vendredi 19 octobre 2012

Grünewald - Altarul din Isenheim - 500 de ani

Se împlinesc anul acesta cinci secole de când Meister Mathis, numit mai apoi Grünewald, a început să picteze, iar Nicolas de Haguenau să sculpteze altarul comandat de mănăstirea Antoninilor de la Isenheim, un sat situat la vreo 20 km de Colmar.
Ordinul Antoninilor, fondat pe la 1300, avea ca vocaţie îngrijirea bolnavilor atinşi de "focul sacru" sau de "focul Sfântului Anton" - o boală gravă în timpul Evului Mediu.
Boala, ergotism, era provocată de "cornul secarei", ergot de seigle, o ciupercă parazită a secarei.

În altarul de la Isenheim, într-un colţ al panoului intitulat "Tentaţia Sfântului Anton", Grünewald a pictat un bolnav atins de acest "foc sacru".
Pentru a-i alina, călugării antonini îi hrăneau pe cei bolnavi de ergotism cu pâine bună şi îi ungeau cu o alifie preparată de ei, pe bază de plante cu efecte antiinflamatoare. Remediul principal era însă o băutură, saint-vinage, în care erau macerate diverse plante şi în care erau cufundate relicve ale Sf. Anton.
Altarul de la Isenheim permitea credincioşilor, bolnavilor şi pelerinilor să îl venereze pe Sfântul Anton, protectorul şi vindecătorul celor atinşi de "focul sacru".
Realizat între 1512 şi 1516, altarul putea fi prezentat în trei poziţii: închis, deschis complet şi în poziţie intermediară.

În mod obişnuit, altarul era prezentat închis, ca în fotografia de mai jos. Numai imagini ale suferinţei, menite să-i consoleze şi să-i încurajeze pe cei bolnavi, confruntaţi cu ea în fiecare zi.
Partea centrală reprezintă Răstignirea, iar partea de jos Punerea în mormânt.
Sfântul Sebastian, străpuns de săgeţi, protectorul bolnavilor de ciumă, şi Sfântul Anton, confruntat cu un demon care apare la fereastra de deasupra capului său, sunt pictaţi de o parte şi de alta a panoului central.
ALTARUL ÎNCHIS
În panoul Răstingnirii, Sfânta Maria, învelită în alb, ca într-un giulgiu, este sprijinită de Sfântul Ioan Evanghelistul. În partea opusă, Sfântul Ioan Botezătorul (mort cu câţiva ani înaintea Răstignirii Mântuitorului) este însoţit de un miel, simbolul lui Cristos sacrificat. În genunchi: Sfânta Maria Magdalena.

ALTARUL DESCHIS 
De ziua Sfântului Anton, altarul era complet deschis, ca în imaginea de mai sus, expunându-se astfel partea sculptată: în centru - Sf. Anton; de o parte şi de alta - Sfinţii Augustin şi Ieremia.
Cele două panouri pictate care străjuiau altarul sculptat reprezintă
Tentaţia Sfântului Anton (la care asistă şi bolnavul atins de "focul sacru", vezi mai jos, încercuit) şi Vizita Sf. Anton la Sf. Paul. Panourile sunt expuse azi în dispunere inversată faţă de cea pe care o aveau în altarul deschis.


Cele mai frumoase imagini ale altarului puteau fi văzute însă doar cu ocazia marilor sărbători ale Crăciunului, ale Paştelui şi ale Sfintei Maria.
Doar atunci altarul era prezentat în poziţia intermediară, numită şi première ouverture.

ALTARUL IN POZITIA INTERMEDIARA

În această prezentare, panourile sunt, de la stânga la dreapta:
Buna-Vestire

Concertul îngerilor

Naşterea

şi Învierea.

Panourile corespunzătoare deschiderii intermediare a altarului sunt prezentate astăzi în două grupuri. 
Dispunerea panourilor laterale este inversată faţă de cea pe care o aveau în altar (vezi mai sus), însă partea centrală (vezi mai jos) a rămas neschimbată.
Din 1852 încoace, cu câteva întreruperi datorate celor două războaie mondiale,  Altarul de la Issenheim este expus, în capela gotică a fostei mănăstiri a dominicanilor din Colmar, 
azi parte a Muzeului Unterlinden. 

1 commentaire:

  1. l'art dans toute sa splendeur !
    j'aime ces lieux magiques, mystérieux !
    bon weekend

    RépondreSupprimer