vendredi 17 juin 2016

Luvrul, JR şi piramida care dispare

Duminică de iunie, după ploaie. Se lasă seara, o seară lungă şi călduţă.
„Tot suntem la doi paşi de Luvru: hai să vedem dacă a dispărut piramida!”


Muzeul s-a închis, iar turiştii s-au împuţinat,
de parcă toată lumea e în faţa televizoarelor să urmărească Euro 2016.


Ne apropiem de curtea Napoléon, cea care adăposteşte marea piramidă lui I. M. Pei.
Piramidă pe care se zice că JR a făcut-o să dispară până pe 27 iunie 2016.


JR, alias Jean (i.e. Ion) René, s-a născut la Paris acum 33 de ani.
După ce s-a săturat să scrijelească, ca orice copil talentat, pereţii camerelor de acasă, la 15 ani Ionică a început să scrie şi să picteze pe zidurile oraşului natal. Pe wikipédia.fr scrie de fapt că atunci „şi-a început cariera în graffiti”, dar deasupra articolului care îi este consacrat citim şi că trebuie să fim atenţi, deoarece articolul în chestiune e cam laudativ, de-a dreptul „hagiografic”.


La 17 ani, aflăm tot de la Wiki, o cotitură bruscă în carieră artistică a lui Ionică este produsă de faptul că băiatul găseşte în metrou un aparat de fotografiat. Nu ştim ce marcă, nici cât de bun era aparatul şi nici dacă Ionică a auzit vreodată de biroul de Obiecte pierdute al RATP-ului. ”Ce-am găsit să fie-al meu!” – şi-a zis  Ionică, iar fericitul pierzător al aparatului foto a avut rolul de mecena viitorului JR.


De atunci, JR a început să facă poze şi să le lipească pe pereţi. Poze multe şi mari, aşa ca nimeni să nu poată să‑l ignore. Ca să scape de mai rău, Luvrul l-a rugat să-şi lipească pozele pe piramida lui Pei, pentru ca măcar aşa să-i mulţumească o vreme pe cei care doresc să nu o mai vadă. 
Mai ales că JR s-a angajat să finanţeze singur toată afacerea.

Aici intervine însă „le coup de génie” de JR: Pe faţa principală a piramidei, cea pe unde este intrarea, JR lipeşte o enormă fotografie deformată (vezi „anamorfoză”) a clăririi din spate, pavilionul Sully. Aşa că dacă te plasezi într-un anumit punct, ai impresia că piramida a dispărut.


Problema este că dacă vrei ca totul să se suprapună perfect, trebuie să te aşezi exact în acel punct.
De fapt, nu asta e problema, ci faptul că duminică seara punctul respectiv era ocupat pe termen lung.
 Doi băieţi tineri şi altfel poate simpatici, îşi instalaseră aparatura exact în acel loc.


Deci singurul perimetru din care aveai o şansă să observi cum funcţionează magia lui JR era protejat duminică seara de grilaje de netrecut. Oricum, dacă nu am avut ocazia să fotografiem colajele lui JR de la Rio, din New York sau de la Shanghai, măcar am reuşit să facem câteva poze celui de la Luvru.


După care, seara înaintând tiptil-tiptil, ne-am retras şi noi încet-încetişor spre casă.


Fiind cu totul de acord, în trecere, cu cele scrise cu poze,
în piaţa Palatului Regal, vis-à-vis de Luvru:



Aucun commentaire:

Enregistrer un commentaire