mercredi 17 octobre 2012

Pieter ZEEMAN şi Hendrik LORENTZ * - Un elev şi un profesor

Pieter Zeeman şi Hendrik Antoon Lorentz 

            Elevul se născuse în Zonnemaire, un sătuc din insula Schouwen, în Zeeland.
            Zeeland - "pământ al mării". El era un Zeeman, un "om al mării". Marea era omiprezentă şi atotputernică, dar Pieter era atras mai mult de lumina cerului şi, îndeosebi, de aurorele boreale. Le privise cu atenţie, le desenase şi trimisese un articol revistei Nature.
            Oare cu ce sentiment deschide elevul Pieter Zeeman în 1883, la numai 18 ani, revista care îi publicase articolul despre aurorele boreale? Mai ales că era însoţit de cuvântul editorului care lăuda observaţiile meticuloase ale "profesorului Zeeman de la observatorul din Zonnemaire"[1].

            Conform regulilor timpului, pentru a intra la universitate, Pieter Zeeman trebuie să urmeze după terminarea studiilor secundare, timp de doi ani, studiul limbilor clasice. Dar în 1885 este, în sfârşit, student la Universitatea din Leiden. Aici are doi profesori eminenţi: pe Kamerlingh Onnes, viitor laureat al Premiului Nobel pentru fizică în 1913, şi pe Hendrik Lorentz, cel cu care va împărţi Premiul Nobel pentru fizică în 1902.
            Simplă coincidenţă, ambii profesori sunt cu 12 ani mai în vârstă decât el. Ceea ce nu împiedică însă ca o trainică prietenie să se nască între Zeeman şi Kamerlingh Onnes, impresionat de lecturile vaste ale elevului său şi de pasiunea acestuia pentru cercetarea experimentală.
            În 1890, la vârsta de 25 de ani, Pieter Zeeman este numit asistentul profesorului Lorentz, iar trei ani mai târziu obţine titlul de doctor cu o teză ce tratează un subiect din domeniul ce îl interesase întotdeauna: cel al fenomenelor optice.

Albert Einstein visiting Pieter Zeeman (left) in Amsterdam, with his friend Paul Ehrenfest (right), ca 1920.
Public domain via Wikimedia Commons

Hendrik A. Lorentz (right) Albert Einstein (left), outside the home of Paul Ehrenfest, Leiden, 1921.
Source: Museum Boerhaave, Leiden
Public domain via Wikimedia Commons

            Profesorul avea deja la 18 ani licenţa în matematică şi fizică de la Universitatea din Leiden.
            Fuseseră alte vremuri. E drept că Hendrik Antoon Lorentz fusese un elev extrem de dotat, dar nu trebuiese să facă decât un an de studiu al limbilor clasice, apoi intrase la universitate în 1870 şi obţinuse licenţa un an mai târziu. După care revenise la Arnhem, în oraşul natal, unde se angajase ca profesor la cursuri serale, pentru a putea lucra ziua la teza sa de doctorat.
            La 22 de ani, Hendrik Lorentz îşi susţinea teza de doctorat, iar la 25 de ani revenea la Universitatea din Leiden, ca profesor la nou creata catedră de fizică teoretică, prima de acest fel din Europa.

            Hendrik Lorentz rămâne toată viaţa credincios universităţii la care s-a format, şi chiar dacă din 1912 acceptă şi postul de secretar al Societăţii Olandeze de Ştiinţe, cu sediul la Haarlem, el continuă până în ultima clipă să susţină la Leiden celebrele sale conferinţe de luni dimineaţa.
            Viaţa lui Hendrik Lorentz pare că se limitează la aceste trei oraşe între care distanţa maximă depăşeşte cu puţin 100 de kilometri: Arnhem, Leiden, Harlem. Dar influenţa sa asupra fizicienilor din epocă este imensă.
            Să fie oare şi din cauză că "Lorentz era un om cu un imens farmec personal"?
            În biografia sa publicată de Fundaţia Nobel se spune: "Era expresia clară a lipsei de egoism, plin de un interes nedisimulat pentru oricine avea privilgiul de a se întâlni cu el, fiind apreciat atât de liderii de vârsta sa, cât şi de cetăţenii de rând."[2]
            La moartea lui Hendrik Lorentz, în 1928, Albert Einstein, care schimbase cu Lorentz, începând din 1909, o vastă corespondenţă cu conţinut ştiinţific şi politic, declara: "El a contat pentru mine mai mult decât toţi cei pe care i-am întâlnit în viaţa mea."[3]


* Hendrik Antoon Lorentz (1853-1928) şi Pieter Zeeman (1865-1943) - Premiul Nobel pentru Fizică, 1902
"ca recunoaştere a extraordinarelor servicii pe care le-au adus prin cercetările lor privind influenţa magnetismului asupra fenomenelor de radiaţie"

Bibliografie


[1] "Pieter Zeeman - Biography". Nobelprize.org.  http://www.nobelprize.org/nobel_prizes/physics/laureates/1902/zeeman.html.
[2] "Hendrik A. Lorentz - Biography". Nobelprize.org.  http://www.nobelprize.org/nobel_prizes/physics/laureates/1902/lorentz.html.
[3] Balibar Françoise, Mathieu Jean-Philippe. "Einstein-Lorentz, une correspondance scientifique et politique".
În: Mil neuf cent, N°8, 1990. pp. 23-32.
http://www.persee.fr/web/revues/home/prescript/article/mcm_1146-1225_1990_num_8_1_1010.

Aucun commentaire:

Enregistrer un commentaire