jeudi 30 septembre 2010

Calator (30) – Indonezia. Tengger Caldera

Tengger Caldera - caldarea spre care urma sa coboare calutul din fotografia publicata luni, 27 sept. - este o depresiune situata la altitudinea de 2000 m in estul insulei Java. O mare de nisip si cenusa, de 8 pe 6 km, in centrul careia se ridica trei vulcani: Kursi, Batok si Bromo. Ultimul e cel mai putin inalt (2392 m), dar este inca activ.

Turistii apar in Tengger Caldera cu noaptea in cap. Vin sa privesca rasaritul soarelui! Situl este celebru pentru privelistea extraordinara dezvaluita la primele raze ale diminetii. Zeci de Jeepuri se ofera sa urce turistii pe culmile invecinate pentru a privi spectacolul. Caluti te invita sa te duca pana la treptele ce conduc la craterul Bromo sau sa te plimbe la poalele vulcanilor.

1234
Cai si cai-putere in Tengger Caldera, august 2010, Lumix FX35


Daca alegerea cailor preferati este prea dificila, se poate recurge la o "functiune a organismelor vii care consta dintr-un complex de miscari realizate prin mecanisme si organe speciale, datorita careia animalele si omul se deplaseaza activ in spatiu" ;)
[DEX = locomotie].

mardi 28 septembre 2010

Opera (10) – Balet. Roland Petit

Duminica am fost la Opera Garnier. Unde am constatat ca orologiul din marele foaier nu functioneaza! ;)




In program, trei balete coregrafiate de Roland Petit: Le Rendez-vous (sur un argument de Jacques Prévert, 1945), Le Loup (argument de Jean Anouilh et Georges Neveux, 1953) si Le Jeune homme et la mort (argument de Jean Cocteau, 1946).


Interesant este faptul ca pentru Le Rendez-vous cortina de scena este pictata de Picasso, decorurile ii apartin lui Brassaï (vezi postarea de pe acest blog din 23 mai 2010), iar costumele sunt desenate de Mayo. A propos de Mayo - ce biografie extraordinara are acest greco-francez, nascut si copilarit in Egipt, sosit la Paris in 1924, care se instaleaza la Roma in 1966 si revine in Franta in 1985, unde este numit in anul urmator "Commandeur de l'ordre des arts et des lettres"!


Pentru Le Rendez-vous, muzica originala a fost scrisa de Joseph Kosma (nascut si scolit la Budapesta), cel care a compus nu putine melodii celebre pe versurile lui Jacques Prévert. De fapt, in cazul melodiei compuse pentru acest balet, textul a fost scris mai tarziu de Prévert. Ce a iesit, toata lumea stie: Les feuilles mortes!


Pentru Le Loup, muzica a fost scrisa de Henri Dutilleux, care apare in aceste zile intr-un scurt interviu pe Mezzo, povestind cum era pe vremea cand nu existau CDuri si DVDuri…


Pentru Le Jeune homme et la mort, Roland Petit a recurs la Pasacalia in do minor de Bach.
Pentru reprezentatia de duminica, Opera din Paris a recurs la Orchestra Colonne :(


Afara ploua. Cititorii de pe treptele Operei (vezi postarea http://carteadingeanta.com/citind-pe-scarile-operei/ ) lasasera locul alamurilor…

lundi 27 septembre 2010

Calator (29) – Indonezia. Pancasila


Savurez o cafea de Sumatra adusa de peste mari si tari, si privesc fotografii facute in Bali, Java, Borobudur... Nume din o alta lume.

Indonezia. A 16-a tara de pe glob ca suprafata; a 4-a ca populatie. 17.500 de insule; 500 de limbi si dialecte. Cinci religii; 86,1% musulmani.

"Agama anda apa?" - intrebare deseori pusa in Indonezia. Inseamna "Ce religie ai?" Un raspuns negativ poate sa trezeasca doar perplexitate sau compasiune (Ghidul Michelin 2010).

Caldera

Dimineata in Tengger Caldera (Caldeira) – Java de est


Pancasila = cele cinci principii care stau la baza statului indonezian. Au la baza un discurs (1 iunie 1945) al viitorului presedinte al Indoneziei, Sukarto.
1. Un dumnezeu unic si suprem (reprezentat prin steaua de pe stema tarii, Garuda Pancasila);
2. O umanitate justa si civilizata (un lant de otel);
3. Unitatea Indoneziei (un copac, banian);
4. O democratie ghidata cu intelepciune prin deliberarile reprezentantilor (capul de taur);
5. Justitie sociala pentru tot poporul indonezian (orez si bumbac).
Inscriptia de pe stema inseamna: "Unitate in diversitate".


Data independentei Indoneziei: 17 august 1945.
Vulturul (Garuda) din emblema are 17 pene la aripi, 8 la coada, 19 sub scut si 45 la gat ;)

dimanche 26 septembre 2010

Lecturi razlete (16) - Versul de duminica. Eminescu


Cu mâne zilele-ti adaogi,
Cu ieri viata ta o scazi
Si ai cu toate astea-n fata
De-a pururi ziua cea de azi


Mihai Eminescu ( 15 ianuarie 1850 - 15 iunie 1889) - Cu mâne zilele-ti adaogi... (1883)

samedi 25 septembre 2010

Radio (31) - Aurul incasilor la Paris


Interventie in emisiunea "Stiinta in cuvinte potrivite", Radio Romania Cultural, realizatori Corina Negrea si Dan Manolache, emisiune care a putut fi urmarita in direct vineri, 24 septembrie 2010, incepand cu ora 13:15, ora Romaniei, pe http://www.radioromaniacultural.ro/



Extrase
"O premiera in Franta: Pinacoteca pariziana gazduieste de cateva zile, mai precis de pe 10 septembrie, comori ale uneia dintre cele mai fascinante civilizatii precolumbiene cu ocazia expozitiei intitulate "Aurul incasilor. Origini si mistere." Expozitia, deschisa pana la inceputul lunii februarie a anului viitor, prezinta 253 de exponate imprumutate de muzee peruviene, printre care Muzeul National de Arheologie din Lima."

Machu Picchu

Machu Picchu, Peru – Citadela incasilor de ieri si argintii turistilor de azi

"Incasii, care au dominat regiunea Anzilor intre 1400 si 1533, considerau aurul ca fiind "sudoarea Soarelui" – frumoasa imagine, nu-i asa? - in timp ce argintul era asociat cu astrul noptii, Luna."



Templul Soarelui

Machu Picchu, Templo del Sol – Peretii interiori erau acoperiti cu foi de aur si incrustati cu pietre pretioase,
iar nisele adaposteau idoli de aur si argint... (cf. Pérou, guide Michelin 2010, page 250)


Dan Manolache (minutul 5:20): "Ca sa ramanem cu gandul acolo, in America de Sud, vom difuza o melodie care cred ca va face placere foarte multora dintre noi!" El condor pasa…

Condor

Machu Picchu, Templo del Condor - La intrarea unei grote, un altar pentru sacrificii, sub forma unui condor sculptat in stanca.

vendredi 24 septembre 2010

Teatru (9) - Arthur Adamov

Un autor de care nu auzisem pana duminica, atunci cand am fost la Cartoucherie - vezi postarea Teatru (8). M-a amuzat o mica vitrina din holul de la Théâtre de la Tempête dedicata piesei Les Retrouvailles care se jucase acolo in martie-aprilie 2010. Piesa scrisa in 1953 si nicicand, pana atunci, pusa in scena. Mi-a placut citatul din Adamov purtat de personajul cu ochelari si pipa.


"A scrie e oribil, a nu scrie e teribil"!


Arthur Adamov (1908, Kislovodsk, Caucaz - 1970, Paris). Reprezentant al teatrului absurdului, din aceeasi vana cu Ionesco si Beckett, dar mai putin cunoscut.

Biografie zbuciumata: familie bogata (petrol), de origine ruso-armeniana (Adamian), surprinsa de primul razboi mondial pe cand se afla in Germania. Raman acolo, apoi pleaca in Elvetia. Tatal, jucator invetarat, pierde averea la carti. In 1924 vin la Paris. Arthur frecventeaza cafenele literare din Montparnasse. In 1933 tatal se sinucide (fiul va face acelasi lucru in 1970). Arthur infiinteaza revista Discontinuité - apare un singur numar. In 1946 publica piesa L'Aveu, "un oeuvre de confession impudique" (cf. http://www.imec-archives.com/). In care afirma (vezi http://www.dicocitations.com/):

"Le seul courage est de parler à la première personne" .

In 1955 scrie prima sa piesa de succes, Le Ping-pong:

"Je n'aime pas travailler, mais j'admets que les autres travaillent!"

In final, un extras dintr-o culegere de articole publicate sub titlul Ici et maintenant - seamana cu numele blogului nostru ;):

"Une pièce de théâtre doit être le lieu où le monde visible et le monde invisible se touchent et se heurtent".

jeudi 23 septembre 2010

Franta (18) – Echinoctiul de toamna


Toamna soseste in acest an pe 23 septembre 2010 la ora 03:10 GMT precis, respectiv ora 05:10 in Franta!

Momentul rar - de doua ori pe an - al echinoctiului ("nopti egale") in care ziua si noaptea sunt egale, teoretic, pe tot globul. Soarele rasare exact la est si apune exact la vest. Echinoctiul (echinoxul) de toamna in emisfera nordica are loc in general pe 22 sau 23 septembrie, mult mai rar pe 21 sau 24 septembrie.


Ultima seara de vara

Foto MSChirca, St. Leu la Forêt 2010, Kodak CX7430


Dorim celor care ne citesc sa apuce ziua in care echinoctiul de toamna va cadea pe 21 septembrie!
- Prima informatie ajutatoare: se va intampla in secolul XXI.
- A doua informatie ajutatoare: va fi pentru prima oara de la crearea calendarului gregorian (1582).
- A treia informatie, care nu va ajuta cu nimic: Sarbatoarea recoltei, Harvest Festival, se serbeaza in Marea Britanie in prima duminica de luna plina cea mai apropiata de echinoxul de toamna, Harvest Moon.

mercredi 22 septembre 2010

Romania (10) – Monica. Ultimul mail

Bucuresti, duminica, 1 august 2010, ora 18:47 :
" […]
Eu nu prea am noutati, decit ca am lucrat iar toata ziua (ca de obicei...) si mai ales m-am enervat […] calcule […] suprafata unui catalizator […] XPS […] straturi atomice […] analiza chimica […] dezintegrare […] comentariu […] articol […] institut […] coautori straini […] mai am pe masa inca doua chestii […] ma intreb cum […].
Pe Ana (cea mai mica dintre nepotii din SUA – n.n.) am vazut-o acum o saptamina (acum are doua), dar am aflat ca intre timp a iesit cu familia la un barbecue... si ieri pleca intr-o vizita.
Salutari hoinarelor.
Monica"





Luni, 20 septembrie 2010
"Draga D.,
Pentru un prim mail, ar trebui sa incep probabil ca intr-o scrisoare de altadata, ceva in genul "Sper ca epistola mea…". Iata ca am facut-o si sper intr-adevar ca totul este bine.
De catva timp incerc sa vorbesc cu Monica C., dar nu-i chip nici prin telefon, nici prin mail. Stii cumva de ce?"


Bucuresti, marti, 21 septembrie 2010
"Draga Mihai,
Se vede treaba ca telepatia a functionat ! Am preluat adresa ta de la Monica din calculator si vroiam sa-ti scriu, dar au tot aparut lucruri mai presante si am amanat.
[…] Iata insa ca tot a trebuit sa-ti scriu, ca raspuns la mesajul tau."

mardi 21 septembre 2010

Teatru (8) – Cartoucherie. Bois de Vincennes

1889: Armata isi extinde domeniile din Bois de Vincennes, langa terenurile de instructie si poligonul de tir construindu-se ateliere de pirotehnie si de artilerie, la Cartoucherie.

1939, martie 3: Se naste, in regiunea pariziana, Ariane Mnouchkine, fiica producatorului de film Alexander Mnouchkine, nascut in 1908 la St. Petersburg. In 1945, tatal infiinteaza societatea Les Films Ariane. Printre cele circa 50 de filme produse: Fanfan la Tulipe (1952), Le Nom de la Rose (1986).

1959: Ariane Mnouchkine impreuna cu Philippe Léotard (1940-2001), infiinteaza la Sorbona o trupa universitara de teatru. Este primul pas care va conduce la crearea Théâtre du Soleil.


1970 (la numai doi ani din mai '68): Cladirile de la Cartoucherie sunt destinate demolarii. Actorii de la Théâtre du Soleil, in frunte cu Ariane Mnouchkine, se instaleaza in cladirile dezafectate de la Cartoucherie. "O generatie turbulenta si indrazneata" (vezi si Joël Cramesnil – La Cartoucherie: une aventure théâtrale, 2004).


Vechea Cartoucherie din Bois de Vincennes adaposteste astazi cinci teatre: Théâtre du Soleil, Théâtre de la Tempête, Théâtre du Chaudron, Théâtre de l'Epée de Bois si Théâtre de l'Aquarium.

lundi 20 septembre 2010

Teatru (7) – Omul sfinteste locul. Ariane Mnouchkine

Spectacolul de ieri de la Théâtre du Soleil incepea la ora 14. Am ajuns la Cartoucherie cu o ora si jumatate inainte. Ariane Mnouchkine e deja in fata teatrului, intampinand spectatorii.



Ne invita sa ne aleagem locurile in sala, pe fiecare bilet fiind apoi lipit patratelul galben cu numarul locului.


Nu cred ca are timp sa manance de pranz. Spectatorii profita insa de restaurantul teatrului, asaltat inaintea unei piese care dureaza mai bine de patru ore. Restaurant simplu - o supa si/sau un fel principal, dar copios si gustos. Majoritatea spectatorilor isi iau platorile cu mancare afara, in soarele cald, de sfarsit de vara. Dupa care urmeaza intrarea in sala de spectacol.



Ariane Mnouchkine este mereu prezenta. Pentru fiecare spectator un cuvant, un raspuns, un zambet. "Doamna Mnouchkine, imi permiteti sa va fac o fotografie si sa o pun pe blog?" Accepta!

La pauza, dupa mai bine de doua ore de spectacol, este in mijlocul spectatorilor din holul teatrului. Ma duc sa-i spun: "Extraordinar! De mult nu am mai vazut un asa spectacol!" Zambeste si imi multumeste.


La sfarsitul spectacolului, dupa lungi minute de aplauze in care intreaga trupa iese de mai multe ori la rampa, Ariane Mnouchkine urca pe scena in mijlocul actorilor.

La iesirea din sala este mereu prezenta, salutand spectatorii.
"Multumesc! A fost o adevarata fericire! Du pur bonheur!"
"Merci, merci monsieur!" – imi raspunde, cu acelasi zambet cald de la inceput.

dimanche 19 septembre 2010

Lecturi razlete (15) - Versul de duminica. Goga



Demult, in vremi mai mari la suflet,
Erai si tu haiduc, mosnege...

Octavian Goga (1881, Rasinari , jud. Sibiu - 1938, Ciucea, jud. Cluj) - Oltul (1904)



Foto MSChirca - Thonon les Bains, Nikon Coolpix L12

samedi 18 septembre 2010

Radio (30) - Zilele patrimoniului. Paris


Interventie in emisiunea "Stiinta in cuvinte potrivite", Radio Romania Cultural, realizatori Corina Negrea si Dan Manolache, emisiune care a putut fi urmarita in direct vineri, 17 septembrie 2010, incepand cu ora 13:15, ora Romaniei, pe http://www.radioromaniacultural.ro/



Extras:
"Astazi doresc sa va vorbesc despre o manifestare efemera - caci ea nu va dura decat doua zile - manifestare pe care cred de altfel ca o impartasim. Este vorba de cea de a 27-a editie a Zilelor Europeene ale Patrimoniului, care se desfasoara week-end-ul acesta pretutindeni in Franta si nu numai. [...]
O mentiune speciala pentru un sit mai putin cunoscut, l'Espace Pierre-Gilles de Gennes, de la Scoala superioara de fizica si chimie industriala, care va invita la expozitia Stiinta/Fictiune - Calatorie in inima materiei vii".

Verde viu - Foto MSChirca, sept. 2010, Lumix FX35

vendredi 17 septembre 2010

Calator (28) – Machu Picchu neturistic

Parasind cu un zambet Machu Picchu inconjurat de nori, Cristina si Amelia nu banuiau ce le astepta pe drumul de intoarcere.


La Aguas Calientes, unde se deschide drumul de 8 km spre Machu Picchu, se poate ajunge cu trenul sau pe jos, de-a lungul caii ferate. Trenul se poate lua fie de la Cusco, fie mai de aproape, de la Santa Teresa. Iar de la Cusco la Santa Teresa se poate ajunge, mai ieftin, cu autobuzul.

Drumul de intoarcere de la Aguas Calientes la Santa Teresa, in tren, a decurs fara probleme. Daca uitam senzatia neplacuta provocata de faptul ca trenul are vagoane diferite, desi identice pe dinafara, pentru turisti si pentru peruvieni. Nu deranjeaza faptul ca pretul este diferit, ci acela ca in nici un caz peruvienii nu au voie sa calatoreasca in vagoanele pentru turisti, si nici turistii, chiar daca au platit pretul ridicat, nu au voie sa mearga in vagoanele pentru localnici. Deci ghidul si-a condus si urcat turistii pe care ii pastorea in vagonul pentru straini, dupa care s-a dus la vagonul localnicilor, urmand sa se reintalneasca la coborarea din tren.

De la Santa Teresa a inceput drumul cu autobuzul spre Cusco. Interesant este ca la ducere ai senzatia ca drumul urca mereu, iar la intoarcere ca e mai mult la vale. Desi Cusco este la 3400 m altitudine, iar Machu Picchu doar la 2400 m. Dar asa e cand strabati munti si vai.


Drumul a decurs normal pana la primul baraj de stanci pravalite pe sosea. Va aduceti aminte de cele intalnite cu o zi in urma, la ducere. Grevistii erau de data asta mult mai furiosi. Dupa miros si figuri, incercasera sa-si stinga amarul in alcool. Ceea ce ii facea mult mai curajosi si intransigenti. Autobuzul nu a mai putut sa treaca de baraj. Turistii s-au dat jos si au adoptat hotararea majoritatii, sfatuite de ghidul peruvian: sa o ia ei pe jos spre Cusco pana la urmatorul baraj. Ca acolo vor intalni autobuzul care venea spre Santa Teresa si care si el fusese blocat. Pe la jumatea drumului vor intalni turistii acestui autobuz, care pornisera si ei pe jos. Reusise sa vorbeasca la telefon cu ghidul celuilalt grup. Ghizii celor doua grupuri urmau sa nu se miste de langa autobuze, prelund fiecare turma celuilalt.

O voce a indraznit sa spuna ca normal ar fi se sa intoarca la Aguas Calientes si agentia care organizase excursia sa le asigure intoarcerea in siguranta, cu trenul, la Cusco. Ce poate o voce in fata majoritatii docile? Au pornit-o cu totii pe jos, fara ghid, spre urmatorul baraj.



Au ajuns dupa 3 ore jumate. Intre timp se intunecase. Celalat autobuz ii astepta. S-au urcat si au pornit spre Cusco. Au ajuns doar pana la urmatorul baraj ridicat intre timp. Autobuzul nu a mai putut sa treaca. Noul ghid i-a sfatuit sa o ia pe jos spre un catun apropiat. El a ramas la autobuz. Turistii obositi au gasit catunul. Locuitorii, barbati, femei, copii, erau pe strada. Furiosi, mandri si amenintatori. Turistilor li s-a facut frica. Noroc ca in grupul lor se afla si un argentinian care a avut limba si curajul sa negocieze. In cele din urma au fost gasite doua microbuze mici in care s-au inghesuit toti turistii si care, contra cost, i-a adus pe drumuri ocolite la Cusco. Au ajuns la ora 3 dimineata, cu o intarziere de 9 ore. Multumiti ca au ajuns si pastrand amintiri de neuitat despre Machu Picchu.

Intre fotografia precedenta facuta pe 3 august 2010 la ora 17:08 (scadeti 8 din ora afisata) si urmatoarea facuta la Cusco in ziua de 4 august la ora 13:29, Niko nu a mai facut nici o fotografie. Am inteles de ce.

jeudi 16 septembre 2010

Expozitii (6) - Valmondois. Villa Daumier

Sambata trecuta am fost invitati la vernisajul unei expozitii: "Autour d'un arbre", Villa Daumier la Valmondois. Iata un extras din pliantul expozitiei:

"C'est un petit bâtiment adossé à la rivière et aux grands arbres, silencieux, presque abandonné. Mais certains jours les volets s'ouvrent et une extraordinaire agitation saisie cette petite maison. Vernissage chalereux où les artistes dans l'esprit de Daumier et de ses amis peuvent se rencontrer, échanger des idées, se sentir solidaires, aider à la copréhension de l'art contemporain. [...] Avec un seul soucis, l'intensité de l'oeuvre" - Michel Guével, presedintele asociatiei Villa Daumier.

Si iata si cateva fotografii facute cu aceasta ocazie:

mercredi 15 septembre 2010

Opera (9) – Andrei Serban vs. Rossini

Aseara am fost la opera: Italiana in Alger de Rossini, dramma giocoso en deux actes, 1813. Pusa in scena de Andrei Serban, cu decoruri si costume de Marina Draghici. In rolul Zulmei, printre cei mai buni interpreti de ieri seara: Cornelia Oncioiu (extrema stanga in fotografia de la aplauze).

Punerea in scena dateaza din 1998, cand spectacolul se juca la Opera Bastille. Acum se joaca la Palais Garnier. Aseara era cea de 30-a reprezentatie cu aceasta punere in scena. Sa mai notam dintre vocile de ieri seara pe Alessandro Corbelli (Taddeo, foarte bun, in foto e cel cu turban galben) si pe Lawrence Brownlee (Lindoro, cu un timbru frumos, dar cu oarecare lipsa de volum, langa Taddeo in foto).

Fotografia de la final poate sa insele asupra punerii in scena, creand iluzia ca s-a bazat pe un ingenios joc de lumini, ca pentru coristi costumele au fost sobre si ca doar solistii au avut parte de culori. N-ar fi fost rau sa fie asa. Din pacate, punerea in scena (regia si costumele) accentueaza pana la grotesc libretul, oricum caraghios, si scoate foarte putin in valoare muzica. E drept, cu vocile de aseara ale rolurilor principale: Mustafa-Pappataci ("mananca si taci") si Isabella, era si greu.

Numai ca Andrei Seban a recurs la extrem de multe, prea multe "gaselnite", deseori de prost gust: Taddeo isi canta aria lipaind pe scena cu palme de inot albastre si dotat cu doua butelii de oxigen galbene, o vesta de salvare rosie si ochelari; avem parte de prezenta unei zebre pe rotile (?), a unui King-Kong cu cusca aferenta (?!) si chiar de o enorma piele de tigru, de la care Mustafa manuieste sugestiv coada, queue - in traducere franceza. Ca sa nu mai vorbim de miscarile permanente, neinspirate si facatoare de zgomot ale trupei de coristi dotati cu costume bizare: tipi obezi, tipi supermusculosi etc. In concluzie: senzatia unui spectacol de balci, care nici macar nu a fost vesel. Pacat de muzica lui Rossini.

mardi 14 septembre 2010

Calator (27) - Ce au vazut la Machu Picchu

Machu Picchu a fost descoperit de Hiram Bingham pe 24 iulie 1911, iar de Amelia si Cristina pe 3 august 2010.

123

Intre timp, cetatea incasilor a fost vizitata de milioane de turisti. In prezent cam 450.000 pe an, in cate o zi ajungandu-se chiar la 2.000 de vizitatori, desi UNESCO recomanda sa nu se depaseasca 800/zi pentru pastrarea echilibrului natural. Cf. Guide du routard, 2010, care zice si: "Machu Picchu appartient à la famille de grandes villes mortes et des cités perdues. Voilà sans conteste le monument précolombien le plus spectaculaire d'Amérique du Sud, autant par l'importance des constructions, que par l'incroyable splendeur du lieu". Ca dovada, am ales cateva imagini.

45768