vendredi 9 septembre 2011

Festivalul Enescu online

O veste bună: fie că sunteţi la Shanghai, la Paris sau la New York, sau în orice alt loc în care aveţi internet şi timp, puteţi urmări în direct Festivalul George Enescu!

Aseară am fost la concert! Exclusiv online de la Sala Mare a Palatului din Bucureşti, 8 septembrie 2011. Şi mai scria sus pe ecran: O orchestră londoneză (London Symphony Orchestra, vezi şi http://lso.co.uk/)




un dirijor român (Horia Andreescu)


o violonistă scoţiană de origine italiană (Nicola Benedetti) şi o vioară Stradivarius


În programul de ieri seară:
Glazunov - Concertul pentru vioară în la minor [mai multe aici]
Mahler - Simfonia a 6-a în la minor [mai multe aici]


Azi, vineri 9 septembrie 2011, ora 19:30 (ora României), este anunţată o altă transmisie de la Sala Mare a Palatului:
LONDON SYMPHONY ORCHESTRA
Dirijor: NIKOLAI ZNAIDER
Solist: SALEEM ABBOUD ASHKAR - pian
Program: R. Wagner - Uvertura la "Maeştrii cântăreţi din Nüremberg"
L. van Beethoven - Concertul nr.1 pentru pian şi orchestră în Do Major op. 15
J. Brahms - Simfonia nr. 4 în mi minor op. 98

Transmisia se poate urmări pe http://www.tvr.ro/festivalenescu
- l-am trecut şi în Blogroll ;)



P.S. - adăugat 09/09/2011, ora 14

Oare de ce privind aseară transmisia concertului de la Sala Mare a Palatului din Bucureşti mi-am amintit de gazonul de pe Stadionul Naţional de la meciul România-Franţa de acum câteva zile? Să fie din cauza aceleiaşi lipse de atenţie acordată "detaliilor"?

Cum altfel se poate explica faptul că după ce dirijorul era deja la pupitru, mai erau persone în sală care îşi căutau locul? Şi că după ce solista începuse să cânte, un tovarăş în cămaşă albă a venit să-şi ocupe locul în primul rând, chiar în faţa solistei? Un minim respect! Ce să mai spun de tânăra fără loc, cu un rucsac negru în spate, care tot atunci a descoperit un scaun liber pe scenă, pe care s-a aşezat mulţumită, până când a observat că vecinii de rând aveau instrumentele în faţă, iar nu în spate?

Şi încă o întrebare: Oare nu se putea "mobila" cu nimic pauza de o jumătate de oră, timp în care camera a rămas blocată pe imaginea sălii şi a scenei goale? Ar fi fost atâtea de povestit şi de arătat despre Festivalul Enescu, despre piesele din concert, despre orchestră, dirijor, solişti...

Dar să nu fiu nemulţumit! Nu vreau să mi se ia darul ;)

6 commentaires:

  1. Multumim pentru informatie. Ne vom uita cu placere deseara, la ora 19:30

    RépondreSupprimer
  2. Au Romanii darul acesta de a oferi si o doza de penibil odata cu fiecare eveniment important... E deja obisnuinta ca la concerte sa nu mearga sonorizarea si la fotbal sa nu fie bun gazonul :(
    Eu ascult mult Radio Romania Cultural si de acolo aflu cam tot despre festivalul Enescu... Uneori in pauze si ei sant surprinsi de linistea lasata... si incearca sa o umple uneori... tot ce ceva penibil... ca doar e la moda.

    RépondreSupprimer
  3. @ Ninu - Multumim mult pentru comentariu!
    Am urmarit doar partea a doua a transmisiei de vineri seara (da, era 19:30 ora Romaniei, cum am spus-o tuturor, mai putin noua insine). Interpretarrea simfoniei a 4a de Brahms si bisul au fost excelente!

    RépondreSupprimer
  4. Un concert magnific - de urmarit (re-urmarit): Academia St. Martin-in-the-Fields: Haendel, Mozart (concertul 27 pian), Bach (scurt fragment din concertul pentru pian si orchestra), Haydn (Ceasornicul) plus inca un fragment, la al 2-a bis, din Simfonia Oxford.
    Nu este posibil sa exprimi, in cuvinte scrise sau vorbite, perfectiunea interpretarii si placerea muzicienilor de a canta.
    Ii vom re-auzi saptamina viitoare, tot in Ateneu.
    Pina una-alta, azi este recital (cu speech) al maestrului Alfred Brendel. Alta legenda!

    RépondreSupprimer
  5. A mai fost inca un concert fantastic, printre altele foarte bune: Simfonia a 7-a de Bruckner, in versiunea Capelei de Stat din Berlin (orchestra Operei de pe Unter den Linden) cu Barenboim ca dirijor. O emotie atat de deosebita nu am mai trait de mult, mai ales ca nu sunt admiratoare patimasa a lui Bruckner. ceea ce au cantat oamenii aceia a fost o stare de gratie, o minune pe care o percepi poate doar cand esti in sala, impreuna cu ei.
    Alte momente grozave: conferinta (bogat sustinuta de ilustrari la pian) a lui Alfred Brendel despre caracterul sonatelor lui Beethoven, concertele 22 si 24 de Mozart cu Barenboim la pian si aceeasi orchestra a Operei din Berlin, apoi concertul clasic (Haydn -Simfonia Londra, Mozart - concertul pian 23 si Simfonia Jupiter) cantate de orchestra Virtuozii din Bucuresti si dirijata de Ton Koopman.
    L-am pierdut pe Carmignola, cu concertul Vivaldi....
    Cu bine, voi reveni,
    Domnina

    RépondreSupprimer