samedi 6 février 2016

Ziua mondială fără mobil – Radioreportaj (171)


Aş începe intervenţia de astăzi cu o întrebare: „Credeţi că suferiţi de nomofobie?
Termenul este recent, căci şi maladia adictivă pe care o denumeşte şi care se manifestă printr-o stare teribilă de anxietate este recentă.
Nomofobia, numele bolii, provine din expresia No Mobile Phobia, cu alte cuvinte teama de a fi separat de telefonul mobil. Poate fi vorba de o separare materială (telefonul uitat, pierdut, furat) sau de una legată de o defecţiune tehnică. Senzaţia de a fi complet izolat de lumea înconjurătoare.
Aşadar, credeţi că suferiţi de nomofobie?
Un studiu realizat în 2008 constata deja că nu mai puţin de 53% dintre utilizatorii de telefoane mobile erau îngroziţi la ideea de a fi lipsiţi de jucăria cu pricina.
Şi între timp, procentul a crescut fără doar şi poate.

Cu toate acestea, sau poate tocmai de aceea, an după an,
pe 6 februarie, este Ziua mondială fără telefon portabil.
Anul acesta este pentru cea de a 16-a oară că suntem invitaţi
să încercăm să ne lipsim timp de 24 de ore de obiectul considerat indispensabil.



De ce tocmai 6 februarie?
Pentru că cel care este la originea acestei inţiative este un francez, pentru că 6 februarie este în calendarul catolic Sfântul Gaston şi mulţi îşi mai amintesc poate cuvintele cântecului lui Nino Ferrer: „Gaston y’a l’téléphone qui son...”

Ne-am putea imagina că părintele Zilei mondiale fără mobil este vreun individ retrograd, certat cu roadele tehnologiei de vârf, pe care nu o stăpâneşte. În realitate este vorba de un scriitor cât se poate de conectat, autor de romane poliţiste umoristice, printre care „Asasin de portabil fără mobil aparent”. Tot el şi autorul primului roman scris în întregime în limbaj SMS.
Phil Marso (alias Philippe Marsollier), căci acesta este numele lui, a lansat această iniţiativă din dorinţa de a atrage atenţia asupra numeroaselor şi uneori nebănuitelor implicaţii pe care utilizarea compulsivă a mobilului le poate avea asupra sănătăţii personale şi nu numai.

În fiecare an, Ziua mondială fără mobil are o temă.
Anul trecut tema era: mediul înconjurător, iar dezbaterile organizate au avut ca subiecte metalele şi poluanţii organici utilizaţi pentru fabricarea unui smartphone, expunerea angajaţilor din uzinele care le produc, faptul că reciclarea nu este încă pe deplin realizată şi numeroşi compuşi toxici sunt deversaţi în natură, dar şi exploatarea copiilor în uzinele ce le fabrică sau conflictele declanşate în zonele în care se găsesc preţioasele zăcăminte de minereuri utilizate pentru fabricarea lor.
Tematica celei de a 16-a ediţii este legată de pericolele asociate mobilului.
Sunt propuse mai multe piste, printre care furturile însoţite din ce în ce mai des de violenţă sau piratajul informaţiilor personale stocate în telefonul portabil.

Concluzia nu este, cum am putea crede, că ar trebui să renuţăm definitiv la preţioasele noastre ecrane. Trebuie doar să le utilizăm ca pe nişte unelte – minunate, dar numai unelte! Şi să nu le lăsăm să ne dirijeze existenţa. Să evităm, aşadar, adicţia.
Cei mai curajoşi ar putea chiar să încerce să răspundă la întrebarea:
„Oare cum supravieţuiam când telefonul mobil nu exista?”

[Amelia Chirca - Radioreportaj pentru emisiunea
„Ştiinţa în cuvinte potrivite” pe Radio România Cultural

vineri, 5 februarie 2016]

Aucun commentaire:

Enregistrer un commentaire