mercredi 31 juillet 2013

Zombi 3 – Tată !


Aici & Maintenant.: Zombi 2 – Aici ; Zombi 3 – Maintenant ; Zombi 4 – va urma, cândva....


« Cine-o mai fi şi ăsta ? – exclamarăm toţi trei, noi doi şi motanul.
- Tu cine eşti ? – întrebă solemn motanul, înţepenit brusc de un gând bizar.


-  Eu sunt, dragă tată, fiul tău iubit,
Eu, şi de… acasă am sosit grăbit ! – încercă să improvizeze o rimă blonda apariţie.

- Fiu ? Care fiu ? Ce fiu ? Ce să fiu ? Tată ? De unde tată ? Unde-i maică-ta ?
Blonduţul făcu ochii mari, mari şi o lacrimă îi gâdilă cerul gurii.
- Mămica ta – se corectă motanul, ruşinat.

- Acasă – răspunse blonduţul, cu glas mic.
- Nu vine şi ea afară ?
- Ba da, dar a spus că e mai bine să ne întâlnim mai întâi noi doi…


Motanul îl privi cu atenţie şi exclamă :
- Nu poţi să fii copilul meu !

Pe blonduţ îl podidiră de-a binelea lacrimile :
 De ce nu ? De zile întregi te ascultăm cu Mami ! 
Şi de fiecare dată îmi spune că voce mai frumoasă ca tatăl meu nu are nimeni. 

Spune că aşa s-a îndrăgostit de tine, ascultându-te ! 
Ascultându-te şi privind luna plină.


Motanul păru că se îmblânzeşte niţeluş :
- E drept, era lună plină… – recunoscu cu modestie.

- Dar te-ai uitat vreodată într-o oglindă ?  - îşi regăsi, imediat după aceea, spiritul critic. 
Tu eşti blond, eu sunt brunet. Tu ai ochii galbeni, eu am ochii verzi.

- Nici cu Mami nu semăn ! Eu sunt blond cu alb, ea e blondă cu şuviţe. Ea e pisică, iar eu sunt pisic.
 Dar Mami spune că sunt cel mai drăguţ pisic din lume. 
Şi că semăn cu tata !



O tăcere jenată se aşternu în grădină.
Motanul privi în jur, căutănd un ochi de apă în care să se poată vedea.

Renunţă şi se uită fix în ochii pisoiului :
- Ce ai făcut până acum ?
- Vrei să spui, de când m-am născut ? Am supt, am dormit, am făcut ochi, am învăţat să mă spăl, am învăţat versuri…
- Versuri ?!
-  Da ! Mami spune că orice pisic mic trebuie să ştie poezii !

-  Foarte frumos ! Dar în afară de toate astea, altceva nu ai mai făcut ?
Copilul râse :
-  « Înţelepciunea şi iubirea mea e jocul ! » Vrei să vezi ?
Sigur că da ! – acceptă motanul mărinimos.


- Nu ştiu dacă eşti copilul meu, 
dar pot să jur că eşti fiul mamei tale ! - 
comentă motanul, cu un zâmbet reţinut.


mardi 30 juillet 2013

Un balet vechi de 180 de ani la Opera Garnier (3) - La Sylphide - Pierre Lacotte



« A fost o descoperire de necrezut. Am aflat că nepotul lui Marie Taglioni, Auguste Gilbert de Voisins, încredinţase Luvrului o grămadă de amintiri, cântecele ei, jurnalul… Din păcate, nimeni nu ştia unde se găsea acel dosar. Mulţumită unei arhiviste, am avut acces la pivniţe şi în cele din urmă, după căutări lungi şi zadarnice, pe când începeam să mă dau bătut, am mai căutat într-un loc, în partea de sus a pivniţei şi, minune !, am găsit hârtiile. Era de necrezut ! Încetul cu încetul, elementele puzzlelui căruia îi consacrasem trei ani de cercetări, au început să se pună la locul lor. »





Interviu cu Pierre Lacotte - Rêve éveillé, dans En scène !, n° 16, p. 21, 2013.
Foto MSChirca - 29 iunie 2013, Opéra Garnier, Paris.

dimanche 28 juillet 2013

Sunday in Zhongshan Park, Shanghai (7) – Mahjong players




"One of the myths of the origin of mahjong suggests that Confucius, the Chinese philosopher, developed the game in about 500 BC. The three dragon tiles also agree with the three cardinal virtues bequeathed by Confucius. Hóng Zhōng (紅中 , red middle), Fā Cái (發財 , prosperity), and Bái Bǎn"' (白板 , white board) represent benevolence, sincerity, and filial piety, respectively.
The myth also claims that Confucius was fond of birds, which would explain the name "mahjong" (maque 麻雀 = sparrow)."
[https://en.wikipedia.org/wiki/Mahjong]



An April Sunday

samedi 27 juillet 2013

Zombi 2 (nesfârşit)


În timp ce gânduri teribile despre posibile ablaţiuni ne dădeau târcoale
(vezi aici)
motanul cel tărcat continua să miorlăie, zi de zi şi ceas de ceas, sub balcon.


Privirea i se făcea din ce în ce mai tristă, puterile îl părăseau…
Şi pe el…
Florile din grădină începuseră să se ofilească, iarba să se îngălbenească, frunzele să cadă…
Sau poate era din cauza secetei ?


Sfâşâietoarelor lui serenade le cădeau victimă clipele noastre de odihnă şi nervii vecinilor.
Obloanele ferestrelor şi uşa junei blonde continuau însă să rămână închise.
Până într-o bună dimineaţă când…


...scărţâituri de poartă de cetate, neunsă şi mult timp ferecată,
inserară brusc în mintea noastră o panglică galbenă pâlpâietoare :
« BREAKING NEWS : S-au deschis obloanele de la parter !!!»
Ne repezirăm să pândim urmarea acţiunii.


La ferestră apăru fiinţa mult aşteptată.
« Uşor, [ea] trece ca pe prag / Pe marginea ferestrei » [iartă-mă, Doamne ! – n.n.]
şi sare în grădină sub privirile încremenite de emoţie ale asistenţei,
care asistă emoţionată la scenă… [repetiţii intenţionate, ca să dovedească emoţia – n.n.]


Şi încă nu s-a sfârşit !

jeudi 25 juillet 2013

Taur şi balaur / Bull and dragon [Musée Louvre-Lens, 11]



Vase en forme de taureau à bosse / Vase in the shape of a humpbacked bull
Terre cuite rouge lustre / Lustrous red ware
Région de Marlik (Iran actuel) ; 1400-1100 avant J.-C.

The body of the bull serves as a receptacle for a liquid that flows through the animal’s muzzle shaped like a pouring spout. 
This vase belongs to the nomadic Marlik civilisation, south-west of the Caspian Sea.





Plaque provenant d’un objet profane ? / Panel from a secular ( ?) object
Email champlevé sur cuivre doré / Gilded copper with champlevé enamel
Meuse (France) ; vers 1160-1170

Guerrier combattant un dragon / Warrior fighting a dragon.
[Cartel au musée Louvre-Lens]




mercredi 24 juillet 2013

Peru - Hostal España, Lima



« Un vieux palais plein de caractère, restauré par Manuel Chavez, un peintre péruvien qui parle le français. Couloirs, recoins, escaliers en colimaçon, puits de lumière et réplique géante de la tête du David de Michel-Ange dans le hall d’entrée ! Dans les étages, des statues de dieux grecs et murs couverts de peintures plus ou moins kitsch. Ça donne le ton, non ? »
 [Pérou, Bolivie – Le guide du routard, 2009/2010, p.116]






mardi 23 juillet 2013

Un balet vechi de 180 de ani la Opera Garnier (2) - La Sylphide - Pierre Lacotte



« Ca urmare a unui accident la gleznă, a trebuit să rămân imobilizat. Aveam 38 de ani. Ca să mă calmez, am început să fac cercetări legate de balete vechi, cum este La Fille mal gardée, care datează din 1789, şi apoi, evident, La Sylphide.


Am început să strâng articole din perioada respectivă care descriau înlănţuirea paşilor, dându-le numele. Am găsit partituri adnotate. Am adunat informaţiile pe care le-am găsit la Opera din Paris, dar şi la Londra, unde Taglioni a dansat mult. Regina Victoria, care desena foarte bine, a făcut un crochiu cu Taglioni.


Am călătorit şi în alte ţări, ca Germania, Austria, Rusia, unde am avut şansa să citesc mărturii  ale unor dansatori care descriau felul ei de a dansa, de a se ţine pe scenă… Am regăsit chiar un descriptiv al cursurilor de dans pe care le urma !


M-am documentat de asemenea asupra epocii, romantismului, modului de viaţă, modei…
Taglioni era un fenomen - a dat numele ei chiar şi unor trăsuri ! »


Interviu cu Pierre Lacotte - Rêve éveillé, dans En scène !, n° 16, p. 21, 2013.
Foto MSChirca - 29 iunie 2013, Opéra Garnier, Paris.
Foto 1 : Mélanie Hurel şi Pierre-Arthur Raveau.

lundi 22 juillet 2013

Visând vacanţa mare


Amintiri... 

 Ordinatorul, discul dur extern cu fotografiile de vacanţă şi aparatul de fotografiat 
s-au numărat printre lucrurile furate, ziua în amiaza mare, din apartamentul în care locuieşte Kiwi...

samedi 20 juillet 2013

Zombi



Ne uităm la el de la fereastră. Se plimbă ca un zombi printre ierburi şi flori. Fără să le vadă.
- Oare un zombi merge şi în cerc sau doar în linie dreaptă?
- Habar n-am. Nu cred că am văzut vreunul până acum.


Ridică spre noi o privire infinit de tristă. O privire care trece prin noi şi se pierde în nori.
Priveşte apoi spre uşa şi obloanele care rămân închise.
- Crezi că are vreo legătură cu blonda de la parter? Ştiu că era însărcinată...
- Poate o fi tatăl?!
- Şi nu îl lasă să intre!
- Iar el nu se clinteşte de aici nici mort...


Imposibil ca noi să fim singurii care l-am băgat în seamă.
- Nu crezi că ar trebui să vorbim cu vecinii, să facem ceva?
- Ce Dumnezeu să faci într-o situaţie ca asta?
- Credeţi că suferă? - întreabă Mihaela, care s-a apropiat încetişor pe la spate.
- Cu siguranţă! Uită-te la el! Mai are puţin şi-şi dă duhul.


Uşa şi obloanele rămân închise.
El e mereu acolo, implorându-le din priviri.
- Chiar crezi că e o mare poveste de dragoste?


- Nu ştiu, dar eu nu mai suport!
Mă duc, îl prind şi îl duc să-l castreze!
Nu mai suport să-l aud miorlăind aşa!

vendredi 19 juillet 2013

Hello to Dali ! Hello to Vladimir !


So glad to see both of you !

V-am văzut pe amândoi în pozele publicate pe blogul Mirrrelei, pardon – Mirellei.
Unul mai năzdrăvan şi mai simpatic ca altul !


Problemele tocmai de aici încep, pentru că se pare că apare (şi eu adorrr cuvintele cu rrrrr – « se parrre că aparrre… ») o oarrrecarrre concurrrenţă între voi. Fiecarrre vrrea să fie prrreferrratul în inima (poate ar fi mai bine să zic « corrrdul », pentru că are un rrrrr ?) Mirrrelei, pardon – Mirellei.

Dali, sensibilă, ca orice felină (orice ar zice rivalul lui Fellini) 
îşi face probleme şi se întristează fără prea mult rost (aş fi putut să spun « motiv », dar nu are rrrr).


Drrrept e că orrrice pisoi mic e adorrrabil ! Am trecut prin asta şi o ştiu ! 
Eram adorabilă şi modestă. Şi mai sunt ! (Alegerea, adorabilă şi/sau modestă,  e dificilă, vă las pe voi să decideţi !)

O prietenă din vecini a avut de curând patru pisoi. Am putut să verrrific din nou afirmaţia de mai sus
 (altă dilemă, pentru că sus sunt mai multe afirmaţii…)


Deci, cum ziceam, fiecare pisică e unică (bag de seamă că dacă pui bine accentul, parcă şi rimează : pisică / unică). Fiecare dintre cei  patru pisoi este diferit, nu numai ca aspect (culoarrre !), dar şi în comportarrre (iară rimează !! – ar trebui să scriem un dicţionar de rime cu rrrr !).

Deci, cum ziceam
 – Doamne, mă repet ! Şi, în plus, prea mulţi de rrrr şi prea multe parrranteze – 
e normal că Vladimir The Second pictează, din moment ce are la dispoziţie pensule şi culori.


E sigur că dacă Mirrrela, pardon – Mirella s-ar apuca de pictură, şi tu, draga mea Dali, în loc să dormi pe dicţionar, ai dormi pe şevalet. 
Mă întreb doar dacă ţi-ar fi mai comod ?
Eu cred că nu ;)

Desigur, dacă Vladimir ar dori să ne facă portretul, cred că nu ar trebui să-l refuzăm. Să încurajăm un tânăr talent !

Vă stucheşte tanti pe amândoi,
Cu simpatie,
Bonnie



jeudi 18 juillet 2013

Vénus accroupie / Crouching Venus [Musée Louvre-Lens, 10]




Charles Antoine Coysevox (1640, Lyon - 1720, Paris)
Vénus accroupie / Crouching Venus
 (marbre ; 1686)
Musée Louvre-Lens



mercredi 17 juillet 2013

Hello Everybody ! [Bonnie pentru Dali şi Vladimir]


Hello Everybody
How do you do ?


A&M s-au întors !
Nu că m-aş fi simţit abandonată, dar de fiecare dată e puţin bizar când ei pleacă de acasă şi nu mă iau şi pe mine. De fapt, dacă mă gândesc bine, nu m-au luat niciodată cu ei ! Nici măcar atunci când se duc să se plimbe prin pădure… Darămite acum, când au fost pe partea cealaltă a Mânecii. Se pare că acolo oamenii vorbesc o altă limbă (am învăţat şi eu câteva cuvinte – vezi mai sus), iar pisicile, în loc să spună « Miaou », zic « Miaow » !

Drôle d’idée, n’est pas, de se promener avec son chat ?! Dacă mă gândesc bine, nici nu mi-ar place să merg la plimbare cu A&M  ! Mă plimb când şi unde vreau eu ! În restul timpului, prefer să rămân acasă - Vesta, la gardienne du foyer ! - şi să visez… Mai ales că atunci când se întorc dintr-o călătorie, stăm mult, mult de tot, la tors poveşti…

Îmi povesesc pe unde au fost, ce-au văzut, ce-au auzit, ce-au mirosit şi ce-au mâncat, ce pisici au mângâiat… (asta din urmă doar ca să vadă dacă sunt puţin geloasă !) De data asta au încercat să mângâie veveriţele din St. James’s Park. Bineînţeles că nu au reuşit ! Dacă aş fi fost eu în locul lor, alta era povestea ! Bine măcar că au reuşit să le facă două-trei poze.


Recunosc însă că acum de abia i-am aşteptat să se întoarcă, pentru că aveam de citit şi de răspuns mesajelorscrise de Dali şi de Vladimir pe blogul Mirrrrelei, pardon – Mirellei.

Ceea ce voi face cât de curând. Aştept puţin să-şi revină din emoţiile revederii. Să vă dau doar un exemplu de cât de emoţionat a fost M.

După ce îşi târâseră valijoarele cu rotiţe dimineaţa prin Cambridge, la prânz prin Londra şi seara prin Paris, au ajuns acasă târziu, după miezul nopţii. Îi aşteptam în grădină şi le-am spus « Bine aţi venit », în engleză, desigur. Nu ştiu cât de obosit era M. şi ce a înţeles, dar, după ce m-a mângâit pe creştet, mi-a spus : « Lasă că-ţi dă tata ! » (??)

După care a luat o căniţă cu grăunţe pe care le-a turnat în străchinuţa… cu lapte !! Când a văzut ce-a făcut, şi-a cerut scuze, a spus că nu văzuse de întuneric, că probabil cineva a schimbat destinaţiile străchinuţelor, pentru că aia nu era pentru lapte, ci pentru grăunţe, că le va scoate el din lapte şi le va şterge una câte una, ş.a.m.d., ş.a.m.d.


Mi-am dat seama că are nevoie de puţină odihnă pentru a se putea discuta cu el coerent.
Şi pentru a le răspunde lui Dali şi Vladmir.
O zi, două…
Bisous ;)
Bonnie