mercredi 7 septembre 2011

[400] - Carnegie Hall vs. Salle Pleyel - Riccardo Muti

Riccardo Muti şi două concerte cu aceeaşi piesă în partea a doua a programului: Simfonia a 5-a de Şostacovici.

1
Cea mai des cântată dintre cele 15 simfonii ale lui Şostacovici.

Simfonia în re minor op.47, scrisă foarte repede, între 18 aprilie şi 20 iulie 1937. Asta după ce în Pravda apăruse articolul Haos în loc de muzică, extrem de critic la adresa operei Lady Macbeth din Mţensk, operă interzisă la propunerea lui Stalin. Şi după ce, în săptămânile care urmaseră, mulţi dintre apropiaţii compozitorului fuseseră arestaţi, ca Meyerhold, regizorul cu care pusese în scenă Ploşniţa lui Maiacovschi, sau ca sora compozitorului, care fusese deportată în Siberia. Aşa că Şostakovici anulează repetiţiile la cea de a patra simfonie, cu final patetic şi tragic, şi compune o nouă simfonie pe care o prezintă ca fiind un simbol al "optimismului triumfător al omului" (cf. programului de la Salle Pleyel semnat de Jean-François Boukobza).

Deci: Simfonia a 5-a de Şostacovici, Riccardo Muti şi orchestra pe care acesta o dirijează din septembrie 2010 - Chicago Symphony Orchestra.

2
Primul concert la Carnegie Hall, New York, pe 17 aprilie 2011.

34
Cel de al doilea, la Salle Pleyel, Paris, pe 2 septembrie 2011.

567
În program, aceeaşi simfonie.
Şi totuşi, cât de diferite au fost!
Să fie faptul că în prima parte a concertului de la New York asistasem la o interpretare excepţională a Preludiilor lui Liszt, iar la Paris la o interpretare mai puţin nuanţată a lui Richard Strauss (Moarte şi Tranfiguraţie)? Să se fi schimbat ceva în orchestră?

89
Să fie faptul că la New York era o după-amiază de duminică de vacanţă (pentru noi), iar biletele fuseseră un cadou din partea fetelor, ascuns cu grijă până în ultima clipă? În timp ce la Paris era o vineri seară, după o săptămână de lucru, iar locurile erau în spatele orchestrei (lucru ce l-am dorit, de alfel)?

10
Răspunsul, credem, stă pur şi simplu în acustica formidabilă şi inegalată a celebrei săli de concerte din New York, Carnegie Hall, Isaac Stern Auditorium.

Carnegie Hall, situată la intersecţia dintre 7th Avenue şi West 57 Street. Sală inaugurată pe 5 mai 1891, cu un festival care a durat cinci zile. În programul zilei de deschidere: Uvertura Leonore 3 de Beethoven, Festival Coronation March dirijat de compozitor (P. I. Ceaikovski), Te Deum de Berliotz. Alte date notabile din istoria sălii: prima audiţie a simfoniei Din lumea nouă de Antonin Dvorak (1893), prima audiţie a Concertului în Fa de George Gershwin, în interpretarea compozitorului (1925), cele două concerte date de The Beatles (1964), concertul de adio al Mariei Callas (1974).

Mai multe despre istoria Carnagie Hall pot fi citite la adresa: http://www.carnegiehall.org/History. Iar câteva informaţii suplimentare despre Andrew Carnegie, cel care a finanţat construcţia acestei săli, găsiţi în lucrarea: Premiile Nobel pentru Pace, Editura Tehnică, Bucureşti, 2007, pag. 598.

P. S. - Florile şi aplauzele prelungite au fost deci, şi la concertul de la Salle Pleyel, pe deplin meritate ;)


video

5 commentaires:

  1. Frumoase fotografii si interesanta poveste. Dar ce inseamna acest [400] care apare in titlu?

    RépondreSupprimer
  2. Felicitari pentru numarul 400!
    Exceptional reportaj, multumesc mult!
    Salutari din Romania!

    RépondreSupprimer
  3. @ Wind - Multumim mult de tot!
    Aceleasi calde salutari ;)

    RépondreSupprimer