vendredi 24 avril 2015

Cu Kiwie, la vânat



Vine să-şi pună capul pe pernă lângă mine.
Parcă ar mai vrea să tragă un pui de somn.
Şi eu...
Mi-e milă s-o gonesc, dar nici s-o las aşa nu-i bine.
- Hai să mergem să prindem şoareci!
- Hai! zice, brusc înviorată, şi sare jos din pat.
La uşă, o invit:
- Ia-o tu înainte, că vin şi eu!
- Bine, da’ vii şi tu?!
- Sigur că vin, dar tu uită-te după şoareci!
- OK! zice şi se strecoară afară.


Peste vreo jumate de oră, apare la fereastra bucătăriei.
- Ce faci, nu mai vii? mă-ntreabă.
- Uite că m-am luat cu cafeaua... Tu ai prins şoareci?
- N-am văzut niciunul!
- Chiar niciunul, niciunul? Nici măcar un şoricel?
- Chiar nicunul, niciunul! zice şi sare înăuntru.
Se duce să ronţăie vreo două grăunţe.
 Lipăie puţin din străchinuţa cu lapte.

După care, întoarce spre mine o mutricică nevinovată:


- A propos, da’ cum arată un şoricel?

Kiwie & MSChirca, aprilie 2015

1 commentaire:

  1. Am primit de la Doina Batraneanu un comentariu care ne-a facut mare placere si pt care îi multumim:

    "Mi -ati descretit fruntea de atatea gânduri ...cu aceasta frumoasa si isteata pisicuta! I-am zâmbit cu drag si duiosie..."

    RépondreSupprimer