jeudi 26 novembre 2009

Radio (19) - Nanotehnologii


Buna ziua tuturor!

Daca interventia mea de saptamana trecuta avea o tonalitate festiva – normal, doar vorbeam despre Sarbatoarea Stiintei – cea de astazi ar putea parea nelinistitoare.

Va aduceti aminte de cantecul celor trei purcelusi din desenul animat cu acelasi nume? „Who”s afraid of the big, bad wolf?” – Cui e frica de lupul mare si rau? Prin analogie, subiectul de astazi s-ar putea intitula: „Cui e frica de particulele cele mici si rele?” Cu alte cuvinte: „Cui e frica de nanotehnologii?”

Cui? Multora dintre noi.

Subiectul, foarte serios, anxiogen chiar, face in Franta obiectul unei vaste dezbateri publice. Intitulata „Dezbatere publica privind optiunile generale pentru dezvoltarea si reglementarea nanotehnologiilor” – ea are caracter national si este in plina desfasurare. Dezbaterea a debutat pe 15 octombrie si se va incheia pe 24 februarie anul viitor.

Sa ne amintim mai intai ca acest domeniu, situat la granita intre optica, biologie, mecanica, chimie si microtehnologie – iar lista ar putea continua – cuprinde studiul, fabricarea si manipularea unor structuri si dispozitive cu dimensiuni de ordinul nanometrilor, adica de cateva milionimi de milimetru - deci de 50.000 mai mici decat grosimea unui fir de par. Ne aflam, cu alte cuvinte, la scara atomica si moleculara.

Tocmai datorita acestor dimensiuni exceptionale, nanotehnologiile sunt purtatoarele unor sperante nemasurate: datorita lor ar putea fi create produse mai ieftine, mai solide si mult mai eficace, sau ar putea fi vindecate boli astazi incurabile.

Reversul medaliei este si el legat tot de dimensiunile dispozitivelor create: mai mici decat o celula vie, ele ar putea patrunde in organism in ciuda barierelor naturale – proprietate de altfel deja utilizata in industria cosmetica.

Spectrul unei invazii de agresori minuscului, indetectabili, este destul de ingrijorator. Cei mai alarmisti dintre comentatori evoca chiar posibilitatea ca aceste „nanomecanisme” sa se reproduca singure, scapand astfel de sub control si putand provoca adevarate catastrofe. Asemenea creaturii lui Frankenstein, aceste dispozitive, devenite autonome, ar putea pune in pericol insasi existenta planetei.

Intre partizani – care vorbesc nici mai mult, nici mai putin, decat de „ a patra revolutie industriala”, si detractori – care avanseaza tot felul de scenarii catastrofa, pozitia cetateanului ce nu detine un doctorat in stiinte este destul de putin confortabila si panica il poate usor coplesi.



Antidotul l-ar putea constitui asadar o larga dezbatere publica. Dezbatere ce-si propune:
• sa informeze cat mai bine publicul larg despre aspectele tehnice legate de nanotehnologii si despre impactul lor asupra societatii
• sa permita tuturor sa se exprime, sa formuleze intrebari, observatii, critici sau sugestii privind aplicatiile nanotehnologiilor si, in sfarsit,
• sa sintetizeze toate punctele de vedere exprimate si sa informeze toti factorii de decizie.


In ceea ce priveste modalitatile concrete de realizare a dezbaterii, ele sunt variate.
Printre ele:
• organizarea de reuniuni publice, desigur gratuite, in 17 orase franceze – Strasbourg, Toulouse, Orleans, Lille, Bordeaux, Metz, Lyon etc.
• un sit internet prin intermediul caruia cetatenii pot contribui la dezbatere si care va publica o sinteza a acesteia. Contributiile pot fi, bineinteles adresate comisiei care organizeaza dezbaterea si prin telefon sau curier clasic.

In ceea ce priveste mass-media franceza, pot afirma ca ea rezerva un loc important ecourilor acestei dezbateri nationale. Cat despre guvern, el s-a angajat sa comunice in termen de trei luni dupa incheierea dezbaterii o serie de masuri concrete inspirate de concluziile acestuia.
Foto Cristina Chirca

Amelia Chirca - Interventie in emisiunea „Stiinta in cuvinte potrivite“, Radio Romania Cultural, realizatori Corina Negrea si Dan Manolache, care a putut fi ascultata in direct pe http://www.srr.ro/, incepand cu ora 13 :15, ora Romaniei, miercuri, 25 noiembrie 2009.

mardi 24 novembre 2009

Spor de zâmbet (9) - Merita oare sa ma mai intorc?

Titlul de mai sus este derutant.
Ai putea crede ca este vorba despre Romania, despre emigratie, despre prima iubire...
Va linistesc de la inceput – nu-i vorba de asa ceva si nici de ceva apropiat!
Ce inselatoare pot fi titlurile!


Cu fotografia de mai sus este la fel. Ai putea crede ca vreau sa transmit tot un mesaj legat de Romania, mai ales ca fructele se cheama longan, ceea ce te duce cu gandul la Logan, nu-i asa?
Dar fotografia de sus nu are nici o legatura cu ceea ce vreau eu sa va povestesc.
Imi face numai placere sa va o arat aici-acum, cat nu am terminat de rontait „longanurile”.
Ce inselatoare pot fi fotografiile!

Ghiciti despre ce vreau sa va vorbesc?
Nu ghiciti? Cum zice francezul: „Tu donnes ta langue au chat?”
Uite ca v-am dat un indiciu foarte important: le chat!

Il cunoasteti deja pe Bonnie. V-am mai vorbit despre el. Bun, stiu ca e vorba de „ea”, o pisica mare, usor supraponderala, care are aproape patru ani. Dar eu ma gandesc la „ea” mereu ca la „el” – pisicul simpatic foc pe care l-am adoptat cand avea cateva saptamani. „Ehe, unde sunt pisoii de altadata?” – cum zicea un alt francez.

V-ati dat seama din povestirile precedente ca relatiile lui Bonnie cu noi sunt destul de complexe, asa ca chestiunea „cine pe cine a adoptat?” ramane deschisa. Cu timpul, Bonnie a reusit sa ne faca sa intelegem cateva lucruri simple: ii este foame putin si des, dar la ore neobisnuite; locurile in care ii place sa doarma sunt exact locurile unde am vrea si noi sa ne asezam; perioadele lui de veghe si odihna nu au nici o legatura cu bioritmurile noastre. Asa ca eu mi-am adaptat bioritmul pentru o convietuire pasnica cu pisoiul. Inainte de a ma culca verific daca are suficiente graunte si eventual ma trezesc cu cateva minute inainte lui, pe la 4 dimineata, sa vad daca nu cumva i s-au terminat. Dupa ce isi ia micul dejun la ora 4:15-4:20 trecute fix, Bonnie pleaca in hoinareala matinala (sau nocturna – depinde de anotimp).

Si aici intervine intrebarea din titlu. Chiar daca este satul, Bonnie nu pleaca niciodata de acasa daca strachinuta lui e goala. Daca e cazul, ma chema usor, cum numai el stie sa o faca, si ma conduce in fata strachinutei goale. Se aseaza in fund in fata ei si se uita o data la strachinuta si o data la cutia cu graunte care e asezata alaturi. Acum, nu ca vreau sa ma laud, dar dupa numai cateva repetitii eu am inteles ce vrea Bonnie sa-mi spuna („umple, dom’le, strachinuta!”), in timp ce ea de ani de zile nu a inteles ca noi ii punem cutia cu graunte alaturi ca sa se serveasca singura!

Doar dupa ce vede ca strachinuta are graunte, fara macar sa guste vreuna, Bonnie se indreapta spre usa, asteptand demna ca personalul de serviciu sa i-o deschida. De ce nu pleaca oare niciodata Bonnie de acasa lasandu-si strachinuta goala? Vrea sa aiba niste repere sigure? De ce mi se pare mie ca de fiecare data se intreaba: „Merita oare sa ma mai intorc?”

MSChirca

vendredi 20 novembre 2009

Radio (18) - Sarbatoarea Stiintei


Buna ziua tuturor !

Astazi as dori sa va vorbesc despre o manifestare pe care as califica-o de „matura”, caci se afla anul acesta la cea de a 18-a editie. Este vorba despre „Sarbatoarea Stiintei”, organizata de Ministerul Invatamantului Superior si al Cercetarii, si care se desfasoara in intreaga Franta incepand cu 16 noiembrie si pana duminica, 22 noiembrie.

Manifestarea, ale carei cuvinte de ordine sunt accesibilitatea si gratuitatea evenimentelor, isi propune sa contribuie la o difuzare cat mai larga a cunostintelor stiintice, sa trezeasca curiozitatea – mai ales in randul celor mai tineri – si sa provoace dezbateri privind locul pe care stiinta il ocupa in societatea contemporana, sperantele pe care le hraneste si temerile pe care le poate provoca. Cu alte cuvinte, sa ne ajute sa intelegem mai bine lumea in care traim, si poate – avem dreptul sa visam, nu-i asa? – sa construim un viitor mai bun.

Tema acestei editii a Sarbatorii Stiintei este „La originile Vietii si ale Universului: ce evolutii, ce revolutii?” Alegerea nu este intamplatoare, caci manifestarea este articulata in jurul celor doua mari aniversari ale anului:
- 400 de ani de la primele observatii facute cu ajutorul lunetei astronomice de Galileo Galilei, si
- doua secole de la nasterea lui Charles Darwin.

Asadar intre 16 si 22 noiembrie, peste un milion de vizitatori - daca este sa ne luam dupa numarul celor care au participat la precedenta editie a manifestarii, vor putea descoperi sau redescoperi lumea fascinanta a stiintei si tehnicii.

Vilvite (Vreau sa stiu) - Muzeul Stiintei din Bergen

Manifestarile sunt variate: ateliere, demonstratii, vizite ghidate, expozitii, mese rotunde, conferinte urmate de dezbateri cu publicul, filme, piese de teatru – care de care mai originale si mai atragatoare. Dar oricand de excentric ar fi modul de prezentare, toate au in comun pertinenta stiintifica asigurata de participarea unor actori de prim rang ai comunitatii stiintifice nationale.

Moment privilegiat al dialogului intre stiinta si societate, Sarbatoarea Stiintei isi propune sa ofere o panorama cat mai completa a domeniilor stiintifice si, de ce nu, sa suscite vocatiile viitorilor cercetatori francezi de renume, aflati astazi la varsta primelor intrebari.

Cu aceasta ocazie, numeroase laboratoare de cercetare fundamentala sau aplicata isi deschid portile publicului larg. Muzee stiintifice si tehnice, cum sunt Cité des Sciences si Palais de la Découverte, organizeaza vizite gratuite ale colectiilor permanente si ale expozitiilor temporare. Cat despre Muzeul parizian al Artelor si Meseriilor despre care v-am vorbit saptamana trecuta, el propune un acompaniament sonor la vizitelor colectiilor sale: este vorba de un concert inedit: cel al „animalelor – muzicieni”. Benzi sonore difuzeaza sunete emise de diferite animale: maimute, greieri, hiene, morse. O modalitate agreabila de a descoperi o disciplina situata la granita intre biologie, fizica, etologie si stiintele limbajului: bioacustica, stiinta ce descifreaza comunicarea sonora in lumea animalelor.

Si, in sfarsit, ecologia este invitata de onoare a Festivalului Filmului dedicat Mediului Inconjurator, festival aflat anul acesta la cea de a 27-a editie, care se desfasoara la Paris in cadrul Sarbatorii Stiintei.



Amelia Chirca - Interventie in emisiunea „Stiinta in cuvinte potrivite“, Radio Romania Cultural, realizatori Corina Negrea si Dan Manolache, care a putut fi ascultata in direct pe http://www.srr.ro/, incepand cu ora 13 :15, ora Romaniei, miercuri, 18 noiembrie 2009.

jeudi 19 novembre 2009

Franta (6) - Victoria?

Iubesc fotbalul!



Cand spun asta ma gandesc la fotbalul jucat cu baietii de pe Teohari pe strada, cam intre numerele 19 si 24. La vremea aceea, sfarsitul anilor 50 - inceputul anilor 60, era o singura masina pe toata strada. Portile erau pe trotuarele opuse, intre stalp si gard. Gardul de la n°19 era cat se poate de pacatos, din fier forjat, cu varfuri ascutite, facute parca special sa ne sparga mingile. Asta punea capat drastic unui meci si intrerupea competitia pe mai multe zile. Mult mai eficient si rapid decat reuseau sa o faca mamele care ne mai chemau si pe acasa.

Iubesc fotbalul! Cel pe care il jucam cu colegii de clasa de la Balcescu pe terenurile create ad-hoc in parcul ce inconjura hipodromul din Calea Plevnei. Sau meciul de fotbal pe care l-am jucat la nu mai stiu ce competitie in Complexul Studentesc din Tei. Studentia a marcat insa si o scadere a interesului pentru practicarea fotbalului, in favoarea unor sporturi mixte.

A continuat sa-mi placa fotbalul, dar ca spectator. Mai ales ca nicicand nu adormeam mai bine decat in timpul transmisiilor la televizor de duminica dupa-amiaza. Chiar daca anii au trecut si meridianele mi s-au schimbat, atractia unui meci la televizor a ramas nestinsa. Mai ales de cand a devenit singurul mod in care poti vedea 22 de milionari in chiloti alergand dupa o minge, dupa cum spunea cineva.

Pentru meciul de aseara, Amelia a renuntat sa priveasca „Bones” – unul din putinele seriale transmise in Franta si in VO (version originale), iar eu am pus deoparte o carte interesanta de Antoine Bello: „Les falsificateurs” – titlu premonitoriu, dupa cum aveam sa-mi dau seama mai tarziu. Toate aceste renuntari pentru a privi, printre alti milionari, pe Thierry Henry, capitanul echipei Frantei in meciul retur cu Irlanda.

Am vazut golul irlandezilor – simplu, clar, ca la antrenament. Am vrut sa numar jucatorii de pe teren, caci irlandezii pareau totdeauna mai numerosi. Asta a fost greseala mea. Numarandu-i, am adormit. Cand m-am trezit, scorul era 1:1. Franta era calificata. Dar cei trei comentatori pareau foarte stanjeniti. S-a reluat scena golului marcat de echipa Frantei. Thierry Henry isi aranjase clar mingea cu mana, inainte de a pasa lui Gallas, care marcase. Arbitrii nu zarisera mana lui Henry. „Ce putea sa faca arbitrul?” – se intreba unul dintre comentatori, si tot singur raspundea: „Sa se duca sa-l intrebe pe Henry!”

Camerele de luat vederi au urmarit in continuare mai mult figura lui Henry decat meciul. Ma tot gandesc ce ocazie imensa a ratat Henry! Nu de a inscrie sau de a pasa decisiv, ci de fair-play. Nu era nevoie sa vina arbitrul sa-l intrebe. Ar fi trebuit sa recunoasca imediat ca a jucat mingea cu mana. Unde mai pui ca era si capitanul echipei. S-ar fi calificat Franta? Cred ca asta ar fi trecut pe planul secund si infrangerea ar fi fost frumoasa. Victoria asta este insa urata.

Iubesc fotbalul, dar ii detest pe fotbalisti!
Oare cine a spus asta?

MSChirca

jeudi 12 novembre 2009

Radio (17) - Trenuri

Buna ziua tuturor !

Ar trebui sa adaug si „Toti in vagoane!”, caci astazi va invit la o calatorie cu trenul.
O calatorie prilejuita de expozitia „Toujours plus vite ! Les défis du rail” – „Mereu mai repede! Pariul transportului feroviar”. Inaugurata pe 27 octombrie, expozitia este organizata de Muzeul Artelor si Meseriilor din Paris si poate fi vizitata pana in luna mai a anului viitor.

Daca imi permiteti, as incepe prin a va prezenta foarte pe scurt prestigioasa si venerabila institutie ce gazduieste aceasta expozitie. Este vorba, nici mai mult, nici mai putin, decat despre primul muzeu stiintific si tehnic creat in Europa. Instalat in fosta manastire Saint-Martin-des Champs, Conservatorul National al Artelor si Meseriilor a fost fondat de catre Abatele Grégoire in 1794, ca un – si aici citez din proiectul pe care l-a prezentat Conventiei Nationale – „depozit de masini, modele, unelte, desene si carti din toate genurile de arte si meserii”. Colectiile Conservatorului devin rapid foarte bogate datorita in special confiscarii bunurilor aristocratilor, iar mai apoi prin donatii si achizitii judicioase, iar in 1802 muzeul isi deschide portile pentru publicul larg. Public care este intampinat de „demonstratori” ce explica modul de functionare a diferitelor mecanisme expuse.

Redeschis in 2000, dupa o renovare si o modernizare indispensabile, muzeul poseda astazi mai mult de 80.000 de exponate – dintre care doar 6.000 sunt prezentate permanent – si peste 15.000 de desene tehnice, dintre care unele dateaza inca din secolul al XVII-lea. Aici vizitatorul poate descoperi, intre altele, laboratorul lui Antoine Lavoisier, avionul cu care Louis Blériot a traversat Canalul Manecii, pendulul lui Léon Foucault sau uimitorul teatru al papusilor automate.

Asadar, un cadru ideal pentru expozitia dedicata istoriei transportului feroviar. Mereu mai repede pe sine – de la locomotiva cu abur pana la trenul de mare viteza, TGV. Daca in 1859 traseul Paris-Marsilia dura aproape 20 de ore, astazi ii sunt suficiente trei ore. Dar, pentru asta, cati ani de cercetari si progres tehnic!

Expozitia insasi este conceputa ca o invitatie la drum: vizitatorul se deplaseaza intr-un vagon imaginar in care sunt prezentate circa 50 de exponate. Printre acestea as mentiona macheta animata a sasiului locomotivei Stephenson din 1838 sau cea a trenului ce a circulat intre 1938 si 1981 pe axele Paris-Le Havre si Paris-Cherbourg, tren poreclit „Salamul” din pricina designului sau surprinzator. As mai mentionan macheta „automotivei de mare viteza” sau una din rotile ce echipau TGV-ul care a stabilit, in aprilie 2007, recordul de viteza pe sine la 574,8 km/h.


St Pancras International - gara in care Eurostarul ajunge la Londra dupa 2 ore 15 minute de la plecarea din Paris - noiembrie 2009


Electrificarea, informatizarea si automatizarea retelei - etape esentiale in evolutia spre transportul feroviar de astazi – sunt evocate prin intermediul exponatelor si al filmelor de arhiva. Desi accentul este pus pe aspectul tehnic al evolutiei transportului feroviar, expozitia lasa un loc important si creatiei artistice pe care acesta a inspirat-o, ca si schimbarilor pe care le-a provocat in domeniul perceptiei pe care o avem despre timp si distante, sau cel al mobilitatii fiecaruia dintre noi.

Iar pentru cei mai tineri vizitatori, copiii intre 6 si 9 ani, scenografii expozitiei au imaginat o vizita sub forma unui joc amuzant, plin de enigme si descoperiri pe masura curiozitatii lor.

Asadar, pentru o eventuala vizita la Paris, pastrati cateva ore si pentru Muzeul Artelor si Meseriilor si lasati-va tentati de „glasul rotilor de tren”!

Amelia Chirca - Interventie in emisiunea „Stiinta in cuvinte potrivite“, Radio Romania Cultural, realizatori Corina Negrea si Dan Manolache, care a putut fi ascultata in direct pe http://www.srr.ro/, incepand cu ora 13 :15, ora Romaniei, miercuri, 11 noiembrie 2009.

vendredi 6 novembre 2009

Lecturi razlete (1) - Hakan Nesser

"Inevitabil, subiectivitatea a intervenit in alegerea citatului"

„Daca la sfarsitul vietii vei avea o duzina de amintiri frumoase, inseamna ca ai fost un om fericit. 
Dar nu uita ca o duzina este mult, asa ca trebuie sa incepi colectia din timp.”

Håkan Nesser – Retour à la Grande Ombre (Återkomsten – in original), Seuil, Policiers, 2005, p.210



Roata - Curtea de Arges, Mihaela, oct. 2009


Acelasi roman politist suedez are urmatorul motto:

„Daca ma intrebati care este durata vietii
va voi spune lucrurile asa cum sunt:
Este exact spatiul care separa
doua date pe o piatra de mormant.”
W. F. Mahler, poet

"De cate ori a fost posibil, am preferat citarea unei afirmatii in locul unei interpretari, involuntar subiective. 
Dar, inevitabil, subiectivitatea a intervenit in alegerea citatului" [Introducere la Premiile Nobel pentru Fizica, Chimie si Medicina - Chirca&Chirca, Editura Tehnica, 2002]

jeudi 5 novembre 2009

Radio (16) - Biodiversitate

Buna ziua tuturor !

As incepe interventia de astazi cu o intrebare: Ce stim in momentul de fata despre speciile de vietuitoare care populeaza planeta?

Raspunsul – oricat de surprinzator ni s-ar parea, este: Mai nimic!

Si pentru toti cei ce se indoiesc de aceasta realitate, sa facem apel la cifre: in prezent, oamenii de stiinta cunosc cam 1,8 milioane de specii. O nimica toata, chiar in comparatie cu estimarea cea mai modesta, conform careia pe Terra ar exista circa 8 milioane de specii necunoscute! Cei mai multi specialisti sunt insa de parere ca ele ar fi mai degraba vreo 30 de milioane.

Daca tinem cont de faptul ca primele expeditii naturaliste al caror scop era descrierea lumii vii dateaza de pe la mijlocul secolului XVIII, in ritmul actual comunitatea stiintifica ar avea nevoie de 250 pana la 1000 de ani pentru a face un inventar complet al biodiversitatii planetei.

Si la urma urmei, de ce nu – ne-am putea intreba. Ce atata graba ?! Nu-i oare de ajuns ca in fiecare an sunt descrise vreo 16.000 de noi specii de animale si plante? Ei bine, graba este chiar foarte justificata! Pana la sfarsitul secolului, un sfert (dupa estimarile optimiste), pana la jumatate (dupa cele realiste) din speciile vii existente astazi ar putea disparea. Multe dintre ele deci, inainte chiar de a fi descoperite! Specialistii afirma ca cea de a sasea mare perioada de extinctie a inceput deja. De data aceasta, responsabila nu este vreo catastrofa naturala, ci chiar unul dintre reprezentantii biodiversitatii in pericol – l-am numit pe Homo Sapiens.

Asadar nu este vorba de vreo graba ce ar putea strica treaba, ci de o adevarata cursa contracronometru.


In acest context, la cateva luni de la debutul Anului International al Biodiversitatii, Muzeul National de Istorie Naturala de la Paris, in colaborare cu organizatia non-guvernamentala Pro Natura International si cu Uniunea Internationala pentru Conservarea Naturii, lanseaza un program de expeditii naturaliste fara precedent, program intitulat „La Planète Revisitée” – ceea ce am putea traduce liber prin „Redescoperirea Planetei”.

Zece ani pentru a realiza un inventar masiv al biodiversitatii in zone geografice putin explorate pana acum. Obiectivul este dublu: pe de o parte accelerarea ritmului de descoperire de noi specii, pe de alta concentrarea eforturilor asupra unor regiuni prioritare pentru conservarea naturii. Prima etapa a acestui ambitios program este dedicata Madagascarului si Mozambicului, care vor gazdui timp de patru luni o serie de expeditii maritime si terestre.

Cercetarile sunt dedicate in special biodiversitatii neglijate – nevertebrate marine si terestre, plante si ciuperci microscopice. Ele reprezinta 95% din biodiversitate si joaca un rol fundamental in pastrarea echilibrului ecosistemelor, dar au fost adesea ignorate, savantii ocupandu-se mai degraba de mamifere si pasari.

Expeditia in Mozambic debuteaza asadar in luna noiembrie, beneficiaza de un buget de 2 milioane de euro si mobilizeaza 50 de persoane pornite la vanatoare de specimene necunoscute ale florei si faunei terestre. Anul viitor, o noua expeditie, maritima de aceasta data, va avea loc in apele reci ale sudului extrem al Madagascarului, cu scopul de a explora si descrie fauna si flora marina.

Amelia Chirca - Interventie in emisiunea „Stiinta in cuvinte potrivite“, Radio Romania Cultural, realizatori Corina Negrea si Dan Manolache, care a putut fi ascultata in direct pe http://www.srr.ro/, incepand cu ora 13 :15, ora Romaniei, joi, 5 noiembrie 2009