vendredi 3 décembre 2010

O carte mai veche. Nifon Criveanu


Cartea asta o stiu dintotdeauna in casa. Cu siguranta, una din cartile pe care le rasfoiam inainte de a sti sa citesc. Nu e de mirare ca si-a pierdut demult copertile si pagina de titlu. A fost, cu multi ani in urma, din nou legata, apoi invelita, cateva pagini lipite, altele pierdute pentru totdeauna. Mai are insa Cuvantul Inainte semnat "Arhim. Nifon Criveanu, Râmnicul Vâlcii, 25 Ianuarie 1929".

1

Iata primele randuri:
"De cate ori am citit o carte, sau o revista, mi-a placut sa insemn cugetarea adanca, gandirea inalta, maxima inteleapta, comparatia frumoasa si observatia dreapta ce-am intalnit si care m'a miscat si inaltat sufleteste. Si am tinut sa le scriu pe multe din ele, intr'un caiet anume facut pentru acest scop."

23



Gratie informatiilor gasite pe Internet, banuiesc ca este vorba de "Cugetari si maxime pentru viata", carte republicata in 1967.

Nifon Criveanu (Grigorie Criveanu, 1889, Slatioara – 1970, Cernica). Sef de promotie 1914 al Facultatii de Teologie din Bucuresti. Bursa de studii la Montpellier si Paris (1924-1927). Dupa moartea sotiei in 1927, se calugareste la Manastirea Cernica, luand numele de Nifon. Va fi, pe rand: arhimandrit al Cernicai, vicar al Episcopiei Ramnicului si Noului Severin (1928), arhiereu al Episcopiei Husilor (1933), mitropolit al Olteniei si arhiepiscop al Craiovei (1939), pensionat fortat in 1945 pe motiv ca "a cantat prea tare impotriva Uniunii Sovietice". (cf. http://www.mitropoliaolteniei.ro/).

4 Ce poate fi mai potrivit pentru a vorbi de Nifon Criveanu decat o plimbare prin padure, la inceput de iarna?

5

6 commentaires:

  1. je ne connais pas ce livre, alors comme les enfants, je regarde vos images qui sont les
    mêmes que chez nous aujourd'hui !! il neige !
    je vous souhaite une joyeux weekend

    RépondreSupprimer
  2. meditatie aproape de natura. nu stiu ce poate fi mai revigorant pentru suflet.frumos si peisajul si fotografiile

    RépondreSupprimer
  3. Din pacate, nu cunosc cartea despre care scrii. L-am cunoscut insa pe Nifon Criveanu, pe vremea cand era inca arhimandrit. Tatal meu il chema la biserica, acolo in Herastrau, la hram (29 iunie, Sf. Petru si Pavel). De doua ori chiar a ramas la masa de dupa hram, la noi in casa. La prima vizita s-a petrecut ceva foarte special. Parintii ne pusesera, pe sora mea si pe mine (10 si respectiv, 5 ani) la o masa mica, spre coada mesei celei mari. Un fel de "Katzentisch", cum se face si la nemti.
    Parintele Criveanu a tinut insa sa aiba copiii langa el, asa ca... ne-am pomenit alaturi de sfintia sa, in capul mesei. Cam stanjenitoare situatie, pentru copiii care eram si care ar fi vrut sa se faca nevazuti cat mai repede. Pina la urma, totul a iesit bine, caci arhimandritul a mancat extrem de putin si s-a retras, iar noi am plecat fericite la joaca si grijile de copil. A doua oara, mama stia lectia si ne-a asezat de la inceput in stanga si in dreapta sfintiei sale. A stat de vorba, cate putin cu fiecare din noi, ca un bunic minunat, senin si zambitor. O amintire de o viata!

    RépondreSupprimer
  4. @marty - Merci! Nous avons tous un regard d'enfant quand il neige ;)

    RépondreSupprimer
  5. @pharaonx - Drept e! Parca se limpezeste si mintea si sufletul !

    RépondreSupprimer
  6. @ Domnina - Multumim mult de tot pentru aceaste amintiri deosebite pe care le impartasesti cu noi!

    RépondreSupprimer