jeudi 29 janvier 2015

JAPONIA. Itsukushima – templul construit în mare



În 1643, filozoful japonez Hayashi Razan a făcut o listă a celor
„Trei vederi (celebre) din Japonia”.
De la nord la sud:
Matsushima
Amanohashidate
Itsukushima.
http://en.wikipedia.org/wiki/Three_Views_of_Japan


Itsukushima-jinja, sanctuarul Itsukushima, este unic prin faptul că este construit pe malul mării,
 astfel încât în timpul fluxului dă impresia că pluteşte pe apă.


Insula pe care este construit sanctuarul fiind considerată sacră, 
vizitatorii nu aveau voie să-i calce pământul. 
Ei veneau cu barca, pluteau pe sub impozanta poartă de intrare
 (vezi AICI)
şi acostau pe pontonul templului.


Templu şintoist a fost ridicat pentru prima dată în anul 593.

Pavilioanele actuale datează din 1168.

Itsukushima-jinja este clasat în Patrimoniul mondial UNESCO.


vendredi 23 janvier 2015

Hieronymus Holzschuher / Albrecht Dürer


“His eyes search you through and through, and you feel that
 no subterfuge or evasion will avail anything with him.”


“In its technical execution, also, the portrait of Holzschuher, painted in 1526, is almost perfect ; 
the colours look as fresh as the first day they were laid on.“


“When I saw it, it was standing on an easel in a small upper room of the Holzschuher house in Nurnberg, 
and my first impression on seeing it was that it was a painting recently finished by some artist of the present day ; 
but I could think of no artist of the present day who could possibly have painted it.
Charles Heaton – The life of Albrecht Dürer of NürnbergLondon, 1881, p. 245-6.


Albrecht Dürer (1471-1528) – Hieronymus Holzschuher
1526; lemn de tei; 51 x 37 cm

Gemäldegalerie Berlin
Rama este cea de origine. Alături este expus capacul prevăzut pentru a masca/proteja pictura. 


Hieronymus Holzschuher (1469-1529), 
membru al uneia din cele mai vechi şi influente familii din Nürnberg, era bun prieten cu Dürer.

“Pentru Herr Hieronymus Holzschuher un corn extrem de mare”
apare notat în jurnalul ţinut de Albrecht Dürer în timpul călătoriei pe care o face în 1521 în Ţările de Jos.

Probabil era vorba de un corn de băut, cum este cel din fotografia alăturată.

The Roordahuizum drinking horn, made in the mid 16th century by silversmith Albert Jacobs Canter, kept in the Frisian Museum at Leeuwarden [http://en.wikipedia.org/wiki/Drinking_horn]

lundi 19 janvier 2015

JAPONIA. Itsukushima Torii – Poarta din lemn de camfor, cedru, chiparos


Marea poartă (torii) de intrare în sanctuarul Itsukusima din insula Miyajima

reprezintă simbolic trecerea din lumea materială în cea spirituală.


Prima poartă a fost ridicată în 1168 şi a fost reconstruită cam la fiecare sută de ani.

Cea actuală este cea de a opta construcţie şi datează din 1875.


Ansamblul cântăreşte 60 de tone (din care 7 tone pietrele cu care e umplută bârna superioară)
şi 
se menţine prin propria sa greutate, neavând nici o fundaţie.


Poarta este făcută din lemn de camfor provenind din arbori cu o vârstă de 500-600 de ani (pentru stâlpii principali),
din lemn de cedru (pentru stâlpii mici) şi
 din scoarţă de chiparos de Japonia (pentru acoperiş). 


Foto Mihaela Chirca, Japonia 2014






samedi 17 janvier 2015

Printre lacrimi, un zâmbet…


Chloé Verlhac, 15 ianuarie 2015:

„În mod normal, ar fi trebuit să scriu un discurs.
Nu am putut să scriu acest discurs.

Pentru că ceea ce este scris rămâne.
Pentru că este recitit. 

Pentru că serveşte tocmai pentru a-ţi aduce aminte. 


Acesta este un discurs de adio.
Dar eu nu pot să-i spun adio.

Să spun adio, cui? 
Să-i spun adio bărbătului meu, lui Titi al meu?

Acela pe care l-am întâlnit pentru prima dată atunci când aveam 18 ani,
pentru că era nul în ortografie şi m-a întrebat cum se scrie „camionneur”.

Nu i-am răspuns niciodată, ca să fiu sigură că nu divorţăm vreodată.”




Tignous - caricaturist francez
alias Bernard Verlhac (21 aug. 1957 – 7 ian. 2015)

http://www.bfmtv.com/mediaplayer/video/l-hommage-de-l-epouse-de-tignous-je-ne-peux-pas-lui-dire-adieu-389397.html


jeudi 15 janvier 2015

Bacchus ? Sfântul Ioan ? Leonardo da Vinci ?


Un tablou care a făcut parte din colecţia regelui François Ier
şi care este expus acum la Luvru alături de câteva picturi de Leonardo da Vinci,
ridică mai multe semne de întrebare.


La început tabloul a fost înscris în inventarul casei regale cu titlul Sfântul Ioan în deşert.

Asemănarea cu celebrul tablou al lui Leonardo da Vinci intitulat Sfântul Ioan Botezătorul (vezi imaginea din final) este indiscutabilă: aceeaşi figură ovală încadrată de păr lung, acelaşi zâmbet plin de înţelegere, acelaşi deget arătând cerul sau un personaj ce va să vină.

Cu toate acestea, la sfârşitul secolului XVII, probabil în urma unei restaurări,
numele tabloului a fost schimbat în Bacchus într-un peisaj.
Mai multe simboluri purtate de personaj justificau atribuirea: tirsul, coroana de iederă sau de viţă de vie, pielea de leopard.

Minunat exemplu de sincretism.

Astăzi tabloul este atribuit unui elev al lui Leonardo da Vinci,
iar titlul este la fel de ambigu ca şi subiectul tabloului:


Atelier de Léonard de Vinci : Saint Jean Baptiste – Bacchus.


Léonard de Vinci – Saint Jean Baptiste (1513-1516)
Musée du Louvre, Paris

Photos 1 et 3 - © Musée du Louvre

lundi 12 janvier 2015

De ce / Pourquoi JE SUIS CHARLIE


În ultimele zile am citit în presa românească mai multe articole, semnate de persoane adesea vehmemente, 
care au ţinut să ne explice de ce ele „nu sunt Charlie”. 
Este, desigur, dreptul lor absolut, într-o ţară în care libertatea presei este garantată.


Doresc să vă explic astăzi de ce EU SUNT CHARLIE.

Nu pentru că aş vrea, cum acuza un admirator al caricaturiştilor asasinaţi, 
să-mi însuşesc în acest fel vreo fărâmă din talentul şi curajul lor. 
Ci pentru a spune cât mai clar şi răspicat că cei care i-au ucis nu au reuşit să nimicească această libertate a presei.

Probabil că cei care consideră că victimele sunt vinovate pentru că i-au „provocat” pe asasini, 
nu au cunoscut România dinainte de ’89. 
Probabil nu ştiu ce înseamnă o presă lipsită de libertate, redusă la rangul de slugă linguşitoare a celor puternici.
Sau dacă au cunoscut-o, dacă au fost şi atunci jurnalişti, 
probabil că au avut exact atitudinea pe care o recomandă astăzi şi 
pe care au justificat-o poate în numele prudenţei… şi a privilegiilor de care se bucurau posesorii unei cărţi de presă.


Mărturisesc, umorul « Charlie Hebdo » nu este cel pe care-l apreciez cel mai mult.
Am însă o admiraţie fără margini pentru oamenii aceştia care au continuat să-şi bată joc de fanatism şi prostie
 în ciuda ameninţărilor şi atacurilor precedente. 

Şi sunt nespus de mândră că trăiesc într-o ţară în care atât de mulţi oameni, 
de religii, opinii politice sau culturi diferite pot spune „Je suis Charlie”. 

Regăsesc acum Franţa la care visam pe vremea când trăiam în Romania dinainte de ’89.


Je suis Charlie.

dimanche 11 janvier 2015

Botezul Domnului, Cornelis van Haarlem şi libertatea de exprimare

În această duminică, creştinii catolici serbează Botezul Domnului.

„În zilele acelea a venit Isus din Nazaretul Galileii
şi a fost botezat de Ioan în Iordan.”
Marcu, 1, 9.

Cornelis van Haarlem (1562-1638) a realizat pe tema Botezului Domnului 

15 picturi extrem de surprinzătoare.

Două dintre acestea, pictate la 1588, respectiv la 1600-1602, sunt expuse la Luvru:


Cornelis van Haarlem - Botezul Domnului


„Unde e Botezul Domnului?” – te întrebi.

Primul plan este ocupat de nuduri  în poze bine studiate,  printre care probabil Adam şi Eva.

Isus şi Ioan Botezătorul apar, în indiferenţa generală, doar în planul secund.


În ciuda interpretării provocatoare pe care a dat-o unui eveniment atât de important pentru creştini,

Cornelis van Haarlem nu a fost acuzat de blasfemie şi nici nu a fost asasinat de vreun fanatic ofuscat...


jeudi 1 janvier 2015

La Mulţi Ani!

Bonne Année !

Happy New Year 2015!

De la vis la realitate sunt doar câţiva paşi...
Fie ca toate visele voastre frumoase să se împlinească în 2015 !