jeudi 1 décembre 2011

Cântece de demult (1) - Lucaciu Dumitru corporal din Sălişte - 1892 - Luna de miere

"Lucaciu Dumitru corporal din Sălişte"
Aşa scrie în josul ultimei foi din carnet.


Un carnet cu coperţi cartonate, acum negre, roase de timp.
Mare cât să încapă în buzunarul unei uniforme: 11*17 cm.
Pe etichetă, caligrafiat frumos, un nume: Dumitru Lucaciu.
Străbunicul din partea mamei mamei.


Mai scrie ceva. Nu se mai distinge bine. Timpul...
Deschid caietul. Se vede că lipsesc pagini.
Prima poartă numărul 59 şi o poezie.
O poezie de dragoste, amintind de acasă.
Incerc să transcriu, corectând cât mai puţin.


Luna de miere

Amorul nostru ţinu o lună
Luna de miere fu viaţa sa
Dar astă lună, tristă sau bună,
Crede Cecilio, n-o voi uita

Pe gura-ţi roză am gustat dragă
Tot ce amorul ne poate da
Zice ce-o zice lumea întreagă
Dar eu sărutul nu voi uita.

II

Intreaga viaţă, oriunde oi merge
Voi ţine minte iubirea ta.
Timpul, iubito, ce toate şterge
Nu mă va face a te uita.

Adio dragă, rămâi ferice
Tu poţi cu altul a mă schimba
Dar al meu suflet etern va zice
Că eu pe tine nu te-oi uita.

D Lucaciu

Poezia e scrisă în toamna lui 1892; unele din paginile următoare sunt datate.
Nu ştiu de cine e poezia. Să fie versurile unui cântec? Nu ştiu.
Oricum, nu le poţi citi fără un zâmbet. 
Un zâmbet de demult.