jeudi 26 juillet 2012

Seri de iulie la Bucureşti - Teatrul Luni cu Amalia Ciolan

Îl întrebăm pe regizorul Ion Puican ce se poate vedea la Bucureşti, într-un iulie de cuptor.
Ne recomandă câteva săli de teatru şi spectacole care supravieţuiesc caniculei.
Pentru că e luni, 9 iulie 2012, alegem... Teatrul Luni de la Green Hours.
Atraşi şi de numele regizorului de pe afiş.
Pentru că, nu-i  aşa, doar unul singur este - sau ar trebui să fie, regizorul Andrei Şerban!
Bucureştiul continuă însă să ne surprindă...
Regăsim firma, puţin mai ruginită acum, de la clubul de jazz de pe Calea Victoriei,
şi intrăm în curtea umbroasă
unde ne întâmpină un paşnic inorog roş-albastru, gata de zbor.
Coborâm scările spre sala de la subsol,
dornici să fim cei dintâi care scapă de căldura de afară,
şi ne descoperim locurile la o masă lângă scenă.
Ne aşezăm şi aşteptăm piesa.
Big Baby
by Frank Moher
 ACT ONE
Scene 1:
An apartment in a large city. Couch with coffee table, dining area. Front door, doors to bedroom, kitchen, bathroom. Knocking on front door. LIZ, late 40s, in a nurse's uniform, enters...
Înainte de spectacol, nu ştiam mai nimic despre regizorul omonim şi despre actori. Dar acum ştim:
Există încă actori de mare talent - ne referim la Amalia Ciolan,
şi o bună şcoală de teatru în România! Sau, cel puţin, mai exista, ea - şcoala, până în 1994...

P.S.
Avem o întrebare adresată celor două doamne care semnează "traducerea şi adaptarea" piesei:
Ce exclamă dânsele, pe româneşte, atunci când li se întâmplă ceva neprevăzut şi neplăcut?
Cu siguranţă, nu acelaşi cuvânt pe care l-au pus, complet nelalocul lui, în gura lui Liz:
LIZ
Ah, shit.
(Falls to the floor).
Dacă tot s-a făcut şi adaptarea...

Aucun commentaire:

Enregistrer un commentaire