mardi 31 août 2010

Cǎlǎtor (19) - Copilul si banul. Peru

Voyageur (19) - L'enfant et l'argent. Pérou

Vasilica cu noroace. Varianta cu lama. Cabanaconde, Peru


Touchez mon lama! Ça porte bonheur!
Et le bonheur n'est jamais gratuit!


lundi 30 août 2010

Franţa (17) – Altǎ nuntǎ în Beauce

1 2 3

Cand au sosit in Franta pentru "reintregirea familiei", pe 30 decembrie 1992, Mihaela terminase primul trimestru al clasei a patra, iar Cristina pe cel al clasei a intaia. Prima lor zi de scoala in Franta a fost pe 14 ianuarie 1993, ambele fiind repartizate, dupa data nasterii, in clasa imediat urmatoare celei urmate la Bucuresti. Deci Mihaela a trecut din trimestrul intai a clasei a patra direct in trimestrul doi a clasei a cincea (CM2) din Franta, iar Cristina in cel a clasei a doua (CE1). Fara nici o problema de adaptare, multumita, credem noi, si personalului didactic de exceptie de la scoala Sainte Jeanne d'Arc din Voves, langa Chartres.

4 5 6

Prima colega de banca a Mihaelei a fost Mathilde Bigot, despre a carei casatorie v-am povestit pe 6 iunie. Sambata, 28 august, a avut loc casatoria Mélaniei Hénault, colega de clasa din scoala primara care i-a ramas, pana azi, cea mai buna prietena. Mel s-a casatorit cu Sam (Samuel), pe care l-a intalnit cu patru ani in urma, in cursul unui stagiu. Mel este ergoterapeuta, iar Sam kineterapeut. Pe 19 septembrie, Mel si Sam pleaca in calatoria de nunta: sase luni in Asia. Cine stie pe ce meleaguri va avea loc "reintregirea familiei" lor?

7 8 9

dimanche 29 août 2010

Lecturi răzleţe (11) - Versul de duminică. Nichita Stanescu

"Ea era frumoasa ca umbra unui gand"
Nichita Stanescu (1933-1983), Evocare (Operele imperfecte, 1979)
Gandul "versului de duminica" este inspirat de http://veredit-photographic-poems.blogspot.com/, rasfoit ascultand o "melodie de sambata" pe http://vorbele.wordpress.com/ . Merci Isabella! Multumesc Mihaela!

vendredi 27 août 2010

Cǎlǎtor (18) – Trecute cǎlǎtorii de doamnǎ si domniţe

Privesc fotografii din calatoriile facute prin Indonezia, Peru, Thailanda sau Vietnam de doamna si domnisoarele mele in anii din urma. Indiferent de formatia in care au fost plecate in calatorie, le-am insotit mereu in gand, asteptand cu nerabdare sa se intoarca pentru a vedea ce au vazut.

Fiecare din imaginile aduse de peste mari si tari poarta o poveste. Unele mi-au fost spuse, pe altele le-am citit sau imaginat. Ce-ar fi daca as incerca sa concentrez insa o poveste intr-un singur cuvant? Si daca pentru fiecare cuvant as alege doar o singura imagine?


Asteptare
Attente
Manastirea Santa Catalina, Arequipa, Peru

Nota - Sper ca ma va ierta Constantin Gane (Botosani, 1885 – inchisoarea din Aiud, 1962) pentru ca m-am inspirat dupa atat de fermecatorul titlu al "Trecutelor vieti de doamne si domnite".

jeudi 26 août 2010

Romania (8) - Aurica Dǎdârlat, nǎscutǎ Chirca

Câteva zile am lipsit de acasa si nimeni nu a raspuns la telefon pentru a primi vestea. A ajuns mai tarziu, prin mail: Aurica Dadarlat de la Saliste odihneste de acum langa biserica din Grui.

Acum trei veri, am petrecut cateva zile la dansa, nemaisaturandu-ne sa o ascultam povestind. Trecuse de 90 de ani, isi pastrase mintea agera dintotdeauna, iar frumusetea din suflet i se asternuse demult pe chip. Nascuta la Sadu, copilarise la Ramnicu Valcea, iar la 15 ani se casatorise cu un tanar invatator si revenise in Ardeal. Peste cativa ani, ramasese vaduva cu doi copii. Cel de al doilea sot o invatase meseria de palarier si mii de ciobani din Marginimea Sibiului si de pe alte plaiuri au purtat palarii mesterite de mainile dansei. Sau poate mai poarta inca…

Imi rememorez ultimele zile, incercand sa descopar semne pe care nu am stiut sa le citesc. Sa fi fost oare faptul ca am dorit sa fac fotografii de flori pe fond negru? Si ca dintre diversele solutii am ales-o pe cea a unui pluovar negru, pe care Amelia l-a purtat mereu cu noi?


Sau sa fie faptul ca am ales sa fotografiez tocmai aceste flori, in care atat de multe nu mai sunt decat o amintire?

mercredi 25 août 2010

Călător (17) – Curcubeu la Geneva


La nord-est, frontiera Elvetiei cu Germania si Austria trece prin lacul Constanta, alias Bodensee. Lacul Constanta este format pe cursul unui mare fluviu: Rinul, alias Rhin sau Rhein. La sud-vest, frontiera Elvetiei cu Franta trece prin lacul Leman, traversat de apele Ronului, alias Rhône. Apele lacului Leman sunt incredibil de limpezi!



In 1886, o uzina hidraulica situata la coada lacului Leman a inceput sa pompeze si sa distribuie apa din Ron necesara locuitorilor si atelierelor din Geneva. Seara, o vana de securitate elibera un jet de apa inalt de pana la 30 de metri, indicand faptul ca presiunea in conducte era pe cale sa creasca deoarece scadea cererea in apa a atelierelor. In 1891, constient de atractia pe care o reprezenta jetul de apa, orasul hotara sa-l plaseze in locul in care se afla azi, in Rade. Inaugurat cu ocazia Sarbatorii federale a gimnasticii, noul jet avea 90 de metri inaltime. Pe 2 august 1891, cu ocazia aniversarii a 600 de ani ai Confederatiei Elvetiei, jetul era iluminat pentru prima data. Astazi, 500 de litri de apa pe secunda sunt proiectati la 140 metri inaltime gratie a doua grupuri de motopompe cu o putere totala de aproape 1000 kW. Viteza jetului de apa atinge 200 km/h. Curcubeul este superb!

mardi 24 août 2010

Călător (16) – Eminescu


Stam cu nasul in iarba, la pânda de gâze.

01
Vorbele poetului imi vin in minte: "Si-ai s-auzi cum iarba creste…"
02
Fotografiem apoi apa si cerul si soarele,
03
dar imi revin mereu in minte versurile:
"Ci traieste, chinuieste,
Si de toate patimeste,
Si-ai s-auzi cum iarba creste!"


In dimineata urmatoare, trandavim pe malul lacului.
Dupa-amiaza plecam spre munte.
04
Poezia se-ncheaga mai departe:
"Nu e carte sa inveti,
Ca viata sa aiba pret…"

In cea de a treia zi, abandonam planurile facute cu o seara inainte si plecam pe alt drum, parca trasi de ata, fara sa stim unde o sa ajungem. Ne oprim aici. Oare de ce?
05
"Hai sa mergem pana mai departe!"
Brusc, cu uimire, inteleg.
Pentru a-l intalni pe Eminescu!
Nici nu banuiam ca e aici, pe malul lacului Leman.
06
Cine? Cum?
07
"Stii, Maestre" – ii spun, "de cateva zile imi tot flutura in minte versurile matale. Mare dreptate ai avut!" Zambeste, ingaduitor si tacut, privind in larg.
08
Mai zabovim inca putin pe malul lacului, dupa care pornim spre casa.
09
Si ca sa ne fie pe deplin uimirea cunoscuta,
strada pe care o luam la intamplare se numeste Clara Haskil.
10
11
Tarziu, in noapte, il ascult pe Florian Pittis recitand "In zadar in colbul scolii" http://www.youtube.com/watch?v=I6CaLeoYgyc

12si aleg fotografii pentru voi.

vendredi 20 août 2010

jeudi 19 août 2010

Călător (12) –Lumix in Indonezia. Sulf.

Lumix le-a insotit pe Mihaela si pe Claire in Indonezia.
De cand s-a intors, ma tot uit la fotografiile pe care le-a facut. Din pozele aduse in anii trecuti din Thailanda si Vietnam, sunt oarecum familiarizat cu atmosfera din sud-estului Asiei. Dar imagini ca cele provenind de la Craterul Ijen, Kawah Ijen, Lumix nu mi-a mai aratat. In estul insulei Java, la Kawah Ijen, se extrage sulful.


01 02 03 04


Drumul spre Kawah Ijen traverseaza la inceput o regiune inverzita. Padurea lasa loc treptat arbustilor palizi, apoi trunchiurilor arse, dupa care nu mai urmeaza decat stanca goala. De pe marginea craterului se zareste in fundul acestuia un lac verde-turcoaz, iar un abur alb se ridica din alta lume. Coborand in crater, se zaresc blocuri mari, galbene, de sulf.

05 06 07 08


Cu rangi lungi, oamenii desprind bucati mari de sulf pe care le incarca in cosuri. La capetele unei prajini, doua cosuri sunt purtate apoi pe umar cale de kilometri, pana la locul unde sunt cantarite. In medie, 80 de kilograme la un drum. Cei mai puternici poarta si 100 kg. 16 km pe zi. Un kilogram de sulf este platit celui care l-a purtat cu 400 Rupiah.

09 10 11 12


Ghidul Michelin 2010 spune ca un muncitor de la Kawah Ijen castiga astfel in medie pe zi 75.000 Rupiah. Astazi 10 euros valoreaza 115.000 Rupiah. Ceea ce inseamna ca un purtator de sulf de la Kawah Ijen castiga cam 6,50 euros pe zi. Ghidul Michelin mai spune insa si ca speranta sa de viata nu depaseste 40 de ani…

Pe meridiane mai apropiate, la vest de Neapole, se afla orasul Pozzuoli. In apropierea lui se afla craterul unui vulcan, Solfatara, de la latinul Sulpha terra. Un abur alb cu miros de pucioasa se ridica din maruntaiele vulcanului, venind din alt taram. Romanii credeau ca acolo este intrarea in Infern.

mercredi 18 août 2010

Călător (11) – Niko in Peru. Itinerar.

Pentru prima si probabil ultima oara in Peru, Niko a avut incredere in cateva ghiduri tiparite sau virtuale, iar intre bagaje si-au gasit loc Le Guide du Routard si ghidul National Geographic. Cel de pe urma, din pacate, intr-o neinspirata traducere romaneasca, care te tutuieste imperativ si te agreseaza permanent cu un limbaj artificial. Carat insa in excursie dintr-un soi de patriotism desuet si pentru a arata ca darul primit candva de la cineva este apreciat. O discutie cu Marion, fata unui cuplu argentino-francez de buni prieteni, fini cunoscatori ai Americii de Sud, a adus cateva informatii suplimentare si un spor de incredere.

Itinerarul a fost stabilit doar in linii mari inainte de plecare, cumparand prin internet numai biletele de avion Paris-Lima si retur, primele doua nopti de cazare la Lima si bilete de avion Lima-Cusco. La fata locului au fost alese, cu o zi inainte, excursii organizate de scurta durata, care au permis vizitarea ghidata a siturilor turistice. Acasa, privindu-si memoria pe ecranul unui calculator, Niko ne-a spus ca a facut poze pe urmatorul traseu: Paris – Lima – Cusco – Puno – Arequipa – Pisco – Lima.


Lima Moray
Valea_Sacra Salineras


De la Cusco, excursii de una sau doua zile l-au dus pe Valea Sacra a Incasilor, la Aguas Calientes si Machu Picchu, la Moray si Salineras. De la Puno, Niko a fost sa fotografieze insulele plutitoare de pe lacul Titicaca. La Arequipa a vizitat superba manastire Santa Catalina, iar in alta zi a urcat pana la 4910 metri sa vada condorii. De la Pisco s-a dus in insulele Ballestas sa vada foci si lei de mare, pinguinii lui Humboldt, pelicani si flamingo roz.

Condori Titicaca
Santa_Catalina Ballestas


Si dupa inca o privire spre apelele Pacificului,

Pacific


Niko a facut o ultima fotografie pe aeroportul din Lima, unde un calator trebuise sa se desparta de nelipsitul facalet, si s-a intors sa-mi povesteasca si mie ce a vazut.

Facalet