samedi 14 août 2010

Franţa (16) – Weekend de august la Paris

Parisul este imens. Nu ca suprafata. Doar 105,4 km2 in interiorul Bulevardului Periferic, care delimiteaza Parisul intra-muros. Nici ca numar de locuitori: 2,2 milioane. Pentru comparatie, Bucurestiul are 228 km2 si 2,0 milioane de locuitori (Wikipedia). Parisul e imens pentru ca dupa ce ai impresia ca-l cunosti de ani de zile, poti sa-i descoperi mereu colturi inca nestiute, pline de farmec si interes.

Iata mai jos o secventa extrasa din numai doua ore de plimbare de sfarsit de saptamana. Doua ore impartite intre o seara ploioasa de sambata si o dupa-amiaza insorita de duminica. Fotografiile sunt facute pe parcursul a numai cateva sute de metri in arondismentul 14 al Parisului. Se cuvine sa adaugam celor doua ore de plimbare si timpul petrecut apoi "rasfoind" internetul ;)


1 2 3 4
5 6 7 8
9 10 11 12
13 14 15 16
Foto MSC - Kodak CX7430


1 – In Piata Victor si Hélène Basch, punctul de reper este Biserica Saint-Pierre de Montrouge. Biserica a fost terminata in 1869, dupa ce in 1847 fusese construita pe acest loc o mica biserica parohiala pentru comuna Montrouge, aflata pe atunci in afara Parisului. Graba cu care se construise mica biserica fusese determinata de faptul ca in Montrouge incepusera sa apara prin 1840 tot mai multi adepti ai "bisericii catolice franceze", create in 1795 la Paris, sub semnul Revolutiei, de abatele Chatel. Doctrina acesteia prevedea, intre altele, celebrarea liturghiei in limba franceza si casatoria preotilor. Astazi, la biserica din Montrouge, liturghia se celebreaza in limba franceza.

2 – Se insereaza. Rarii trecatori dau putina viata trotuarelor stralucind sub poaie.

3 – Cine au fost Victor si Hélène Basch? Victor Basch, nascut la Budapesta in 1863, vine in Franta pe cand e copil. Urmeaza studii la Sorbona. Este profesor de germana si de estetica la Universitatea din Nancy, apoi profesor de filozofie la Rennes. In 1898 este cofondator al Ligii Drepturilor Omului, si in 1926 este presedinte al acesteia. In ianuarie 1944 este arestat impreuna cu sotia sa Hélène (Ilona), la Lyon, de catre Militia franceza. Ambii sunt impuscati. Ilona avea 79 de ani, Victor 80. "Militia" fusese creata in ianuarie 1943 de guvernul de la Vichy pentru a lupta impotriva terorismului (!) Azi se spune ca era o organizatie de tip fascist, antirepublicana, anticomunista, anticapitalista, antisemita.

4 – Adaug o fotografie facuta a doua zi, cea a unei placi puse pe zidul unei scoli primare aflate pe bulevardul Arago. Este genul de placa intalnita deseori pe scolile pariziene. Nu are nevoie de comentarii.

5 – A doua zi, cam in vremea pranzului, pornesc pe Avenue René Coty, fosta Avenue du Parc Montsouris, spre Denfert-Rochereau. Unde sunt parizienii? Au plecat oare toti in concediu?

6 – Daca parizienii sunt plecati sau doar cate unul se mai plimba cu bicicleta, in schimb turistii sunt prezenti. Turistii stau la coada. O coada lunga s-a format in jurul scuarului din Piata Denfert-Rochereau. In fundal se zareste turnul Montparnasse – 210 metri inaltime, care in 2009 mai era inca cea mai inalta cladire din Franta. Coada din piata, de vreo 200 de persoane, se termina la casa care se vede putin in extrema stanga a fotografiei. Merg sa vad ce se da.

7 – Se dau… catacombe. Turistii stau la coada sa vada Catacombele Parisului. Cum nu sunt un fan al catacombelor, iata toate explicatiile oferite de placa din seria "Istoria Parisului" aflata la intrare.

8 – Despre Denfert-Rochereau am aflat mai multe atunci cand am vizitat Belfort si citadela pe care colonelul a aparat-o cu garnizoana pe care o comanda in timpul razboiului din 1870-1871. Au rezistat asediati timp de 103 zile si s-au predat, neinvinsi, doar la ordinul expres al "guvernului de aparare nationala (!)". Din cauza asta, Teritoriul Belfort a ramas al Frantei dupa pacea de la Frankfurt din 1871 si pastreaza si azi cu un statut aparte in randul departamentelor franceze.

9 – Un imens leu asezat majestuos domina centrul Pietei Denfert-Rochereau. Statuia, numita "Leul din Belfort", este dedicata "Apararii Nationale, 1870-1871". Am inteles mai bine ce a insemnat rezistenta opusa de garnizoana citadelei din Belfort atunci cand am vazut, intr-o insorita zi de august, o macheta rememorand situatia de atunci. Doar atunci mi-am dat seama ca cele 103 zile de rezistenta fusesera zile de iarna grea, inzapezita. Si zilele s-au transformat in ore, si orele in minute, si pentru cateva clipe ne-am inchipuit sa suntem acolo, atunci…

10 – Aici si acum ma opresc insa sa iau cateva flori la o florarie din Piata Denfert-Rochereau, deschisa si duminica la pranz. Le iau in fotografie, ce-ati crezut voi?

11 – Dupa care o iau pe Bulevardul Arago, astronom si om politic, dupa cum informeaza placuta strazii. François Arago reuseste primul in 1803 la examenul de intrare la Ecole Polytechnique. Remarcat de Laplace in 1805, este numit secretar si bibliotecar al Observatorului din Paris. Este ales membru al Academiei de Stiinte la 23 de ani si secretar perpetuel al acesteia la 44 de ani. Mare popularizator al stiintei, tine un curs public de Astronomie populara intre 1813 si 1846. A propos de cursurile lui Arago ca profesor la Ecole Polytechnique. Se spune ca inainte de a incepe un curs, identifica intre cursanti pe cel care i se parea mai" adormit". Isi regla apoi dificultatea expunerii in functie de reactia individului respectiv, pentru a fi sigur ca toata lumea a inteles (cf. http://www.mediterranees.net/biographies/capeille/arago_francois.html).

12 – In orice caz, in luna august se pare ca nici Arago nu ramane la Paris.

13 – Asa ca, fiind foarte atent la copacul nevinovat, dar periculos, care ameninta vieti mai mult sau mai putin vinovate,

14 – Ma indrept spre gradina Observatorului, aflata vis-à-vis de soclul gol al statuii lui Arago. Gradina mica, aproape pustie, strajuita de cupola alba a Observatorului.

15 – Cupola pe care o vad mai bine dupa ce dau un ocol pe strazile inconjuratoare.

16 – Prilej ca sa descopar, foarte surprins, un zdrentuit simbol republican.

Imi dau seama ca nu v-am povestit decat o parte din cele ce am vazut in weekendul trecut, petrecut la Paris. Au mai ramas multe de povestit. Timp sa fie! Ceea ce va doresc si voua!

2 commentaires: