mercredi 1 avril 2015

Fasole bătută - O ustensilă veche la Muzeul de Artă Modernă / MAMAC, Nice


« L’homme, ce rêveur définitif, [...]
 fait avec peine le tour des objets dont il a été amené à faire usage… »
André Breton – Manifeste du surréalisme (1924)


Oare ce caută asta aici? 
Asta e ustensila pe care o foloseam odată pentru fasole bătută. 
Oare cum îi spuneam? Şi ce caută aici?

Suntem la MAMAC – Muzeul de Artă Modernă şi Artă Contemporană din Nisa.
Bizară lucrătură (vezi mai jos şi aici), chiar pentru un muzeu de artă modernă. Privesc eticheta:
Daniel Spoerri – Galati (Roumanie) 1930 – Foire aux puces 1975.

„Roumanie! Aşa mai vii de acasă!”- încep eu să înţeleg.


Dar oare cum îi spunea? 
Fierbea mama fasolea boabe şi o vărsa apoi în strecurătoarea rotundă, smălţuită. 
Punea strecurătoarea pe o oală mică şi cu unealta asta strivea boabele până trecea tot miezul şi rămâneau în sită doar cojile.

Oare de ce îi spuneam „fasole bătută”? 
Nu o bătea deloc. Mai degrabă o mângâia.
Să-i fi spus „fasole mângâiată”, că tare bună era aşa cum o făcea mama!


Dar oare cum îi spunea? 
Acum zace, nefolosită, la Bucureşti. într-un fund de dulap din bucătărie.
Noroc că am fotografiat-o cu ani în urmă, cu forma ei de ciupercă înaltă cu pălărie mare, striată.
Nu cred că a fost cumpărată la Bucureşti. Mai degrabă la Sibiu. Sau poate la Râmnic?

Pe cine  să întreb? 
Sun acasă la Bucureşti. Las telefonul să sune mult.
Nu răspunde nimeni. Nici mama, nici tata... 
Pe cine altcineva să întreb? 


1 commentaire: