mercredi 8 octobre 2014

Andrei Vieru – „Ecleziastul vesel” - O dedicaţie


Am fost invitat ieri seară la o lansare de carte:
Ecleziastul vesel de Andrei Vieru (Editura Curtea Veche).
O colecţie de eseuri publicate iniţial în volumul Le gai Ecclésiaste (Seuil, 2007).



L-am putut aşadar citi şi asculta, dincoace de cărţi, înregistrări sau bloguri,
pe Andrei Vieru, pianistul şi scriitorul „fără ifose culturale”,
cu atitudinea şi rostirile sale de un farmec aparte,
pe care poate doar o cameră de filmat îl poate păstra şi transmite.

Am avut cu mine doar un mic aparat de fotografiat,
cu care am reţinut momentul acordării unei dedicaţii.


La rându-mi, m-am gândit la cei care nu erau acolo
pentru a-l ruga pe Andrei Vieru să le dedice un exemplar:


„Cu ochelarii bine fixaţi pe nasu-mi uşor coroiat,
 am privit timp îndelungat cultura Lumii Noi ca pe un fenomen de mâna a doua.
 Americanii, îmi spuneam, nu pot rivaliza cu înţelepciunea şi vechimea noastră,
cu tradiţia şi geniul nostru răscopt.
[...]
De veghe în lanul de secară mi se pare una din rarele opere contemporane
demne de a fi citite care să nu conţină ifose culturale.”

Andrei Vieru – Autoportret (J.D. Salinger),
în volumul Ecleziastul vesel, p. 125.


Aucun commentaire:

Enregistrer un commentaire