samedi 20 juillet 2013

Zombi



Ne uităm la el de la fereastră. Se plimbă ca un zombi printre ierburi şi flori. Fără să le vadă.
- Oare un zombi merge şi în cerc sau doar în linie dreaptă?
- Habar n-am. Nu cred că am văzut vreunul până acum.


Ridică spre noi o privire infinit de tristă. O privire care trece prin noi şi se pierde în nori.
Priveşte apoi spre uşa şi obloanele care rămân închise.
- Crezi că are vreo legătură cu blonda de la parter? Ştiu că era însărcinată...
- Poate o fi tatăl?!
- Şi nu îl lasă să intre!
- Iar el nu se clinteşte de aici nici mort...


Imposibil ca noi să fim singurii care l-am băgat în seamă.
- Nu crezi că ar trebui să vorbim cu vecinii, să facem ceva?
- Ce Dumnezeu să faci într-o situaţie ca asta?
- Credeţi că suferă? - întreabă Mihaela, care s-a apropiat încetişor pe la spate.
- Cu siguranţă! Uită-te la el! Mai are puţin şi-şi dă duhul.


Uşa şi obloanele rămân închise.
El e mereu acolo, implorându-le din priviri.
- Chiar crezi că e o mare poveste de dragoste?


- Nu ştiu, dar eu nu mai suport!
Mă duc, îl prind şi îl duc să-l castreze!
Nu mai suport să-l aud miorlăind aşa!

Aucun commentaire:

Enregistrer un commentaire