mardi 30 novembre 2010

Beauvais. Catedrala neterminata


De cand avioanele Blue Air aterizeaza la 70 km de Paris, la Beauvais, numele localitatii a devenit cunoscut tuturor romanilor care vin in Franta pe calea aerului. Poate mai putin localitatea in sine.

Iata povestea Catedralei Saint-Pierre din Beauvais.


In 1225, cand focul a distrus partial vechea catedrala din Beauvais, fondata prin anii 800, s-a inceput inaltarea, pe ruinele ei, a unei noi catedrale. Constructorii ei au vrut-o mai inalta decat catedrala din Chartres, inceputa in 1143 (dupa ce un incendiu distrusese si acolo vechea catedrala), mai inalta ca cea din Senlis, inceputa in 1151, sau ca Notre-Dame de la Paris, a carei prima piatra fusese pusa in 1163.

La Beauvais, bolta deasupra altarului se va ridica la 47 de metri, inaltime nicicand atinsa.

23

Intre 1265-1270 se monteaza superbe vitralii, din care cateva mai pot fi vazute si azi (vezi http://chirca-aici-acum.blogspot.com/2010/11/versul-de-duminica-ioan-alexandru.html).

In 1272 are loc celebrarea primei slujbe, dar in 1284 se prabuseste o parte din bolta.

45

Intrerupte din diverse motive, cum ar fi lipsa de fonduri sau razboiul de 100 de ani (1337-1453), lucrarile pentru continuarea constructiei catedralei sunt reluate in secolul XVI.

In 1569, se ridica deasupra transeptului, un turn de peste 160 de metri (cf. ghidului Gisserot, 2010). Timp de cinci ani, catedrala din Beauvais este cea mai inalta catedrala din lume. Dar pe 30 aprilie 1573, cand credinciosii tocmai ies de la slujba de Inaltare, turnul se prabuseste in catedrala. Doar doua persoane sunt ranite usor.

S-a reparat ce si cat s-a putut. Turnul nu a fost reconstruit si catedrala din Beauvais nu a fost niciodata terminata. Ceea ce vedem azi este un "ciot" de catedrala. Intrarea principala a ramas intrarea de pe latura de sud a catedralei. Din planul in cruce alungita al unei catedrale gotice, aripa vestica, de obicei cea mai lunga, nu a fost vreodata inceputa. Ceea ce a avut si o parte buna, caci in felul acesta a rezistat timpului o particica din vechea catedrala carolingiana, Notre-Dame de la Basse –Œuvre.

67

In anii 1990 s-a constatat o deplasare periculoasa a stalpilor catedralei. De urgenta, au fost montati tiranti de consolidare. Catedrala din Beauvais a fost si ramane un vesnic santier.

Franta (25) – Beauvais. Catedrala neterminata
Foto MSC, nov 2010

lundi 29 novembre 2010

Dürer - Floarea fidelitatii - Paler (5)*


Octavian Paler - Eul detestabil – Editura Albatros, 2005
Capitolul 2 – Floarea fidelitatii (pag. 17-19)

La randul sau, Dürer pare sa spuna: "Nu datorez nimic nimanui. Mi-am cautat un maestru, dar nu m-am gasit decat pe mine". (vezi http://chirca-aici-acum.blogspot.com/2010/11/privind-cu-octavian-paler-4-durer-adam.html)

Si abia acum observam ca tine in mana o floare.

Un pictor poate sa tina din multe motive o floare in maini, intr-un asemenea moment, mai ales ca are douazeci si doi de ani. Poate ca floarea respectiva ii aminteste de ceva sau poate ca tocmai a primit-o de la o persoana iubita si vrea sa imortalizeze acest dar; sau poate a rupt-o si nu s-a indurat sa o arunce. Deci, de ce ne-am mira?

Ma mir totusi. Floarea e modesta, nepretentioasa. Parca prea modesta pentru un barbat atat de elegant si atat de sigur de valoarea sa. E o floare oarecare, smulsa parca din marginea unui drum. Fara stralucire, fara mister. De ce a ales-o? Pentru contrast? Tanarul pictor din Nürnberg nu avea nevoie de un artificiu pentru a se pune in evidenta. Buzele carnoase si rosii, senzuale, fata frumoasa si ferma, parul, privirea, decisa si linistita, fixand o tinta nevazuta, atrag singure atentia. Te intriga chiar
.
[…]




E riguros ca un principiu. Perfect drept, perfect calm. Tinand o floare, pe care iarasi o vedem, umila langa vesmintele lui. Si care pare desprinsa din pamant cu radacina cu tot. Are frunzele crestate adanc si floare mica, discreta, abia deosebindu-se de frunze. Discretia ei paleste si mai mult din pricina mainilor care o tin, nervoase, energice, virile. […]

Albrecht Dürer
Autoportrait ou Portrait de l'artiste tenant un chardon (1493) – detalii
Musée du Louvre, Paris


Daca a renuntat la toate florile superbe care pot incanta ochiul si pot spori eleganta unui barbat tanar, daca a preferat florilor nobile o simpla, o modesta floare de ricin salbatec, pentru ca o asemenea floare pare sa tina in maini Dürer, inseamna ca a vrut sa dea acestui amanunt un inteles anume. Neostentativ, fireste. Un simbol autentic nu e niciodata ostentativ. Cei pregatiti sa inteleaga un lucru n-au nevoie, oricum, ca acel lucru sa fie strigat in urechi. Sunt de ajuns un indiciu, o sugestie, un semn discret, cum e aceasta saracacioasa tulpina inflorita care simbolizeaza, poate, in simplitatea ei caracterul secret, imprevizibil, al existentei. […]

In acest caz, tabloul pictat pentru a fi oferit logodnicei artistului, e mai mult decat un legamant de circumstanta. E un legamant tainic, de fidelitate fata de ideal, al unui om care se simte responsabil de sine insusi. […] Nu s-a zis ca a fi credincios inseamna a crede in tine insuti?

Note MSC

Autoportretul pictat de Dürer la varsta de 22 de ani (vezi http://chirca-aici-acum.blogspot.com/2010/11/privind-cu-octavian-paler-3-durer-si.html) este considerat ca unul din primele autoportrete independente din pictura occidentala.

Primul portret independent de la Antichitate incoace este considerat cel al lui "Jehan roi de France", pictat inainte de 1350 si expus acum la Luvru (vezi http://chirca-aici-acum.blogspot.com/2010/01/ferestrele-luvrului-prima-duminica.html).

La Albertina, la Viena, se pastreaza un autoportret desenat de Dürer la varsta de 13 ani (1484):



Autoportretul pictat in 1493, pe cand se afla la Strassburg, este considerat ca fiind un cadou adresat de Albrecht Dürer logodnicei sale, Agnes Frey, cu care urma sa se casatoreasca in 1494, la intoarcerea sa la Nürnberg. Ciulinul pe care il tine in mana tanarul Dürer se numeste in germana Mannstreu, ceea ce poate traduce prin "fidelitatea barbatului" (Mannstreue). Chiar daca Octavian Paler nu citeaza aceasta interpretare, autorul da insa intregului capitol titlul de "Floarea fidelitatii".

De remarcat inscriptia ce se afla deasupra capului pictorului: 1493, Min sach die, gat als es oben schtat, care se poate traduce prin "Ceea ce mi se intampla este ceea ce e scris acolo sus".


P.S. Afara este o liniste si mai adanca decat de obicei. Este ora 3 noaptea. Privesc pe fereastra. A nins!


* "Într-"O istorie subiectivă a autoportretului" publicată în 2005 sub titlul "Eul detestabil", Octavian Paler îşi invită cititorii să privească împreună cu el câteva tablouri celebre. Din carte lipsesc din păcate reproducerile tablourilor. Există doar la începutul fiecărui capitol câte o mică fotografie alb-negru, de slabă calitate, a unui detaliu de tablou. Mult prea puţin pentru a putea gusta întreaga savoare a comentariilor făcute de scriitor.
Să parcurgem încă o dată Eul detestabil de Octavian Paler, alăturând pasajelor consacrate descrierii tablourilor, şi imaginile acestora." - Paler (1)

dimanche 28 novembre 2010

Versul de duminica - Bacovia. Beauvais de toamna



E toamnă, e foşnet, e somn...
Copacii, pe stradă, oftează;
E tuse, e plânset, e gol...
Şi-i frig, şi burează.

George Bacovia [G. Vasiliu,1881, Bacau – de unde numele – 1957, Bucuresti]
Nervi de toamna (1904)


Si-i frig, si bureaza…

Beauvais, foto MSC, nov. 2010

vendredi 26 novembre 2010

Calator (42) – Thailanda. La maaasa!


1

Daca sunteti invitat la masa, sunt cateva reguli de urmat (cf. Thaïlande - Lonely Planet, 7e édition, p. 86)

Fie la restaurant, fie intr-o familie, felurile de mancare se aduc in vase comune: unul cu orez, altul cu curry, altul cu supa, altul cu peste etc. Va serviti singur, fara a lua insa vasul de pe masa. Daca sunteti prea departe, cineva mai apropiat de vasul dorit se va oferi sa va ajute.

Cand se imparte un vas comun, nu se ia decat cate o lingura de fiecare data. Obiceiul este de a incepe cu orezul simplu, datorita importantei si respectului care i se acorda. La masa se foloseste furculita si lingura, niciodata cutitul.

La sfarsitul mesei, trebuie neaparat sa mai ramana ceva in farfurie si in vasul comun. Daca nu, gazda va considera ca nu a fost de ajuns si ca va mai e foame! Cu cat ramane mai mult, cu atat se considera ca gazda a fost mai generoasa….

Daca va invitati singuri la masa – este mult mai simplu! Dovada in imagini:

8
23
45
67
9
10 Pofta buna!

Foto Thailanda nov. 2006

jeudi 25 novembre 2010

Dürer - Adam si Eva - Paler (4)*


Octavian Paler - Eul detestabil – Editura Albatros, 2005
Capitolul 2 – Floarea fidelitatii (pag. 16)

Privind autoportretul lui Dürer la 22 de ani, Octavian Paler remarca:

…un obraz frumos, sever, mandru, calm, de om care nu datoreaza nimic nimanui. (vezi http://chirca-aici-acum.blogspot.com/2010/11/privind-cu-octavian-paler-3-durer-si.html)

Imi reamintesc cele doua panouri in care Dürer ni-i infatiseaza pe Adam si Eva plecand din Paradis; dintr-un paradis ciudat, in fapt un pustiu pietros, fara vegetatie, de unde in mod normal simti nevoia sa fugi, nu astepti sa fii izonit, si, daca est izgonit, ce sa regreti? In spatele primilor oameni nu se distinge nimic altceva decat un fond negru. Adam si Eva nu datoreaza nimic peisajului, ei poarta singuri intreaga raspundere pentru pacatul si dragostea lor.

La randul sau, Dürer pare sa spuna: "Nu datorez nimic nimanui. Mi-am cautat un maestru, dar nu m-am gasit decat pe mine".


Albrecht Dürer
Adam si Eva (1507) – 209 x 82 cm (fiecare panou)
Museo del Prado, Madrid


Note MSC
Extraordinara interpretarea data de Octavian Paler fundalului inexistent, paradisului gol al acestor tablouri!

Intr-o gravura cu Adam si Eva datata 1504, Paradisul lui Dürer este mai bogat. Se dovedeste insa a fi plin de simboluri. Adam poarta o ramura de frasin, Copacul Vietii, iar Eva o crenguta de smochin, Copacul Cunoasterii. Cele patru temperamente fundamentale sunt reprezentate prin patru animale: coleric – pisica, sanguin – iepurele, flegmatic – boul, melancolic – tapul. Papagalul ar putea reprezenta pacatul, zic unii (http://www.artbible.info/art/large/295.html), iar soarecele care sta linistit in fata pisicii - convietuirea pasnica ce exista pana in acel moment in Paradis. Pe panoul agatat de crenguta pe care o tine Adam, sta scris: ALBRECHT DVRER NORICVS (din Nürnberg) FACIEBAT 1504.


Albrecht Dürer – Adam si Eva (1504) – 24,9 x 19,2 cm

Fondul negru si pustiul pietros din Paradisul lui Dürer sunt preluate in panourile pictate de Lucas Cranach in 1528.


Lucas Cranach cel Batran [1472, Kronach (de unde numele de Cranach) – 1553, Weimar]
Adam si Eva (1528) – 172 x 63 cm, respectiv 167 x 61 cm
Galeria Uffizi, Florenta

In aceeasi sala de la Galeria Uffizi in care este expus Cranach, sunt expuse si doua tablouri cu Adam si Eva pictate de Baldung Grien, elevul lui Dürer la Nürnberg, identice cu tablourile maestrului din 1507.

* "Într-"O istorie subiectivă a autoportretului" publicată în 2005 sub titlul "Eul detestabil", Octavian Paler îşi invită cititorii să privească împreună cu el câteva tablouri celebre. Din carte lipsesc din păcate reproducerile tablourilor. Există doar la începutul fiecărui capitol câte o mică fotografie alb-negru, de slabă calitate, a unui detaliu de tablou. Mult prea puţin pentru a putea gusta întreaga savoare a comentariilor făcute de scriitor.
Să parcurgem încă o dată Eul detestabil de Octavian Paler, alăturând pasajelor consacrate descrierii tablourilor, şi imaginile acestora." - Paler (1)

mercredi 24 novembre 2010

Calator (41) – Thailanda. Va e foame?


1


Oferta variata face ca alegerea sa fie uneori dificila.
Sunt de toate, peste tot si pentru toate gusturile.
Mai mari, mai mici, mai grasi, mai subtiri, mai crocanti, cruzi chiar (vii) etc.

23
45
67

Solutia: din fiecare cate putin!
Numai mofturi sa nu faceti!



Foto: Amelia si Mihaela Chirca

mardi 23 novembre 2010

Dürer - Titian - Autoportrete - Paler (3)*

Octavian Paler - Eul detestabil – Editura Albatros, 2005
Capitolul 2 – Floarea fidelitatii (pag. 15, 16, 19)

"Doar Titian mai priveste lumea in felul acesta, princiar, seniorial.


Titian [Tiziano Vecellio, 1488/90, Pieve di Cadore – 1576, Venetia]
Autoportret (~1560) – 96,4 x 74,8 cm
Staatliche Museen zu Berlin, Gemäldegalerie


Numai ca Titian capata aceasta privire spre batranete, cand stie cine este, in vreme ce Dürer, observati-l in autoportretul de la douazeci si doi de ani, nici n-ai zice ca este fiul unui modest argintar, intr-atat seamana cu un tanar nobil. […]


Albrecht Dürer [1471, Nürenberg – 1528, Nürenberg]
Autoportrait ou Portrait de l'artiste tenant un chardon (1493) – 56,5 x 44,5 cm
Musée du Louvre, Paris

Frapeaza grija savanta cu care s-a imbracat inainte de a se aseza in fata oglinzii. E limpede ca-i placeau hainele bune, scumpe, si ca n-a vazut nici un motiv sa ascunda asta. […] Don Juan […] ar arata aproape penibil pe langa acest tanar pictor german care n-are nevoie, ca sa-l umileasca, decat de o mica bereta visinie, asezata cu o subtila neglijenta, intr-o parte, peste parul revarsat in bucle calde, sonore (fara egal in toata istoria autoportretului) de culoarea vinului vechi, ceva intre auriu si arama, care incadreaza un obraz frumos, sever, mandru, calm, de om care nu datoreaza nimic nimanui. […]

La douazeci si doi de ani, Dürer stie, prin urmare, nu numai ca va fi pictor, ci si ca va fi Dürer. Probabil, de aceea e atat de calm si decis. Si-a ales calea, si-a fixat tinta, e hotarat sa mearga spre ea."


* "Într-"O istorie subiectivă a autoportretului" publicată în 2005 sub titlul "Eul detestabil", Octavian Paler îşi invită cititorii să privească împreună cu el câteva tablouri celebre. Din carte lipsesc din păcate reproducerile tablourilor. Există doar la începutul fiecărui capitol câte o mică fotografie alb-negru, de slabă calitate, a unui detaliu de tablou. Mult prea puţin pentru a putea gusta întreaga savoare a comentariilor făcute de scriitor.
Să parcurgem încă o dată Eul detestabil de Octavian Paler, alăturând pasajelor consacrate descrierii tablourilor, şi imaginile acestora." - Paler (1)

dimanche 21 novembre 2010

Versul de duminica – Ioan Alexandru. Catedrala din Beauvais



12

"Ramane-va lumina din vapaie
Ramane-va uitarea din cuvant
Ramane-va iubirea iubitoare
Din saraciile ce sunt."


Ioan Alexandru (1941, Topa Mina, jud. Cluj – 2000, Bonn, Germania)
Cerul si pamantul



34
6
5
78

109


Vitralii (sec. XIII – XX), Catedrala Saint-Pierre din Beauvais, Oise, Franta

Lecturi razlete (24) - Versul de duminica – Ioan Alexandru
Foto MSC, 2 nov. 2010, Lumix FZ38

samedi 20 novembre 2010

Radio (39) – Serele de la Jardin des Plantes din Paris


Amelia Chirca - Interventie in emisiunea "Stiinta in cuvinte potrivite", Radio Romania Cultural, realizatori Corina Negrea si Dan Manolache, emisiune care a putut fi urmarita in direct vineri, 19 noiembrie 2010, incepand cu ora 13:15, ora Romaniei, pe http://www.radioromaniacultural.ro/



Extrase:

"Astazi va invit la o plimbare foarte apreciata de parizieni si nu numai de ei: este vorba de Serele de la Jardin des Plantes, sere care sunt din nou accesibile publicului dupa o intrerupere de aproape sase ani pentru lucrari de reamenajare.

Patru trasee pentru descoperirea biodiversitatii vegetale a planetei. Primul: sera padurilor tropicale […]
Alta sera, alta ambianta: cea a mediilor aride […] uluitoarea varietate si ingeniozitate a mecanismelor de adaptare la seceta […]
Cea de a treia sera: cea a Noii Caledonii, permite o plimbare prin cinci ecosisteme diferite prezente pe acest teritoriu indepartat.
In sfarsit, un pavilion dedicat istoriei plantelor: evolutia lumii vegetale la scara perioadelor geologice ale istoriei planetei.

O ocazie unica de a se minuna, de a se instrui, de a intelege si de a proteja o natura adeseori fragilizata din pricina activitatilor umane."

11344678


Nota: In caz ca vizitarea serelor nu va tenteaza pentru moment, va invitam la o plimbare prin padure, la mijloc de toamna (Forêt de Montmorency, 7 nov. 2010, Kodak CX7430).