dimanche 31 octobre 2010

Lecturi razlete (21) – Versul de duminica: Marin Sorescu


"Afar' mijeste de-un ev nou !
Iar eu aicea - in cavou ?"
Si-n coaja el izbind cu ciocul
Iesi sa-si caute norocul.

Marin Sorescu (1936, Bulzesti, jud. Dolj – 1996, Bucuresti)
Poezia Botezul din volumul O aripa si-un picior (Despre cum era sa zbor), Editura Albatros, Bucuresti, 1970. Desenele din volum apartin autorului.
Prima pagina poarta dedicatia: "Pentru mine, cind voi mai fi copil".

Evadare – MSChirca, Nikon L12

samedi 30 octobre 2010

Radio (36) – Robotul Nao merge la facultate!

Si nu doar unul singur, ci 30 de roboti Nao. Si nu oriunde, ci la Universitatea din Tokyo.
La varsta de numai un an! (vezi
http://chirca-aici-acum.blogspot.com/2009/09/nao-buna-ziua-tuturor-astazi-as-vrea-sa.html)
O reusita pentru societatea franceza Aldebaran Robotics.

Amelia Chirca - Interventie in emisiunea "Stiinta in cuvinte potrivite", Radio Romania Cultural, realizatori Corina Negrea si Dan Manolache, emisiune care a putut fi urmarita in direct vineri, 29 octombrie2010, incepand cu ora 13:15, ora Romaniei, pe http://www.radioromaniacultural.ro/




Interior – Cité des Sciences et de l'Industrie, Paris
Foto MSChirca, Lumix FZ38, 24 oct. 2010

vendredi 29 octobre 2010

Calator (37) – Peru. Cateva ore la Salineras

Spicuiesc din ghidul Peru - National Geographic, Bucuresti, 2010:
"Cel mai original sit al vaii (este vorba de El Valle Sagrado = Valea Sacra – n.n.) este Salineras […], pe partea stanga a raului Urubamba […] departe de potecile turistice obisnuite."

1
"Asa ceva nu exista nicaieri in Peru si, poate, nici in lume."

2
"Peste 5000 de albii de sare, […] fiecare o depresiune de aproximativ 3 m lungime si 30 cm adancime."
Le guide du routard, Hachette, numara numai 4000 de albii. Noi nu le-am numarat ;)

3
"Un izvor natural, aflat pe varful vaii, hraneste albia cu un torent constant de apa calda incarcata cu sare."

4
"Cei care au trait inaintea incasilor […] au dezvoltat un sistem prin care au schimbat traseul apei, astfel incat aceasta ajunge in albii."

5
"Sute de canale inguste […] latime 30 cm. Blocand canalele cu bucati de lemn […] controlau ce albii erau umplute."

6
"Dureaza cateva saptamani pana cand apa se evapora […] un strat de sare […] adunat apoi cu mana, strans in saci."

7
Aceasta a fost povestea unei dupa-amieze de august, de cand, la capatul unui drum ce parea nesfarsit

8
a aparut pe neasteptate fascinanta Salineras,

9
si pana cand, cateva ore mai tarziu, ne luam la revedere de la valea raului Urubamba.

10

mercredi 27 octobre 2010

Romania (13) – Superstitii

Nu sunt superstitios, dar sunt de acord si cu cei care afirma ca a nu crede in superstitii poarta ghinion ;) Asa ca sunt unele la care sunt atent. Cum este cea care zice ca martea sunt trei ceasuri rele. Situatie deosebit de incomoda pentru scorpioni, a caror zi favorabila este tocmai martea (alta superstitie?– n.n.). Va dati seama cum este in celelalte zile ale saptamanii pentru saracii scorpioni!

Daca scazi din 24 de ore ale unei zile de marti,
8 ore de somn,
8 ore de servici,
4 ore de drum dus-intors la/de la servici (timp de peste 7 ani de zile, fiind orele mele preferate de lectura si/sau de ascultat muzica),
3 ceasuri rele si
1 (una) ora in care te grabesti sa te speli, sa mananci, sa stai de vorba cu tovarasul de viata, sa ajuti prin casa, sa mangai pisica dupa urechi etc. –
raman 0 (zero) ore pentru eventualele ceasuri bune.

Sansa de a avea martea evenimente neplacute este deci infinita (stiu ca unii afirma ca diviziunea 3/0 – adica ceasurile rele/ceasuri bune - este imposibila sau ca nu are sens, dar a se vedea si lucrarea "De l'infini mathémathique" de Louis Couturat, 1896, care zice ca impartirea cu zero = infinit).

Cum am putea acorda ceasurilor bune o sansa? Orele de servici nu pot fi scazute (din contra), trenurile nu merg mai repede (din contra), asa ca ramane sa scazi orele de somn si eventual sa dormi in tren pentru a compensa. Am vazut multi care fac asta dimineata, mergand la servici, desi ma indoiesc ca facusera calcule ca cele de mai sus si ca dormeau numai martea.

Dupa introducerea cam lunga, sa trecem la concreta zi de azi, marti, 26 octombrie 2010 (chiar daca postarea pe blog o voi face maine dimineata).

***********!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!***********

Culmea e ca tocmai acum, cand scriam si socoteam ca azi am avut doar doua ceasuri rele la activ, un miros patrunzator de ars a venit din bucatarie. Tarta cu mere in care eram specialist (pâte brisée din comert + doua mere pe care le spal si le tai eu singur feliute-feliute + zahar + scortisoara) a uitat sa iasa singura din cuptor si eu am uitat de ea, scriind cele de mai sus.


Isprava Realizata fara trucaje. Autor tarta si foto: MSC , 26 oct. 2010, ora 21-22


Fiind insa acasa si Bonnie, cred ca nu pot sa fiu considerat singurul vinovat! Putea si ea sa dea un semn!! Cand ii e foame sau miroase a peste, cum stie sa miaune? Putea sa faca la fel si cand miroase a ars!

Cum sa nu crezi in superstitii? Ma intreb daca s-a intamplat din cauza ca e marti sau pentru ca tocmai scriam la postarea cu numarul 13?!

***************!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!***************


Sa revin la subiect si la povestea inceputa: Cele doua ceasuri rele precedente de azi sunt doua fotografii care mi-au fost refuzate pentru publicare de un blog din Romania. Motivul este argumentat si le dau dreptate: "Din pacate fografiile trimise nu au valoarea necesara a unui fotograf bun, nu sunt potrivite pentru blogul nostru; dupa ce mai evoluati in domeniul fotografiei reveniti"[sic].

Drept este ca fusesem subiectiv si imi placusera fotografiile trimise (ar fi fost si culmea sa fie altfel: hai sa le trimit eu niste poze proaste, sa vad daca se prind!). Una din fotografiile respinse este cea de mai jos, pe care eu o intitulasem "Pe ganduri". Mentionasem ca este facuta cu un Nikon L12 si ca nu a suferit nici un tratament ulterior. Este o imagine surprinsa intr-o expozitie, intr-o zi de decembrie 2009. Voisem la inceput sa-i spun "Vis de decembrie", dar asta nu cred ca ar fi schimbat refuzul in acceptare.


Cea de a doua fotografie refuzata o voi pune pe blog duminica. Trebuie sa-i gasesc un vers care sa i se potriveasca. O numisem "Evadare".

P.S. 1 – Dupa o lectura a textului, imi dau seama ca as risca alte cateva ceasuri rele daca nu as preciza ca "a sta de vorba cu tovarasul de viata" si "a mangaia pisica dupa urechi" trebuiesc contabilizate in randul "ceasurilor bune" ;)

P.S. 2 - Pentru a fi impartial, trebuie sa marturisesc si un ceas bun in ziua de marti, 26 octombrie 2010: publicarea unor fotografii pe un blog pe care il apreciez - la fel ca si voi, sper - foarte mult: http://carteadingeanta.com/.

mardi 26 octobre 2010

Calator (36) – Peru. De la Moray la Maras, Salineras.

Ceea ce mi se pare extraordinar este ca pot acum, asezat comod in fotoliu, sa urmaresc pe Google maps locurile in care au fost facute fotografiile aduse din Peru. Lucru pe care nici nu-l visam cu cativa ani in urma.


Agrandir le plan

Pot sa privesc nu numai cele trei amfiteatre de la Moray, dar daca maresc mai mult imaginea, pot sa disting chiar acoperisurile cladirilor care apar intr-una din pozele de ieri. Daca o miscorez, pot sa vad drumul ce leaga Moray de Maras, satul in apropierea caruia se afla Salineras.

Moray: 13,3302° latitudine sud; 72,1975° longitudine vest.
Maras: 13,3321° latitudine sud; 72,1564° longitudine vest.
E mult, e putin? Cam 7 km pe drum de tara. Exact ca de la Sadu la Talmaciu. Doar cu doua-trei mii de metri mai sus. Iti trebuie doar putin curaj, incaltari potrivite si, de preferinta, o zi cu soare.

1

Si pana strangem curajul, sa mai privim putin in jur.

23
45


Cine are chef si o minge, ar putea chiar sa joace un baschet sau un fotbal:

6

Dar gata cu gluma! Trebuie sa ajungem acolo, departe:

7

lundi 25 octobre 2010

Calator (35) – Peru. In drum spre Salineras. Moray

Privesc fotografiile aduse de acolo, imi amintesc ce mi s-a povestit, rasfoiesc ghidurile de calatorie. Din ora afisata pe fotografii, scad 8 pentru a obtine ora locala. Incerc sa refac ziua excursiei la Salineras. Punctul de plecare a fost Cusco.

12

(1-2) - Este ora 9:25. Umbrele sunt inca lungi. Pe strada curata: cativa localnici, cativa turisti cu rucsacul pe umar, doi muncitori in salopeta care traverseaza drumul. Cateva masini urca soseaua cu sens unic. Marci de pe toate continentele: Ford, Toyota, Audi. Ici si colo, drapelul peruvian: trei benzi verticale - rosu, alb, rosu. Pe stalpi: afise noi si vechi. Pe drumul ce coboara, pe dreapta, departe: mai multe statui pe socluri inalte; par a fi generali din secolul XIX. In vale, si mai departe: nenumarate case cu acoperisuri de tigla. Mult mai departe: muntii.

34
(3-4) - Urmatoarele fotografii sunt facute peste doua ore, la o incrucisare de drumuri. Ami si Cris au urcat din Cusco cu un autobuz, dupa care au continuat pe jos. Cerul s-a limpezit. Cat vezi cu ochii: un platou imens, strajuit in departare de munti. Cei mai inalti poarta zapada pe creste. In apropiere, cativa magari pasc o iarba ingalbenita, poate o miriste.

56
(5-6) – La marginea drumului, sub adapostul unor acoperisuri de paie, cateva mese cu obiecte de artizanat pentru turisti. Si apoi un deal inalt. A trebuit oare urcat?

78
(7-8) - Cred ca nu, caci la numai un minut interval sunt fotografiate in vale terasele circulare de la Moray.
Le guide du routard informeaza: "La Moray se vine pentru a admira ingeniosul sistem incas de terase in amfiteatru, sapate in mici depresiuni naturale".
Ghidul National Geographic in traducere romaneasca avertizeaza: "Ochii tai trebuie sa se uite in jos spre cele trei adancituri ale teraselor, cea mai mare fiind de aproximativ 36 de metri adancime si 220 de metri lungime. Toate trei s-au aflat in folosinta dinaintea hegemoniei Imperiului Inca, dar datele exacte sunt înca necunoscute". Optimist si incurajator acest "înca necunoscute"!

910
(9-10) - Tot din National Geographic, Bucuresti, 2010, p. 145: "Cercetatorii care au masurat diferentele de temperatura dintre terasele cele mai joase si cele mai inalte au ajuns la concluzia ca peruanii vechi le foloseau ca laborator agricol pentru monitorizarea conditiilor optime de crestere a culturilor".

1112
(11-12) – Intr-adevar, temperatura este mai ridicata in inelul central si scade pe masura ce urci si te departezi de centru. Fiecare inel are un microclimat diferit, ceea ce permitea astfel sa se prevada atat randamentele agricole in diverse regiuni ale Imperiului Inca, cat si sansele de adaptare a unor soiuri noi de plante.

1314
(13-14) - Daca concluziile cercetatorilor de azi nu vi se par credibile, puteti avea deplina incredere insa in fraza care urmeaza in ghid: "Poti sa te plimbi pe terase, sa cobori pe ele (altfel cum sa te plimbi pe ele? – n.n.), ori sa urci pe un deal apropiat pentru a admira o priveliste deosebita." Si uite asa am ajuns la ora prazului ;)

dimanche 24 octobre 2010

Lecturi razlete (20) – Versul de duminica. Ion Barbu



"Sunt numai o veriga din marea indoire,
Fragila, unitatea mi-e pieritoare; dar
Un roi de existente din moartea mea rasar,
Si-adevaratul nume ce port: e unduire."

Ion Barbu (alias Dan Barbilian, matematician; 1895, Campulung-Muscel – 1961, Bucuresti) – Elan, 1918, poezie de debut in revista "Literatorul"

samedi 23 octobre 2010

Radio (35) – Objectifs Terre: la révolution des satellites - Pamantul si satelitii la Paris


Amelia Chirca - Interventie in emisiunea "Stiinta in cuvinte potrivite", Radio Romania Cultural, realizatori Corina Negrea si Dan Manolache, emisiune care a putut fi urmarita in direct vineri, 22 octombrie2010, incepand cu ora 13:15, ora Romaniei, pe http://www.radioromaniacultural.ro/



Extras:

"Astazi, subiectul interventiei mele il constituie niste obiecte in acelasi timp foarte indepartate de noi in spatiu, dar extrem de prezente in viata noastra cotidiana – este vorba despre sateliti. Aceste concentrate de tehnologie de varf datorita carora putem adresa intrebari existentiale - gen: Unde esti? sau Bem o cafea? - unor interlocutori aflati la mii de kilometri distanta sau in biroul de alaturi; ca sa nu mai vorbim de vocea dulceaga ce ne avertizeaza ca tocmai am ratat iesirea de pe autostrada si pe care tot lor le-o datoram."

Parisul vazut de pe Pont au Change - oct. 2010, Nikon L12

"Lor, satelitilor - artificiali, bineinteles – le este dedicata o expozitie la Cité des Sciences de la Vilette, unul dintre cele mai importante spatii dedicate stiintei si traducerii ei in cuvinte, imagini si sunete potrivite."

vendredi 22 octobre 2010

jeudi 21 octobre 2010

Teatru (11) – Livada de visini la Théâtre de l'Odéon

"Se crapa de ziua. In curand va rasari soarele. Inceputul lui mai; visinii au inflorit, dar in livada e inca frig; a cazut bruma." (http://editura.liternet.ro/descarcare/95/pdf/Anton-Pavlovici-Cehov/Livada-de-visini.html, act I).


9
Iata a doua oara cand Théâtre de l'Odéon ne dezamageste cu punerea in scena a unei piese de teatru foarte cunoscute. Prima oara a fost in stagiunea trecuta cu "Un tramvai numit dorinta" de Tennessee Williams, cu Isabelle Huppert in rolul lui Blanche DuBois. A avut cateva cronici elogioase, dar gasim si altele care sunt de aceeasi parere cu noi: http://theatre-danse.fluctuat.net/blog/42227-a-l-odeon-un-tramway-nomme-ennui.html ("un tramvai numit plictiseala").

1011

De data asta, cel maltratat a fost Anton Pavlovici Cehov (1860-1904) si a sa extraordinara Livada de visini (ultima sa piesa, terminata in 1903, publicata in 1904). Nu mentionam numele regizoarei neinspirate si nici cel al interpretei - slabe, foarte slabe - a rolului principal, Lioubov Andreevna Ranevskaïa. Va oferim insa doua extrase din opiniile regizoarei publicate in programul de sala, care pot explica punerea in scena dezastruoasa:

"C'est passionant de constater que toutes les idees qu'on peut en avoir s'annihilent dès qu'on les formule" (Este pasionant sa constati ca toate ideile care ar putea sa-ti vina, se anihileaza de cum apar) – Asta da, ne-a dovedit-o cu prisosinta!

"Cette Cerisaie est tellement immense qu'elle est aussi un nulle part, un non lieu… On aborde le rien. Et en abordant le rien, on trouve le rire." (Abordezi nimicul. Si abordand nimicul, gaseseti rasul). Si-o fi ras ea de spectatori, ca noi nici macar nu am suras?!

In concluzie: lipsa de idei, convingerea ca abordezi "nimicul" si, mai ales, o totala incapacitate de a-l intelege si transpune pe Cehov.

1214

Totusi si cateva cuvinte bune la aplauze. In primul rand pentru foarte inspirata si functionala scenografie: Julie Terrazzoni. In al doilea rand pentru cativa interpreti: Jean-Louis Coulloc'h (Iermolaï Alexeevitch Lopakhine), Muriel Inès Amat* (Varia) si Fred Cacheux* (Iasha), cei doi * apartinand trupei Teatrului national din Strasbourg. Fara a uita surpriza unei fragment de doina cantata in romaneste…