mardi 30 octobre 2012

Eating Animals - Jonathan Safran Foer - Pledoarie pentru câini

Eating Animals, publicată în 2009 de Jonathan Safran Foer,
autor citat aici cu altă ocazie, este o carte care nu trebuie citită "în diagonală".
Mai ales când este tradusă în franceză cu un titlu înşelător: Faut-il manger les animaux? (2010) şi când cele câteva rânduri de prezentare de pe coperta a patra conţin doar un singur cuvânt de avertizare: inattendu - neaşteptat.
Era mai bine dacă se relua pe ultima copertă avertismentul strecurat de autor la pagina 25:
"Merita scrisă o pledoarie în favoarea vegetarianismului, dar nu este ceea ce am făcut eu aici."
Căci după ce ni-l prezintă pe George, câinele zăbăuc care a întrerupt 26 de ani de antipatie declarată a autorului faţă de animale, J. S. Foer introduce un capitol "neaşteptat":
Pledoyer pour manger les chiens.


"Nu l-aş mânca pe George, pentru că îmi aparţine.
Dar ce nu nu aş mânca un câine pe care nu l-am văzut vreodată?
Cum aş putea să explic faptul că nu mănânc un câine, atunci când mănânc alte animale?" (p.37)

"Ar fi lipsit de sens să strângem căţeluşii de prin case. Dar dacă ar fi mâncaţi câinii abandonaţi, câinii pierduţi, câinii care nu sunt destul de drăguţi pentru a fi adoptaţi, câinii care nu sunt suficient de bine crescuţi pentru a fi păstraţi, s-ar rezolva atâtea probleme şi atâta lume ar putea fi hrănită." (p. 40)

Autorul oferă argumente serioase în favoarea acestei soluţii, agrementate de reţeta unei tocăniţe filipineze de câine, "specială pentru nunţi" (p.42), nu foarte deosebită de vechea reţetă chineză de tocăniţă de căţel pe care v-am prezentat-o aici.

E adevărat că privind căţeii dichisiţi întâlniţi prin China ne-a venit nu o dată în minte urarea de "Poftă bună" din Bubico...


I-am păstrat însă deoparte pe câinele poliţist de mai sus, apreciindu-i seriozitatea,
 şi pe cel pe care l-am numit afectuos "Păzitorul Marelui Zid".

Dar asta e o altă poveste...

4 commentaires:

  1. On peut y mettre autant de logique et de bon sens qu'on veut, non non non ! Un chien ça se mange pas !!! Non mais et puis quoi ensuite ? Les chats ? Les cochons d'Inde ? Ah oui ça ils le font déjà au Pérou... ;-)

    RépondreSupprimer
  2. Sunt simpatici foc! Si mie imi vine sa-i "mananc", de dragi ce-mi sunt! Dar, ma multumesc sa-i "mananc" cu ochii , nu altfel. Altfel ma trec fiori. Brrrrr

    RépondreSupprimer
  3. le ridicule ne tue pas,mais ne peut-on laisser les chiens
    vivre leur vie de chien ?
    et un chien chaussé est un chien perdu ! ça fait rire les gens
    mais pas la bête à mon avis !

    bisous à vous deux

    please, ne pourriez-vous pas supprimer cette vérification des mots ?
    c'est illisible ! je ne suis pas un robot, non non

    RépondreSupprimer
    Réponses
    1. C'est fait!
      Vous n’êtes pas un robot, non, non ,non ! ;)
      Bisous, bisous

      Supprimer