samedi 23 mars 2013

[49] Cântecele de demult ale caporalului Lucaciu din Sălişte // Paris - Île Saint-Louis

În cea verde dumbrăviţă

 În cea verde dumbrăviţă
Şade o dalbă copiliţă
Tânără ca o mlădiţă.
 Copiliţă, draga mea
Ia trageţi tu cârpa ta
De pe vârfu capului
Mai pe coada ochiului
Că tu-n lume de-i ieşi
Mulţi voinici vor nebuni.
Nu-i de vină cârpa mea
Că-i de vină maica mea
De ce m-a făcut aşa.
Frunză verde lemn de brad
Căci pe mine m-a scăldat
Tot în rozmarin şi flori
Să fiu dragă la ficiori
În rozmarin de cel verde
Să fiu dragă cui mă vede.

2 commentaires:

  1. copacul vostru e ca o perspectivă răsturnată. Surprinzătoare rădăcinile lui plutitoare :)

    O imagine despre care aș putea spune o mie de cuvinte, dar le face ea în locul meu :)

    Desprimăvărare cu încântare să aveți!

    RépondreSupprimer
  2. Frumoase vorbe!
    Multumim încântati foarte ;)
    Asemenea!

    RépondreSupprimer