vendredi 31 août 2012

Jing'an Temple, Shanghai (11) - O amintire veghează

70 de minute separă, în informaţiile memorizate de aparatul de fotografiat,
prima de ultima imagine înregistrate în Templul Jing'an.
70 de minute, dar câte ore de amintiri... 
Regăsesc în amintiri şi fotografii zâmbetul îngăduitor al lui "Sakyamuni, primul Buddha al budismului", după cum scria pe o tăbliţă aflată la intrarea sălii.
Sau Cel Treaz, cum este numit în LegendaCalului Alb.
Sau Siddhartha Gotama sau, pur şi simplu, Bouddha.
O statuie din jad alb de Myanmar.
Era să spun "cioplită" în jad, numai că jadul nu poate fi cioplit ca lemnul sau piatra, ci, datorită durităţii sale, se lucrează prin şlefuire cu abrazivi mai tari decât el. Se lucrează încet şi greu, mai ales la o statuie ca cea de mai sus, înaltă de 3,87 metri şi grea de 11 tone. 
Dar gata cu poveştile!
Să mai aruncăm doar o privire rapidă în câteva săli, salutând o mulţime de buddha şi bodhisattva (al căror nume generic s-ar putea traduce prin "cei pe cale să devină treji"), 
care-şi aşteaptă, 
singuri sau în grup, adoratorii.
Să ne luăm la revedere de la fiecare din ei,
dar şi de la cei care lucrează la continua renovare a templului, 
cât şi de la cei care trudesc 
fără o clipă de răgaz:
Pentru că, dacă ne ridicăm privirea,
dincolo de ziduri, lei şi dragoni, 
ne aşteaptă oraşul în permanentă mişcare!
Vom continua să trecem pe lângă Templul Jing'an în fiecare zi pe care o mai petrecem la Shanghai,
pândind clinchetul clopoţeilor în vântul de seară.
Iar în ultima seară, întorcându-ne târziu spre casă,
nostalgici ca înaintea oricărei despărţiri, îi vom mai face încă o fotografie.
Şi, privind mai atent, ne vom da seama că nu are rost să fim trişti, căci
asupra lui, 
o amintire veghează.

1 commentaire: