samedi 31 juillet 2010

Teatru (6) – Bouffe, pl. Bouffes

Un post-scriptum la cele trei postari anterioare legate de Furtuna pusa in scena la Théâtre des Bouffes du Nord.

Cum spectacolul Irinei Brook se invarte mult in jurul mancarii si bucatariei, mai sa-ti vina sa crezi ca numele teatrului a jucat un rol in inspirarea regizoarei, caci bouffe = n.f. pop. nourriture, repas, dupa cum zice Larousse.

Numele teatrului nu are insa nici o legatura cu mancarea, venind de la opéra bouffe (opera bouffa, cum zic italieni), iar les Bouffes desemneaza le théâtre italien à Paris, zice Littré.

De ce Théâtre des Bouffes du Nord? Pentru a-l deosebi de Théâtre des Bouffes Parisiens, aflat in centrul Parisului, devenit celebru incepand cu 1855 gratie lui Offenbach.


"...sa aiba parte dreapta, egala fiecare..."

QED

vendredi 30 juillet 2010

Teatru (5) – Inainte si dupa Furtuna!

Decorul piesei Furtuna! puse in scena de Irina Brook este plasat pe un strat gros de nisip fin, care acopera mijlocul salii de la Théâtre des Bouffes du Nord. Pentru a sugera insula pe care Shakespeare plaseaza actiunea piesei, ideea nu e rea. Dovada ca a fost folosita si in alte montari "furtunoase", retraduse si adaptate, cum a fost si cea de la Teatrul din Ploiesti in 2009 (http://www.romanialibera.ro/util/timp-liber/furtuna-din-ploiesti-shakespeare-in-pijamale-171392.html).

Aflasem ca in spectacolul Irinei Brook, Prospero este deja in scena cand spectatorii incep sa intre in sala. Asa ca intram printre primii. Prospero sta singur la o masa simpla, de restaurant ieftin. E in maieu si pantaloni de casa. Parul, carunt si lung, ii inconjoara teasta dezgolita. Studiaza un horoscop. Daca s-ar auzi si un zgomot usor de valuri, probabil ca insula ar fi mai bine sugerata.

Sala se umple treptat. Dupa vrun sfert de ora, Prospero se indrepta spre o masa mare unde se inghesuie de-a valma tot felul de alimente si ustensile de bucatarie. Sparge cu dexteritate un ou ("Cu o singura mana! Mie nu-mi iese asta niciodata!" – remarca Ami) si isi pregateste o omleta. Nu stim cum, dar reuseste sa o prajeasca si un miros apetisant se raspandeste in sala aproape plina. Apoi isi toarna putina cafea intr-o ceasca mare, isi pune la gat un servet in carouri si incepe sa-si manance tacticos omleta. La sfarsit bea o gura de cafea, se sterge la gura cu servetul si multumeste, ridicandu-si bratele spre cer, unor spirite invizibile. Dupa care se ridica si iese din scena. Piesa poate incepe!

inceput
Cand reintra in scena, Prospero poarta un elegant costum de magician. Imaginatia Irinei Brook si talentul celor cinci actori care isi impart toate rolurile piesei domina restul spectacolului. Uneori mai asemanator cu un spectacol de circ sau de commedia dell'arte.

aplauze
Dar nu despre spectacolul construit, foarte aproximativ, pe textul (e drept, din 1610-11) lui Shakespeare, vreau sa va vorbesc. Ci despre spectacolul fara cuvinte imaginat de Irina Brook cu care incepe si se termina piesa. V-am povestit deja scena de inceput.

Nici scena finala din Furtuna! Irinei Brook nu exista in textul original. Furtuna lui Shakespeare se termina cu monologul lui Prospero:

"Now my charms are all o'erthrown,
And what strength I have's mine own,
Which is most faint : now, 'tis true,
I must be here confined by you,
Or sent to Naples…"

Or lui Propero din punerea in scena a Irinei Brook nici nu-i trece prin gand sa revina in mijlocul semenilor. Nu-l mai intereseaza puterea, pizzeria si nici macar magia. Misiunea lui pare implinita odata cu formarea cuplului Miranda-Ferdinand si cu eliberarea spiritului bun, Ariel. Prospero isi da jos haina de magician si se aseaza la masa, singur, la fel ca inainte de a incepe viata piesei. Si te intrebi ce ii mai ramane de facut acum, la sfarsitul ei. Si atunci, ca un raspuns, incepe sa se auda, din ce in ce mai puternic, zgomotul oceanului. La urma urmei, se spune ca viata a inceput in ocean…

sfarsit

mardi 27 juillet 2010

Teatru (4) - Furtuna! Irina Brook

"Furtună!" (Tempête!), iar nu "Furtuna" (La Tempête). Semnul de exclamare nu este de prisos. Este menit sa te puna in garda: adaptarea si regia Irina Brook. Dupa William Shakespeare. La Théâtre des Bouffes du Nord, Paris, stagiunea 2009-2010.

Cu siguranta ca fiica lui Peter Brook a mancat, de cand era mica, Shakespeare cu paine. Iar acum, in teatrul pe care tatal ei l-a redeschis in 1974 cu "Timon din Atena", Irina Brook ne ademeneste sa revizitam "Furtuna" lui Shakespeare.

Inevitabil, ne aducem aminte de "Furtuna" lui Liviu Ciulei de la Bulandra anului 1978, unul dintre spectacole de neuitat din Bucurestiul tineretii noastre: George Constantin (Prospero), Mariana Mihut (Miranda), Victor Rebengiuc (Caliban), Florian Pittis (Ariel), Ion Caramitru (Ferdinand).

Citim distributia spectacolului propus de Irina Brook: Hovnatan Avedikian, Renato Giuliani, Scott Koehler, Bartolomiej Soroczynski, Ysmahane Yaqini. Nume cu rezonante atat de deosebite! Oare cum va suna celebra fraza de la inceputul actului patru: "We are such stuff / As dreams are made on and our little life is rounded with a sleep"?


Din programul de sala cade o pagina, de aceleasi dimensiuni si culoare cu programul. Cu antetul: Théâtre des Bouffes du Nord. Tempête! Scris cu rosu, titlul: Recette du Tiramisu Impérial. Semnat: Prospero (Renato Giuliani).

Salivam de placere, asteptand urmarea. Care este pe masura, caci in adaptarea Irinei Brook, Prospero este transformat in fostul proprietar al unei vestite pizzeria din Neapole, ravnita si preluata de fostul sau prieten, Alonso…

Inventivitatea adaptarii, a punerii in scena si a jocului actorilor este incontestabila. Repovestita de Irina Brook, "Furtuna" lui Shakespeare este insa greu de regasit.

Chiar daca, la inceputul actului patru, ni se serveste, printre alte feluri de mancare preparate miraculos pe scena, si mult asteptata fraza: «Nous sommes de l'étoffe dont sont faits les rêves, et notre petite vie est entourée de sommeil.»

dimanche 25 juillet 2010

Teatru (3) - Théâtre des Bouffes du Nord, Paris

"Am pastrat vechile scaune de lemn de la balcon, dar le-am acoperit cu o panza noua. In timpul primelor reprezentatii, cateva persoane au ramas lipite, la propriu, de scaune si a trebuit sa rambursam cateva doamne foarte suparate de a fi lasat cate o bucata din rochie.
Din fericire, au fost si foarte multe aplauze, semn al unui succes aproape zdrobitor, caci bucati mari din plafon s-au desprins sub efectul vibratiilor si au cazut, ratand de putin capetele spectatorilor."

Asa descrie Peter Brook atmosfera primelor spectacole la Théâtre des Bouffes du Nord, dupa redeschiderea sa din 1974 cu Timon din Atena (http://www.bouffesdunord.com si "Points de suspension", 2004).




intraresala
fotoliiafis



Foto MSC



Bouffes du Nord: teatru de 530 de locuri, construit in 1876 la marginea, de atunci, a Parisului, in cartierul La Chapelle, undeva in spatele Garii de Nord. Prima reprezentatie, o revista muzicala, nu are nici un succes. Nici urmatorii 10 ani nu sunt mai promitatori. Politia trebuie sa intervina pentru a evacua spectatorii care se pasioneaza prea mult pentru actiunea desfasurata pe scena. In 1885, dupa ce directoarea teatrului pleaca cu incasarile, teatrul este inchis. La redeschidere, se joaca piese cu subiecte istorice, ce dureaza de la 7 seara pana dupa miezul noptii. La pauza, pe marea soba comuna, se incalzeste mancarea adusa de acasa. Dar in 1893-1894 se joaca si Ibsen sau Bjornstjerne Bjornson (Nobel, 1903).

In 1904 teatrul este renovat, se introduce curentul electric si este rebotezat: Théâtre Molière. Dupa pauza impusa de primul razboi mondial, teatrul devine, pentru cativa ani, un music-hall de succes. Anii '20 inregistreaza insa transformarea multor sali de teatru, in special a celor mici, de cartier, in sali de cinema. Les Bouffes du Nord supravietuieste cu greu. Dupa 1935 se joaca episodic. Dupa razboi se incearca a revigorare teatrului, rebotezat Théâtre des Carrefours, care isi incepe pe 25 mai 1945 noua viata cu o piesa sovietica: Invazia, de Leonid Leonov. In iunie 1952, teatrul este inchis, deoarece nu mai raspunde normelor de securitate.

"Intr-o zi, Micheline Rozan mi-a zis: "In spatele Garii de Nord e un teatru de care toata lumea a uitat. Am auzit spunandu-se ca inca mai exista. Sa mergem sa vedem!" Ne-am urcat intr-o masina, dar ajunsi la locul unde ar fi trebuit sa fie teatrul, nu mai era nimic, doar o cafenea, un magazin si o fatada cu multe ferestre, tipica imobilelor pariziene din secolul XIX. Am vazut totusi pe zid coltul unui carton care astupa o gaura. L-am scos si am patruns intr-un tunel prafuit, pentru ca apoi sa ne ridicam privirea si sa descoperim, paraginite, carbonizate, ruinate de ploaie, ciuruite, dar cu toate acestea nobile, umane, luminoase, sa-ti taie rasuflarea: les Bouffes du Nord." (Peter Brook)

mercredi 21 juillet 2010

Opera (8) Balet - Lebedele din Novosibirsk

Cu vreo 30 de ani in urma, pe cand lucram la Centrul de Chimie Fizica din Bucuresti, mi-ar fi placut sa am ocazia sa merg la Novosibirsk, unde era un celebru Institut de Cataliza al Academiei de Stiinte a URSS. N-am ajuns niciodata la Novosibirsk. N-a fost sa fie! Saptamana trecuta am vazut insa lebedele din Novosibirsk la Paris. Asa a fost sa fie!

AfisLustraSala
ChateletUsaZoreauaNotre Dame
LebedePavlovaBaiadera



"Lacul lebedelor". Cu balerinii Teatrului National de Opera si Balet din Novosibirk. Cu un dirijor rus, dar cu Orchestra Nationala din Ile-de-France. Dirijorul - bun. A urmat, la o saptamana distanta, "Baiadera". Alt dirijor rus bun (pleonasm?), insa aceeasi orchestra. "Treapta determinanta de viteza este reactia cea mai lenta", ziceam noi la cinetica.

"Lacul lebedelor" in coregrafia mostenita de la Marius Petipa (1895). Asa cum il vazusem si la Bucuresti cu zeci de ani in urma. De ce nu, la urma urmei, chiar daca nu ne-a pascut niciodata nostalgia. Numai ca e greu sa mai vad baletul asta fara sa-mi aduc aminte de cele patru lebede ale Baletului Trockadero:
http://www.youtube.com/watch?v=MfKdC6SYcnM
Daca ati privit secventa de mai sus, acordati-va inca doua minute si pentru moartea lebedei lui Saint-Saëns:
http://www.youtube.com/watch?v=tuu41iXJYzU

Cat despre "Baiadera", lasand la o parte (ca si cum am putea!) faptul ca Minkus nu este Ceaikovski, ramane coregrafia mostenita de pe vremea razboiului de independenta (Petipa, 1877). Prilej sa regret ca pe biletele de balet clasic in coregrafii prafuite nu este marcat, vizibil: "A consommer avec modération!"

Cateva modificari au fost aduse cu siguranta la punerea in scena fata de varianta din 1877. O gaselnita teribila este o fantana, gen izvor, care apare in actul I si din care curge apa! Curge mereu si nu se opreste! Cu zgomotul permanent de robinet uitat deschis. Sau de parau de munte. Sau… (Na, uite ca iar ma gandesc la Fantana lui Duchamp!) Pana nu intra alamurile forte, nu-i chip sa nu auzi! Si cand intra alamurile, te intrebi daca nu era mai bine cu susurul enervant al izvorasului…

Noroc cu coregrafia. Jumatate din balet, personalul dansator de serviciu traverseaza elegant scena in toate directiile permise de spatiul relativ stramt de la Théâtre du Châtelet. Dar este loc sa apara si un elefant in marime naturala (pe roti) si chiar si un tigru pus la uscat (atarnat de o prajina, cu rotile in sus). Cand un balerin a facut trei piruete, sala a aplaudat in delir. Nu de putine ori, in timpul "Baiaderei" de ieri seara, mi-am adus aminte de "Dansul fetelor de la Capalna". Ce dans vioi si antrenant!

mardi 20 juillet 2010

Lecturi razlete (7) - Roberto Saviano

"Choisir de sauver la vie à celui qui doit mourir, c'est vouloir partager son sort, car ici la volonté ne fait pas bouger les choses. Aucune décision ne permet de résoudre un problème, aucune prise de consience, aucune idée ni aucun choix ne peut donner la sensation d'agir de la meilleure des façons. Quoi qu'on fasse, ce sera une erreur, pour une raison ou pour une autre. C'est ça, la vraie solitude."
(Roberto Saviano, Gomorra. Dans l'empire de la Camorra, Gallimard, 2007, p. 207)

Château de VincennesSolitudine - Foto MSC

Roberto Saviano (Wikipédia, 20 iulie 2010):
• Né à Naples le 22 septembre 1979, Roberto Saviano a étudié la philosophie dans sa ville d'origine.
• A la suite du succès de son récit documentaire Gomorra, très accusateur à l'égard des activités de la Camorra, il est victime de menaces de mort. Roberto Saviano vit sous protection policière depuis le 13 octobre 2006.
• Le 16 avril 2010, le Président du Conseil Silvio Berlusconi a accusé l'auteur de Gomorra de faire la promotion des gangs mafieux et de donner une mauvaise image de l'Italie.

vendredi 16 juillet 2010

Romania (6) – Dan Perjovschi, ROMANIA tatuata in suflet

Unul din motivele pentru care am fost pe 14 iulie 2010 la Beaubourg a fost acela de a vizita expozitia Les Promesses du Passé, subintitulata Une histoire discontinue de l'art dans l'ex-Europe de l'Est.

Unul dintre numele artistilor romani contemporani pe care le-am reintalnit in cadrul expozitiei a fost cel al lui Dan Perjovschi, sibian nascut in 1961. Daca cineva nu-l cunoaste inca (?!) pe Dan Perjovschi, este suficient sa puna numele acesta pe Google si sa priveasca o parte din nenumaratele imagini care se afiseaza in capul listei. Imposibil sa nu va reamintiti desenele lui sau, in caz contrar, sa va intrebati cum de nu le-ati vazut pana acum.

Descoperirea lui Dan Perjovschi prin desenele care au umplut altadata un perete inalt de patru etaje la MoMA din New York este, cred eu, mai favorabila artistului decat daca l-ati fi descoperit doar la expozitia deschisa in cadrul Centrului Pompidou de la Paris. Chiar daca Aici&Acum este expus proiectul intitulat "Romania 1993-2003", ceea ce Dan Perjovschi desemna ca fiind "cel mai drag dintre toate proiectele initiate pana acum" (cf. interviului acordat in 2009 si publicat pe http://mixuldecultura.ro/?p=3036).

In 1993, in cadrul primului festivalul international de Performance Art de la Timisoara, Dan Perjovschi isi tatueaza "live" pe umar "ROMANIA". "Mă simţeam ca o vită marcată şi încercam să-mi redefinesc relaţia cu ţara unde m-am nascut şi traiesc (încă)" – declara el in interviul din 2009. Dupa ce poarta 10 ani tatuajul, "ca un soi de sculptură discretă" – zice el, in 2003 Dan Perjovschi isi scoate tatuajul prin patru sedinte laser. O fotografie a umarului tatuat, un filmulet cu operatiile, o scrisoare bilingva romano-engleza datata 2 octombrie 2002 in care anunta intentia de a-si sterge tatuajul sunt, in expozitia de la Beaubourg, dovezile a ceea ce Dan Perjovschi o considera "o lucrare draga pentru ca nu mai exista".

Nu e momentul sa ne gandim cat de incarcate ar fi muzeele de arta moderna daca toti cei care si-au sters tatuajele ar fi avut ideea sa se fotografieze/filmeze inainte, in timpul si dupa operatiile respective, si sa decreteze ca proiectul lor este unul artistic. De la "Fantana" lui Marcel Duchamp incoace, nu incetam sa ne minunam si sa ne intrebam. In situatii similare, oamenii se comporta atat de diferit :


Cat despre hotararea de a nu mai purta "ROMANIA" tatuata pe umar, eticheta expozitiei o atribuie faptului ca Dan Perjovschi este acum "guéri" de son pays natal. In interviul din 2009 Dan Perjovschi folosea insa cuvinte mult mai potrivite: "Mă “împăcasem” cu ţara şi istoria mea". Intraductibil suflet romanesc.

lundi 12 juillet 2010

Opera (7) - Balet - Kylian - Kaguyahime


Baletul operei - Kaguyahime - Kylian
Muzica: Maki Ishii (1985)
Coregrafia: Jiri Kylian (1988)
Scenografia si luminile: Michael Simon
Opera Bastille - Duminica, 11 iulie 2010, 14h30 - a 12-a reprezentatie

Iata cateva din informatiile de pe prima pagina a micului program de format A6 care ti se ofera la intrarea in sala.

Pe paginile 2 si 3 - distributia pe tablouri: Scène 1 DESCENTE DE KAGUYAHIME - ALICE RENAVAND, Kaguyahime s.a.m.d.
Pe pagina a 4-a si ultima a micului program, sunt trecute spectacolele de balet ale stagiunii viitoare: Le Jeune Homme et la Mort (Petit); Le Lac des Cygnes (Noureev), L'Anatomie de la Sensation (McGregor) si alte 11. De fiecare data este mentionat doar numele spectacolului si cel al coregrafului. Muzica pare, in unele cazuri, secundara.

sala solistitoti fosa


Foto MSC

Kaguya-hime inseamna "Printesa luminata". Este poate cea mai veche legenda japoneza. Povestea une printese coborata din luna pentru a aduce oamenilor pacea si dragostea. Dar, spune Jiri Kylian intr-un interviu publicat in revista En scène! : "Fiecare vroia sa o aibe doar pentru el, ceea ce provoaca razboaie, rivalitati, dezastre. Si pentru ca nu mai vrea sa vada atata suferinta, Kaguyahime decide sa se intoarca acolo de unde a venit. ... Este o poveste despre frumusete, dragoste, razboi si distrugere. ... Istoria este universala. ... In cele din urma, doar muzica evoca Japonia."

Pe YouTube exista intreg spectacolul interpretat de Nederlands Dans Theater.
http://www.youtube.com/watch?v=EUThgGP911Q&feature=related

E drept ca lipseste forta si magia spectacolului urmarit din sala, totusi este o foarte buna inregistrare. In aceasta interpretare a Nederlands Dans Theater, spectacolul a fost prezentat pentru prima oara la Paris in 1991, la Palais Garnier, cu ocazia vizitei in Franta a reginei Beatrix. Pentru a fi introdus in repertoriul Operei din Paris in 2010, in exact aceeasi montare, Kylian a decis sa incredinteze punerea in scena a baletului la trei dintre balerinii care l-au dansat in acea epoca. Ii era teama ca daca ar fi intervenit el ar fi fost tentat sa faca anumite modificari.

Si, intr-un fel - zicem noi, ar fi fost mare pacat!


dimanche 11 juillet 2010

Spor de zâmbet (13) - Cu aspiratorul

Am primit un mesaj de la Mihaela S. Iata-l:

Din ciclul: "Pisicuta, pis, pis, pis/ Te-am visat azi-noapte-n vis/ Te spalam....te aspiram/ Funda rosie-ti puneam..."

Am vrut sa pun filmuletul si comentariul asta pe situl vostru, la poza cu Bonnie dormind pe spate. M-a amuzat teribil pozitia ei , dar si fimuletul cu mata care se lasa aspirata.


video



Nu stim cine e autorul filmuletului. Ii recunoastem toate drepturile, inclusiv acela de a incerca sa faca asta si cu Bonnie.


O tinem la dispozitie, la nevoie si cu doua maini.
Multumim!

vendredi 9 juillet 2010

Franta (13) - Bacalaureat 2010 - cei mai buni

Daca v-am spus de cea mai tanara bacalaureata a promotiei 2010, sa va spun si de cei care au obtinut cele mai bune rezultate in acest an, cu medii finale de peste 20/20! Cum este posibil sa se obtina media peste 20/20 la bacalaureat? Pentru ca exista materii optionale, latina - de exemplu, pentru care orice punct obtinut peste nota 10 este multiplicat cu 3, iar rezultatul este adaugat rezultatelor de la materiile obligatorii.

La bacalaureatul 2010, pe primul loc s-a clasat Vincent Perrot cu 20,57/20; pe locul secund Jean-Gabriel Vidal-Vandroy cu 20,36; pe locul trei Pierre-Yves Cadalen cu 20,08.
Vincent si Pierre-Yves au fost colegi la Liceul Sainte-Anne din Brest si amandoi au obtinut bacalaureatul literar. Jean-Gabriel a fost elev al Liceului Henri IV din Béziers si a obtinut bacalaureatul stiintific. Stiintific, dar cu note maxime si la latina, filozofie, engleza si istorie-geografie. A cam zbarcit-o la sport, cu numai 12/20, dar face sport - ski, de exemplu - de placere.

Noua ne-ar face placere sa va invitam la o prajitura si la o cafea!


maronHelmibomboanepatru
Finlanda 2010 - Foto Mihaela Chirca

mercredi 7 juillet 2010

Franta (12) - Zeita Dji'Ala

In fiecare inceput de iulie, Franta isi numara bacalaureatii. Procentul de reusita este in acest an de 74,6%, in scadere fata de anul trecut. Ca de fiecare data cand isi numara bacalaureatii, Franta se intereseaza si care este cel mai tanar dintre ei. Anul acesta este vorba de o tanara "zeita" originara din Camerun: Déesse Dji'Ala. La numai 14 ani, tanara franco-cameruneza a reusit bacalaureatul stiintific cu media 11,5/20.

La 4 ani, Déesse Dji'Ala stia sa scrie. La 7 ani a intrat in clasa a 6-a, la Yaoundé, capitala Camerunului. In 2005, impreuna cu restul familiei, a venit in Franta, unde lucra tatal ei, cercetator stiintific in biofizica si chimie. In ultima clasa de liceu la Rouen, Déesse a avut media 12/20. Acum a reusit sa obtina o derogare de varsta (limita oficiala fiind 16 ani) pentru ca din toamna sa urmeze cursurile Facultatii de Medicina. Asta daca nu opteaza in final pentru IEP, Institutul de Studii Politice. Deocamdata are insa alte probleme urgente: isi ajuta sora mai mare cu doi ani, care trebuie sa intre la oral pentru a obtine si ea bacalaureatul.


Dji_Ala© Boris Maslard - Déesse dans les bras de son père
http://www.journalducameroun.com/article.php?aid=5821

La proba de filozofie, Déesse Dji'Ala a ales sa trateze subiectul "Depinde de noi ca sa fim fericiti?". Ce a raspuns Déesse? "Am spus ca asta depinde de vointa noastra, dar ca nu este intotdeauna posibil, datorita hazardului sau naturii. Am mai spus ca avem nevoie de ceilalati pentru a fi fericiti."

Desi, aproape sigur, Déesse Dji'Ala nu va afla niciodata de postarea de pe acest blog, ne bucuram mult pentru ea si pentru parintii ei, si ii dorim sa i se implineasca cele mai frumoase vise. Bonnie, dornica sa fie alaturi de noi in orisice momente, ne-a rugat sa postam si poza ei, in semn de adeziune la cele spuse mai sus.

lundi 5 juillet 2010

Spor de zâmbet (12) - In rolul principal...

din "La popa la poarta..."


Bonnie_podeaBonnie




Dupa spectacol, am schimbat doua vorbe cu Bonnie. Ne-a declarat ca este un rol pe care il adora, pentru care s-a pregatit ani de zile, dar ca este, in acelasi timp, un rol epuizant! Dupa interviu a mai avut doar putere sa ia o mica gustare si o gura de lapte, si s-a dus sa se culce.

Lecturi razlete (6) - Ingeborg Bachmann

"Cel care gaseste, nu a cautat bine"

lampacruceinteriorbiserica

Foto Mihaela Chirca - Biserici finlandeze 2010

"Qui trouve, n'a pas bien cherché"
"En quelques mots d'une rare évidence, Ingeborg Bachmann a fait le plus bel éloge du doute et résumé la quête insatiable de l'artiste comme celle du spectateur. C'est bien parce quelque chose n'a pas encore été trouvé, n'a pas encore été dit, ne le sera jamais, que les artistes continuent à créer et que nous continuons à les écouter."

Christophe Ghristi (directeur de la dramaturgie, Opéra National de Paris) - En scène, N°3, 2010