mardi 25 octobre 2011

Clemenţa lui Titus, Mozart - Opera Garnier, Paris




La Clemenza di Tito - operă în două acte de Mozart. Recitative scrise de un elev, Sussmayer.
Comandată pentru a fi reprezentată cu ocazia încoronării lui Leopold II la Praga, ca rege al Boemiei.
Pe 6 septembrie 1791, la 18 zile după primirea comenzii, opera are premiera la Teatrul Naţional din Praga.

30 septembrie 1791 - Premiera Flautului fermecat la Theater an der Wien.
5 decembrie 1791 - Wolfgang Amadeus Mozart se stinge din viaţă.
27 ianuarie 1792 - Mozart ar fi împlinit 36 de ani...



8 octombrie 2011 - ultima reprezentaţie din această stagiune cu Clemenţa lui Titus la Opera Garnier.


Povestea, pe scurt:
Vitellia fiica lui Vittelius, împărat detronat, îl iubeşte pe Titus (Tito Vespasiano), împărat roman, al cărui tată îl detronase pe Vitelius.
Titus, după ce a iubit-o pe Vitellia, o iubeşte pe Bérénice (cu care vrea să se căsătorească), apoi o iubeşte pe Servilia (cu care vrea să se căsătorească, dar ea nu vrea), aşa că se hotărăşte să revină la Vitellia, pe care o desemnează împărăteasă, fără ca aceasta să ştie.
Sextus o iubeşte pe Vitellia, care nu-l iubeşte (pentru că îl iubeşte pe Titus - vezi mai sus), dar  - informaţia referitoare la faptul că fusese desemnată împărăteasă neparvenindu-i în timp util - îl convinge pe Sextus să pună foc la Capitoliu şi să-l asasineze pe Titus.
Sextus dă foc la Capitoliu, după care încurcă borcanele şi, după cum scrie Kobbé (Tout l'Opéra): "Actul întâi se termină în confuzia generală".
Pauză!
Facem fotografii!




Actul doi:
Titus a scăpat nevătămat.
Sextus e prins, judecat şi condamnat de Senat la moarte. Titus îl iartă.
Vitellia se "remuşcă", vine şi îi spune lui Titus ce şi cum.
După ce exclamă: "Mai e cineva care nu m-a trădat?!", Titus o iartă şi pe ea.
Clemenţă!
Cortina.
Aplauze!
Facem fotografii!



Lăsând gluma la o parte, a fost un spectacol care ne-a plăcut mult de tot.
Excelente voci feminine, remarcându-se în mod special Hibla Gerzmava (Vitellia, vezi şi fotografia de mai jos) şi Stéphanie d'Oustrac (Sextus, în gri, extrema dreaptă).
O foarte frumoasă şi puternică voce de bas: Balint Szabo, perfect în Publius, căpitanul gărzii pretoriene (extrema stângă în fotografii).


Sub bagheta lui Adam Fischer (foto de mai jos, între Vitellia şi Sextus), orchestra Operei din Paris a sunat, de data aceasta, minunat. Un amănunt relevant: partitura a fost prezentă, dar a rămas nedeschisă pe pupitru!


Remarcabilă regia (Willy Decker) şi îndeosebi decorurile şi costumele - John MacFarlane (a se vedea şi prima fotografie). Imensul bust al lui Titus este la începutul spectacolului doar un bloc paralelipipedic, uriaş, de piatră/papier mâché; pe măsură ce spectacolul avansează, sculptura avansează şi ea, conturându-se astfel treptat persoana şi personalitatea lui Titus.


Lipseşte din fotografii Titus... Şi din spectacol... Iar corul s-a remarcat prin costume...
În rest, toate bune ;)