lundi 21 juin 2010

Film (3) - Juan José Campanella.

De ce barbatii inteleg asa de greu?

De data asta suntem amandoi de aceeasi parere: e un film minunat!
El Secreto de Sus Ojos - Argentina, 2009, regia Juan José Campanella, cu Soledad Vallamil (in rolul Irenei Menéndez Hastings) si Ricardo Darin (Benjamín Espósito). Oscar 2010 pentru cel mai bun film strain.

Iesim in dupa-amiaza tarzie de duminica de la Utopia de la St. Ouen l'Aumone. Un cinematograf cu cinci sali mici, in care sunt programate filme mai vechi sau mai noi, alese cu grija. "Tous ces films délicats et subtils dont on aime vous régaler" – cum scrie gazeta cinematografului in cronica filmului Politist, adjectiv, programat luna viitoare. Aceasta alegere a filmelor si prezentare lor in versiunea originala aduc spectatori de la distante de zeci de kilometri. Ca noi.

Bufnim in ras reamintindu-ne scena catelului. O scena care urmeaza dupa cateva momente de tensiune. Camera fixeaza un culoar lung, ce se termina cu o usa deschisa spre curte. Doi indivizi fug din casa, strabatand culoarul urmariti de un catelandru care latra furios. Cei doi intrusi ies in curte, alergand spre dreapta, cu catelandrul dupa ei. Camera ramane nemiscata, filmand culoarul gol. Se aude numai latratul furios al catelandrului, latrat care inceteaza la un moment dat, lasand sa se auda tipatul scurt de durere al unui individ. In clipa urmatoare se aude schelalaitul catelandrului, pe care il zaresti prin usa din fundul culoarului fugind-zburand de la dreapta spre stanga. Doar atat!

Nu, "Secretul din ochii sai" nu este o comedie. Este categorisit ca "thriller" si chiar ca "film politic". Poate fi interpretat si resimtit in mai multe feluri. Chiar titlul poate fi inteles diferit, putand fi vorba de secretul "din ochii lui" sau "din ochii ei", desi cel mai bine ar fi: "din ochii lor". Amandoi suntem insa de parere ca "El Secreto de Sus Ojos" este in primul rand un film de dragoste. Si nu numai pentru ca nu am vazut nicicand un 'ne-sarut' (expresia ii apartine Cristinei) mai tandru ca in scena 'despartirii pe un peron de gara' din acest film!

"Si totusi, ea i-a aratat de atatea ori ce simte si ce doreste!" – spune Amelia.
"O, doar de vreo doua ori, si atunci destul de vag!" – replic eu.
"Ba nu a fost deloc vag, a fost foarte clar si nu numai de doua ori" – vine raspunsul.
"Daca spui tu! Dar cred ca au fost genul de mesaje pe care numai femeile le inteleg usor" – accept, resemnat.

Intrebarea ma framanta. Ma trezesc la 3:30 noaptea. Ma duc in sufragerie, instalez laptopul pe masuta speciala primita cadou pentru "fête des pères", gasesc filmul si il mai privesc o data. Tot in versiunea originala, dar netitrat. Nu am nevoie de cuvinte, caci incerc sa recitesc "secretul din ochii ei". Si intr-adevar, Amelia a avut dreptate!

Oare de ce barbatii inteleg asa de greu ?

- Poate doar unii dintre ei, mai grei de cap. Nu e cazul sa generalizezi! - veti replica voi, aproape sigur.




Am insa impresia ca Bonnie – pisica, iar nu motan, uitandu-se la mine, isi pune aceeasi intrebare.

Sau poate doar imi reproseaza: "Pe mine de ce nu m-ati luat sa vad si eu filmul? Macar scena cu catelul!"

2 commentaires:

  1. Eu nu sunt complet de acord. Bine, barbatii inteleg cam greu citeodata, dar in fimul asta nici ea nu a fost clara. Filmul reprezinta o perioada de citziva ani, si doar de 2 sau 3 ori ea îi da niste indicii. Cam putin mi se pare...

    RépondreSupprimer
  2. @ Cristina - Merci, Cris. Imi mai dai putin curaj ;)

    RépondreSupprimer