mercredi 31 juillet 2013

Zombi 3 – Tată !


Aici & Maintenant.: Zombi 2 – Aici ; Zombi 3 – Maintenant ; Zombi 4 – va urma, cândva....


« Cine-o mai fi şi ăsta ? – exclamarăm toţi trei, noi doi şi motanul.
- Tu cine eşti ? – întrebă solemn motanul, înţepenit brusc de un gând bizar.


-  Eu sunt, dragă tată, fiul tău iubit,
Eu, şi de… acasă am sosit grăbit ! – încercă să improvizeze o rimă blonda apariţie.

- Fiu ? Care fiu ? Ce fiu ? Ce să fiu ? Tată ? De unde tată ? Unde-i maică-ta ?
Blonduţul făcu ochii mari, mari şi o lacrimă îi gâdilă cerul gurii.
- Mămica ta – se corectă motanul, ruşinat.

- Acasă – răspunse blonduţul, cu glas mic.
- Nu vine şi ea afară ?
- Ba da, dar a spus că e mai bine să ne întâlnim mai întâi noi doi…


Motanul îl privi cu atenţie şi exclamă :
- Nu poţi să fii copilul meu !

Pe blonduţ îl podidiră de-a binelea lacrimile :
 De ce nu ? De zile întregi te ascultăm cu Mami ! 
Şi de fiecare dată îmi spune că voce mai frumoasă ca tatăl meu nu are nimeni. 

Spune că aşa s-a îndrăgostit de tine, ascultându-te ! 
Ascultându-te şi privind luna plină.


Motanul păru că se îmblânzeşte niţeluş :
- E drept, era lună plină… – recunoscu cu modestie.

- Dar te-ai uitat vreodată într-o oglindă ?  - îşi regăsi, imediat după aceea, spiritul critic. 
Tu eşti blond, eu sunt brunet. Tu ai ochii galbeni, eu am ochii verzi.

- Nici cu Mami nu semăn ! Eu sunt blond cu alb, ea e blondă cu şuviţe. Ea e pisică, iar eu sunt pisic.
 Dar Mami spune că sunt cel mai drăguţ pisic din lume. 
Şi că semăn cu tata !



O tăcere jenată se aşternu în grădină.
Motanul privi în jur, căutănd un ochi de apă în care să se poată vedea.

Renunţă şi se uită fix în ochii pisoiului :
- Ce ai făcut până acum ?
- Vrei să spui, de când m-am născut ? Am supt, am dormit, am făcut ochi, am învăţat să mă spăl, am învăţat versuri…
- Versuri ?!
-  Da ! Mami spune că orice pisic mic trebuie să ştie poezii !

-  Foarte frumos ! Dar în afară de toate astea, altceva nu ai mai făcut ?
Copilul râse :
-  « Înţelepciunea şi iubirea mea e jocul ! » Vrei să vezi ?
Sigur că da ! – acceptă motanul mărinimos.

video

- Nu ştiu dacă eşti copilul meu, 
dar pot să jur că eşti fiul mamei tale ! - 
comentă motanul, cu un zâmbet reţinut.


2 commentaires:

  1. Cristina Chirca
    Wed, Jul 31, 2013 at 8:59 AM

    Il est trooooop mignon ce petit chaton dis donc!!! :-)
    Et très sympa la petite histoire. Je me demande ce qui se passe vraiment dans leurs petites têtes ;-)

    RépondreSupprimer
  2. petit chat tout foufou quand il chasse !
    combien de souris, d'oiseaux, de lézards j'ai trouvé sur mon paillasson !
    je vous embrasse

    RépondreSupprimer