mercredi 2 avril 2014

Inima artificială a profesorului Carpentier – Radioreportaj (128)

Subiectul de astăzi este indiscutabil legat de ştiinţă şi tehnologie, dar are şi o enormă încărcătură emoţională,
 aşa că sper din toată inima că voi găsi „cuvintele potrivite” pentru a-l tălmăci.
Aşadar: inima!


video

Amelia Chirca
Radioreportaj pentru emisiunea
Ştiinţa în cuvinte potrivite
redactori Corina Negrea şi Dan Manolache
pe Radio România Cultural
vineri, 28 martie 2014

Desigur, mulţi dintre ascultătorii noştri sunt prea tineri pentru a-şi aminti de ecoul extraordinar pe care l-a avut prima grefă de inimă, chiar dacă la vremea aceea nici Facebook, nici Twitter şi nici Google nu existau şi nici televizorul nu era prezent în toate căminele. Vremea a trecut şi transplantul cardiac s-a banalizat… O problemă rămâne încă de rezolvat: raritatea donorilor compatibili. În aşteptarea sa, mulţi pacienţi supravieţuiesc datorită unor proteze tranzitorii.

Iată însă că în decembrie anul trecut a avut loc o premieră în acest domeniu: o proteză definitivă a fost implantată în cavitatea toracică a unui pacient suferind de insuficienţă cardiacă terminală. Pacientul, în vârstă de 75 de ani, nu era eligibil pentru un transplant „clasic”. Inima artificială pe care a primit-o este rodul a 20 de ani de muncă din partea creatorului ei, profesorul Alain Carpentier, care a depus primul său brevet în 1988. Printre avantajele dispozitivului se numără faptul că materialele biocompatible sunt acceptate de organism şi pacientul nu mai este obligat să ingurgiteze zilnic medicamentele ce au ca scop, în cazul grefei clasice, evitarea respingerii grefonului. Un alt progres îl constituie faptul că noul dispozitiv evită formarea de cheaguri ce pot provoca accidente vasculare cerebrale. Aşadar, după prima grefă facială şi prima grefă a unei mâini, o noua premieră mondială. Un adevărat cadou, câteva zile înainte de Crăciun. Un succes al cărui ecou în toate mijloacele de informare în masă a fost pe măsura speranţelor pe care intervenţia le suscită.


Iată însă că după primele săptămâni, în care pacientul recupera foarte bine, începuse să se alimenteze normal şi să se ridice din pat, la începutul lui martie, inima artificială s-a oprit brusc.
Mulţi dintre cei care ridicaseră în slăvi reuşita operaţiei s-au grăbit să vorbescă despre un scurt-circuit sau de alte defecte tehnice. Unii dintre acţionarii societăţii ce producea inima artificială, dezamăgiţi de evoluţia acţiunii şi de perspectiva unor dividende inferioare celor aşteptate, se gândesc să reducă finanţarea proiectului. Unii dintre membri familiei caută un vinovat şi subliniază eroismul pacientului care şi-a dat viaţa pentru progresul ştiinţei. Dincolo de furtuna mediatică, de care mulţi profită pur şi simplu pentru a trăi cele faimoase „cinci minute de glorie”, analiza minuţioasă a parametrilor complecşi ai intervenţiei continuă. Rezultatele sunt aşteptate în câteva săptămâni. Cercetările continuă, ca şi selecţia pacienţilor în vederea realizării a trei noi implanturi.

V-aţi putea întreba de ce am ales să tratez acest subiect acum şi nu atunci când entuziasmul era la apogeu. Pentru acelaşi motiv pentru care am hotărât o dezbatere pe această temă cu elevii mei, adolescenţi de 14-15 ani. Pentru a sublinia eforturile, drumul semănat cu eşecuri, cu îndoieli, pe care orice cercetător îl parcurge înainte de a ajunge sub lumina reflectoarelor. Un drum din care lipsesc strasurile şi paietele, dar un drum pur şi simplu indispensabil pentru omenire.




Amelia Chirca
Radioreportaj pentru emisiunea
Ştiinţa în cuvinte potrivite
în [aproape] fiecare vineri pe

Aucun commentaire:

Enregistrer un commentaire