei – 7 mai 2009)



Unii spun ca este foarte nepoliticos sa pui intrebari legate de varsta unei doamne, chiar daca este vorba de o doamna de fier. Cat despre greutatea sa, ce sa mai vorbim…

Voi comite deci o dubla impolitete dezvaluindu-va ambele informatii: 120 de ani si 10.100 de tone, dintre care 7.300 tone de sarpanta metalica, ce e drept pentru o inaltime de 324 de metri, cu tot cu antene.

Doamna in chestiune este departe de a fi o anonima. Dovada cei 6,9 milioane de curiosi care au vizitat-o anul trecut, 75% dintre acestia fiind turisti straini. Cat despre numarul total de vizitatori pe care i-a primit de pe 15 mai 1889 incoace - noroc ca nu a trebuit sa ii serveasca pe toti cu o cafea si o dulceata, caci au fost peste 244.000.000.

O alta dovada a celebritatii sale, Google furnizeaza rapid 2.720.000 de raspunsuri pentru "Tour Eiffel".

Asadar, Turnul Eiffel ("Tour Eiffel", dupa pronuntia franceza si sa precizam ca "la tour" este un substantiv feminin in franceza), al carui nume era la inceput "Turnul de 300 de metri", este opera lui Gustave Eiffel care l-a construit pentru Expozitia Universala de la Paris din 1889.

Mai mult decat o simpla atractie pentru turisti sau o orgolioasa afirmare a geniului francez, Gustave Eiffel vedea in turnul ce ii poarta numele o opera utila stiintei. Pe de o parte turnul reprezenta, dupa propriile-i spuse, "un veritabil rezumat al stiintei contemporane", iar pe de alta parte, un sit ideal pentru experiente stiintifice in domeniul meteorologiei, fizicii sau fiziologiei.

Denigrat la inceput – dar ce ar fi Parisul, daca l-am lipsi de monumentele care au starnit la inceput polemici infocate? – Turnul Eiffel este astazi simbolul necontestat al capitalei franceze.

Realizat in 21 de luni, dupa cele 5 luni necesare pentru realizarea fundatiilor, turnul este alcatuit din peste 18.000 de piese metalice, realizate cu o precizie de o zecime de milimetru. O viteza si o precizie ce au constituit adevarate recorduri, avand in vedere mijloacele relativ rudimentare ale epocii - fundatiile, de exemplu, au fost sapate numai cu tarnacopul si lopata. In ziua in care constructia a fost desavarsita, pe 31 martie 1889, Gustave Eiffel era decorat, chiar pe ingusta platforma din varf, cu Legiunea de Onoare.

Comparatia cu o venerabila doamna ar putea continua, caci iata, pentru aniversarea sa, Tour Eiffel primeste o trusa de machiaj in valoare de vreo 4 milioane de euro. Este vorba de o noua campanie de vopsire integrala, cea de a 19-a de la inaugurarea monumentului. Dar despre asta, ca si despre alte manifestari legate de cea de a 120 aniversare a Turnului Eiffel, va propun sa vorbim si saptamana viitoare.

Amelia Chirca


Nota (14 mai 2009) : A.C. a remarcat ca fotografia aleasa ca ilustrare lasa impresia ca ne uitam pe sub fusta Batranei Doamne...


dimanche 3 mai 2009

Spor de zâmbet (2) - Vocea interioara


Montmartre – martie 2009

A nu se confunda cu vocea lui Dr Jekyll sau a lui Mr Hyde, entitati aflate in proportie variabila in fiecare dintre noi. Acestea sunt niste voci interioare care intervin in anumite situatii sensibile (o discutie cu patronul, de exemplu) si te sfatuiesc sa alegi o comportare apropiata de preceptele moralei crestine (intoarce si obrazul celalalt) sau exact opusul ei (va las sa imaginati).

Acum este vorba de acea Voce care nu stii de unde vine si care iti suna pe neastepate in cap, incercand sa te sfatuiasca de bine. E clar ca Vocea asta nu are nimic de a face nici cu Dr Jekyll, nici cu Mr Hyde. Este acea Voce pe care o astepti toata viata ca sa-ti dicteze numerele castigatoare la Loto. Iar cand ti le dicteaza, intervin Dr Jekyll si Mr Hyde, pentru a-ti sopti ca nu e cazul sa crezi in miracole, ca e mai bine sa nu joci si ca e preferabil nici sa nu te uiti maine la numerele care au iesit, pentru a nu avea un atac de inima in caz ca… Desigur, sfaturile pe care ti le da Vocea Interioara sunt de obicei de mai mica importanta, dar asta nu inseamna ca, neantrenati cum suntem sa o ascultam, reusim intotdeauna sa o intelegem.

Squatam (uite un neologism inca rar folosit!) de cateva zile garsoniera din Montmartre a Cristinei, plecata in stagiu la Budapesta. Deoarece avea cursuri a doua zi la prima ora, Amelia hotarase sa nu mai vina in acea seara la Paris, aratandu-se increzatoare in capacitatea mea de a ma descurca singur cu masa de seara si de a supravietui pana la urmatoarea noastra intalnire.

Era deja seara cand, dupa terminarea serviciului, am coborat la Gare de l'Est. O mica foame era agrementata de planurile catorva cumparaturi alimentare la un Monoprix in apropiere de Moulin Rouge. Probabil ca o sa-mi cumpar niste aripi de pui mexicane, de acelea care pot fi mancate si reci, si o caneta de bere (iata un alt neologism posibil, caci in DEX caneta nu are intelesul si de cutie de bere)! Sau o sa-mi cumpar niste crenvusti, cu putina branza si o bere. Sau orice altceva, si o bere!

Foto MSC

In momentul acela am auzit Vocea Interioara, care, cu un ton grav, mi-a soptit clar si apasat: "Nu cumpara bere!"

Imediat, Dr Jekyll si Mr Hyde au intrat in actiune. "Poate e chiar bine sa nu bei atata bere, altfel va trebui sa mai faci o gaura la curea" – zise Dr Jekyll, in timp ce Mr Hyde argumenta: "Numai o caneta de 500 mL, doar una". "Ce, nu esti in stare sa rezisti o seara fara bere?" – incerca sa ma provoace Dr Jekyll. "Shut up!" – interveni, in engleza, Mr Hyde.

Tot drumul spre magazinul alimentar am ascultat vocile celor doi, dominate insa de grava Voce Interioara si de sfatul ei sibilinic: "Nu cumpara bere!" Am acceptat provocarea lansata de Dr Jekyll si nu am cumparat bere. Mi-am intins cele cumparate pe masuta din fata televizorului. M-am gandit la bere tot timpul mesei. M-am umflat cu apa. Am gasit o sticla ratacita cu o inghititura de vodca. Am baut dupa aceea o gura de sirop si am sarit putin pe loc in ideea ca poate asta inseamna sa faci un cocteil. Oricum, ascultasem Vocea Interioara si nu cumparasem bere! Iar acum chiar nu as mai fi putut sa beau nici un strop.

M-am dus apoi sa pun in frigider resturile de aripi de pui. Amelia curatise frigiderul. Inauntru tronau doua canete de bere.

"Ti-am spus eu sa nu cumperi bere!" – imi sopti, incantata, Vocea Interioara.

MSChirca

samedi 2 mai 2009

Teatru (1) - Michael Lonsdale - Leonardo

Si la bine si la rau
("Léonard de Vinci et la nature. Les carnets de Léonard" – Théâtre Déjazet, Paris, 29 aprilie 2009)

Biblioteca Institutului Frantei pastreaza douasprezece carnete in care Leonardo da Vinci (1452, Vinci - 1519, Amboise) si-a notat observatiile si schitat ideile in perioada 1487-1508, 1509. Caietele l-au insotit la Clos Lucé, langa Château d'Amboise, unde a venit in 1516 la invitatia lui François Ier, care i-ar fi spus cu aceasta ocazie: "Fais ce que tu veux!"

Leonardo da Vinci si-a lasat manuscrisele (circa 120 carnete, se pare) mostenire elevului sau, Francesco Melzi, care il insotise la Amboise. Acesta le-a pastrat, fara sa publice nimic, desi Leonardo se pare ca il rugase sa publice o parte din ele. Dupa moartea lui Melzi in 1570, manuscrisele au fost vandute de fiul acestuia si s-au risipit.

In perioada 1609-1674, cele 12 carnete ale lui Leonardo da Vinci au ajuns la Biblioteca Ambrosiana din Milano, 10 dintre acestea donate de catre contele Galeazzo Arconati in 1637. Dupa ce Bonaparte a intrat invingator in Milano in 1796, carnetele au facut parte din prada de razboi si au luat drumul Bibliotecii Nationale din Paris. La sfarsitul secolului XVIII, cele 12 carnete au fost identificate prin litere de la A la M, fara a se tine seama de data elaborarii lor, astfel incat cel mai vechi este carnetul B, iar cel mai nou carnetul D (vezi si http://www.bibliotheque-institutdefrance.fr/historique/devinci.html).

In 1848, contele italian Gugliemo Libri-Carrucci, matematician, foarte apreciat la Paris (profesor la Collège de France, membru al Academiei de Stiinte), a fugit la Londra dupa ce a subtilizat din biblioteci un mare numar de manuscrise de valoare, printre care si 34 pagini din carnetul A si 10 pagini din carnetul B. Biblioteca Nationala a reusit sa recupereze o parte din foile apartinand carnetelor lui Leonardo, care au revenit in 1891 la Biblioteca Institutului Frantei. Cu ocazia expozitiei "Léonard de Vinci, dessins et manuscrits", organizata la Luvru in 2003, a fost realizat un DVD cu carnetele maestrului.

Fiecare pagina din cele cateva mii curpinse in cele 12 carnete ale lui Leonardo este nepretuita. Fie ca este vorba de schitele inventiilor sale, de desene anatomice sau de observatii si idei. Leonardo scria cu mana stanga, de la dreapta la stanga, iar literele erau rasturnate, ca si cum ar fi fost reflectate intr-o oglinda. Nu folosea nici accente, nici semne de punctuatie. Majoritatea notelor au caracter stiintific, caci Leonardo afirma: "tutte le scienze che non nascono dall esperienza - madre di ogni certezza - sono vane e pieni di errori".


Atelierul Brancusi, Paris - Foto MSC



Oricat ar fi de interesante scrierile lui Leonardo, sa incerci sa tranformi lectura catorva pagini din caietele sale intr-un spectacol, este un lucru extrem de riscant. Poti sa subtitrezi: "Une conception originale de Patrick et Monique Scheyder", poti sa recurgi la participarea unui actor, Michael Lonsdale, pentru intruchipara lui Leonardo, poti sa afirmi ca interpretezi pe un pian Pleyel de la 1880 piese de Bach si Schubert (de ce?), poti sa recurgi la proiectarea de desene apartinand lui Leonardo pe fundalul scenei, poti sa spui ca doresti sa reinvii feeria spectacolelor de la Curtea din Milano, pentru care Leonardo crea decorurile…, dar nu poti cu toatea astea sa aduni mai mult de cateva zeci de spectatori si cateva secunde de aplauze.

Pe cand aplauzele anemice se stingeau rapid, iar actorul facea recunoscator cu mana spre balcon, unde singurul spectator era tehnicianul cu retroproiectorul, Amelia – care beneficiase de faptul ca bause o cafea tare inainte de a intra la spectacol, mi-a soptit resemnata si amuzata: "Cred ca asta tine de promisiunea de a fi impreuna si la bine si la rau!"

MSChirca

vendredi 1 mai 2009

Radio (2) - Concursul Lépine

(Interventie in emisiunea „Stiinta in cuvinte potrivite“, Radio Romania Cultural, realizatori Corina Negrea si Dan Manolache, care a putut fi ascultata in direct pe http://www.srr.ro/, incepand cu ora 13 :15, ora Romaniei – 30 aprilie 2009)

Mai intai o intrebare: care este legatura intre pixul cu pasta, motorul in doi timpi, fierul de calcat cu abur, elicea cu pas variabil si lentilele de contact ? Desigur, toate contribuie la a ne face viata mai usoara sau mai placuta, dar acesta nu este unicul lor punct comun. Toate – si multe altele, au fost la un moment dat premiate in cadrul venerabilului concurs despre care doresc sa va vorbesc astazi. Este vorba de Concursul Lépine.

Ati observat probabil ca am utilizat termenul "venerabil" pentru a caracteriza Concursul Lépine. Nu intamplator, caci el a depasit de cativa ani buni un secol de existenta. Creat in 1901 de catre prefectul de politie Louis Lépine, concursul care ii poarta acum numele reprezenta la origine o tentativa de a depasi marasmul economic cu care erau confruntati micii fabricanti de jucarii si de obiecte marunte de uz curent. Un premiu de 100 de franci recompensa o inovatie in acest domeniu. Reactia inovatorilor, dar si a publicului larg a fost entuziasta, iar concursul a depasit foarte repede domeniul initial.

De-a lungul anilor, distinctiile mult ravnite au revenit unor inventii utile, cum au fost lanterna (1903), aspiratorul (1907) sau telecomanda (1959), dar printre prototipurile prezentate s-au numarat – la fiecare editie – si obiecte care de care mai extravagante.

Concursul a luat amploare, iar anul acesta, pentru a 108-a editie, el este alcatuit din mai multe manifestari, dintre care cea mai importanta debuteaza astazi in cadrul Targului de la Paris, Foire de Paris, targ a carui prima editie a avut loc in 1904. Este vorba de Concursul International Lépine, deschis tuturor inventatorilor, indiferent de nationalitate sau varsta, cu conditia de a fi depus un titlu de proprietate intelectuala sau industriala (brevet) si de a-si fi materializat inventia printr-un prototip sau o macheta. Dovada ca varsta nu este o stavila in calea creativitatii, in 2005 Premiul Presedintelui Juriului a fost castigat de doi liceeni in varsta de 14 ani.

Anul acesta, concursul care se desfasoara la complexul expozitional de la Porte de Versailles, reuneste circa 500 de inventii. De cateva editii, cele mai numeroase sunt inventiile din domeniul energiilor alternative, al biotehnologiilor si al tehnologiilor medicale. O premiera absoluta este anul acesta o alee dedicata "Inventiei la feminin", unde sunt grupate realizarile inventatoarelor.


Desigur, toti concurentii asteapta cu nerbdare decernarea premiilor ce va avea loc sambata 9 mai. Cea mai ravnita dintre recompense este Premiul Presedintelui Republicii. Dar si aici, formula atribuita baronului Pierre de Coubertin, "important este sa participi, nu sa castigi", se dovedeste valabila. Mai importanta decat eventualul premiu, este posibilitatea de a-si prezenta inventiile publicului extrem de numeros care viziteaza Targul de la Paris, de a stabili contacte utile pentru exploatarea brevetului, de a realiza un indispensabil studiu de piata si, in unele cazuri, de a comercializa inventia.

Amelia Chirca

Nota: Transmisia in direct are farmecul ei si a condus la cateva modificari ale textului de mai sus, pregatit initial.