jeudi 14 février 2013

El secreto de sus ojos

"Răfoiesc" un film din 2009 de Juan José Campanella, despre care am scris pe blog cu ani în urmă.

De data asta,"mi se agaţă de suflet" - vorba lui Noica* - o poveste pe care nu o remarcasem:
 cea a trandafirilor.
Suntem aproape de începutul filmului.
Pe Irene Menéndez Hastings, vizita fostului coleg o surprinde plăcut.
Benjamin Esposito a ieşit la pensie şi vrea să scrie o carte despre o afacere veche, la care lucraseră împreună.

Pe biroul ei, dintre dosare şi fotografii de familie, se ridică un boboc de trandafir roşu.
 Povestind anii aceia, apare pentru a doua oară în film bobocul de trandafir.
 Ea era la început de carieră. Pe birou încă nu existau fotografiile de familie. Teancul de dosare era la îndemână, aproape.
Bobocul de trandafir roşu era mai mic, parcă mai timid. 
 Filmul ni arată de mai multe ori pe cei doi protagonişti în acel birou, în timpul acelor ani.
Dar doar de data aceasta avem ocazia să vedem bobocul de trandafir.
Pentru că de data aceasta ea speră că el nu îi va vorbi (numai) de afaceri profesionale.
Bobocul de trandafir este însă singur. 
Pentru a treia oară în film, trandafirii apar în secvenţa finală.
De data asta, ceva e schimbat.
Mai e oare nevoie de cuvinte?

* "Am scos şi noi ce s-a întâmplat, ce ne-a căzut sub ochi pe când le răsfoiam, sau ce s-a agăţat, aşa în treacăt, de sufletul nostru" - zice Constantin Noica în Eminescu sau gânduri despre omul deplin al culturii româneşti, Editura Eminescu, 1975, p. 47.

Aucun commentaire:

Enregistrer un commentaire