Barbie este vedeta unei expoziţii
organizată de o instituţie muzeală cât se poate de serioasă: Muzeul de Arte
Decorative, care se situează în aripa de vest a
Luvrului.
Este vorba de o expoziţie care se adresează
în egală măsură copiilor - în special fetiţelor, să recunoaştem - dar şi adulţilor.
Bineînţeles, copiii, dacă vizitează această
expoziţie, au ocazia să redescopere un personaj prezent de obicei în mai multe
exemplare în cuferele cu jucării de pe toate meridianele şi paralele globului.
Căci Barbara Millicent Roberts, Barbie -
pentru intimi, la 57 de ani, rămâne, păpuşa preferată a multor fetiţe din lumea
întreagă.
Să nu uităm că în fiecare secundă 2,5
exemplare Barbie sunt vândute undeva, pe glob.
Această jucărie legendară este deci vedeta
unei expoziţii serioase.
Până pe 18 septembrie 2016, nu mai puţin
de 700 de exemplare de Barbie şi tot atâtea ţinute, printre care se numără creaţii
exclusive semnate Thierry Mugler, Karl Lagerfeld, Christian Lacroix, Jean-Paul
Gaultier sau Christian Louboutin, sunt prezentate în cei 1500 m² ai expoziţiei.
Cu alte cuvinte, un paradis pentru copii
mai mult sau mai puţin cuminţi.
Dar spuneam că expoziţia se adresează în
egală măsură şi adulţilor.
Unul dintre motive este desigur faptul că
fiecare adult este un fost copil, deci sensibil la tot ceea ce evocă vârsta
când „înţelepciunea şi iubirea [lui erau] jocul”.
Dar ăsta nu este singurul motiv.
Căci blonda longilină nu este doar o păpuşă
ce poate fi îmbrăcată, dezbrăcată sau coafată, după imaginaţia celor mici. Ea
este, nici mai mult, nici mai puţin, decât ilustrarea unei anumite societăţi,
cu ce are ea mai bun sau mai puţin bun. O societate ale cărei modificări le-a
urmat, adeseori, şi le-a devansat, câteodată.
Subţire, ba chiar prea subţire după unii, blondă,
cochetă, unii ar spune frivolă, Barbie nu este tocmai personajul preferat de
feministe.
Şi totuşi...
Trebuie să ştiţi că încă de la naştere, ea
a avut de luptat cu prejudecăţile masculine. Cu excepţia „mamei” lui Barbie,
Ruth Handler, în anii ‘50, în
societatea Mattel, lucrau în posturi de conducere doar bărbaţi. Ori aceştia nu
erau deloc de acord cu lansarea unei păpuşi al cărui scop nu era de a le antrena
pe fetiţe pentru viitorul rol de mamă şi gospodină perfectă.
Barbie reprezenta o femeie tânără, ce-i
drept idealizată, dar autonomă, independentă, aptă să profite de toate
oportunităţile şi nu numai de cele rezervate tradiţional femeilor.
Barbie a urmat toate schimbările sociale,
politice şi culturale ale societăţii occidentale.
Desigur, există o Barbie prinţesă, dar
există 150 de modele, fiecare dotat cu panoplia corespunzătoare unei meserii,
de la cele mai clasice; la cele mai avangardiste.
Există astfel o Barbie profesor, pilot de
curse, ofiţer de poliţie, medic, paleontolog, informaticiană. Puţini ştiu că au
existat de-a lungul anilor patru modele Barbie candidate la preşidenţia
Statelor Unite şi chiar o Barbie astronaut, încă în 1965, adică patru ani înainte
ca Niels Armstrong să facă celebrul său mic pas.
Personaj ce primeşte cam tot atâta curier
cât un star hollywodian, Barbie are desigur o armată de secretari, un fan club,
sponsorizează nenumărate concerte, emisiuni de televiziune şi alte evenimente.
O adevărată femeie de afaceri această
Barbie, nu-i aşa?
Aşadar, dacă treceţi prin Paris înainte de
18 septembrie, mai ales dacă sunteţi însoţiţi de copii, şi dacă am reuşit să vă
fac să vă schimbaţi un pic părerea despre Barbie,
la doi paşi de Mona Lisa şi de Venus din
Milo,
la Muzeul Artelor Decorative, vă aşteaptă
o reprezentantă, mult mai complexă decât poate părea la prima vedere, a societăţii
contemporane.
Dacă îi faceţi o vizită, cred că nu veţi
regreta!
Barbie la Muzeul Artelor Decorative, Paris
Amelia Chirca
Radioreportaj pentru emisiunea
„Ştiinţa în cuvinte potrivite”
cu Corina Negrea şi Dan Manolache
pe Radio
România Cultural
vineri, 22 aprilie 2016
