dimanche 9 septembre 2012

Tânguirea - Carnetul caporalului Lucaciu din Sălişte (9)

Ajuns la pagina 70 a carnetului scris în timpul cătăniei de Dumitru Lucaciu din Sălişte, mi-a venit în minte o fotografie pe care am făcut-o în primăvara trecută pe o străduţă veche din Xitang, China.


Pe un culoar lung şi strâmt, o femeie mică, gârbovită de ani, trăgea după ea, cu paşi mici şi tremurători, dar îndărătnici, o băncuţă de lemn. A scos-o, cu greu, până în stradă. După care  s-a aşezatde abia trăgându-şi sufletul, să privească lumea.
Nici o tânguire.
Doar o clipă de viaţă. O clipă în plus.
 Azi e Sfânta Ana, iar bătrânica din Xitang semăna, parcă, cu mama...

Şi mă tot întreb ce îl putea face pe străbunicul din partea dânsei să scrie, pe la 1892,
tânăr fiind şi în putere - căci îşi făcea armata, versurile de mai jos:
 Tinereţea se petrece
Tot cu amar şi cu chin
Şi nici un minut nu trece
Din adânc să nu suspin.

Mai sunt alţi ca mine-n lume
Nu-s aşa nenorociţi
Şi totuşi trăiesc mai bine
Nu-s aşa nefericiţi.

ş. a. m. d.

3 commentaires:

  1. Răsfoiesc și eu, deseori, notele personale ale bunicului, caligrafiate frumos, asemenea facsimilului de mai sus ori privesc vreo fotografie duioasă cu vreo străbunică trudită precum cea din fotografia voastră și-mi zemuiesc ochii de drag. Îmi revin repede, de frică, întrebându-mă ce impresie o să le fac eu strănepoților peste ani... De scris tânguiri din armată n-am cum, mi-a lipsit obiectul muncii, ca să zic așa, bărbatul nu mi-a plecat la război ca să mă spetesc singură să-mi cresc pruncul, catrene gingașe nu-s în stare să produc, iar în fața pozelor cu mine fasolindu-mă cu toți dinții lângă cele opt fire de roșii cherry din spatele curții nu cred c-o să le dea lacrimile.
    E clar, îmi zic, că n-o să-i apuce niciodată duioșia, pentru că nici cu realizările mele mărețe n-or să se poată lăuda, că n-am inventat nici penicilina, nici roata și nici vreun secret de epilare definitivă nu le pot lăsa cu limbă de moarte.

    Sunt pe ultima sută de mteri deci, tre' musai să mă investesc într-o acțiune măreață, să produc și eu o mărgică de aur, ceva, orice, numai să dăinui în corasonul urmașilor cu ceva....

    :D

    RépondreSupprimer
  2. ¸.•°`♥✿彡

    Comovente!!!!
    Boa semana!
    Beijinhos.
    Brasil
    ¸.•°`彡

    RépondreSupprimer
  3. je vous souhaite une belle semaine !
    bisous à vous deux

    RépondreSupprimer