vendredi 10 juin 2016

Proba de Istoria artelor şi „Sărutul” lui KLIMT


Predarea Istoriei artelor a început în Franţa în 2008, mai întâi în şcolile primare. Din anul următor, ea a fost extinsă în colegii şi licee. Făcând parte din programa mai multor materii cum sunt istoria, artele plastice, educaţia muzicală, franceza şi altele, Istoria artelor se articulează în jurul a şase domenii artistice : Arts de l’espace, Arts du son, Arts du visuel, Arts du langage, Arts du spectacle şi Arts du quotidien. Programa este flexibilă şi fiecare profesor poate să abordeze acest curs dintr-un unghi diferit.

Istoria artelor este astăzi un examen obligatoriu pentru a obţine le Diplôme National du Brevet, diploma de sfârşit de colegiu (acordată la terminarea clasei de troisième, corespunzând în România clasei a IX-a). Spre deosebire de celelalte probe (franceză, matematică şi istorie-geografie), examenul de Istoria artelor este oral. Elevul decide singur ce opere doreşte să trateze în dosarul de Istoria artelor. Poate să fie vorba de analiza unui film sau a unui desen animat, a unei picturi sau a unei sculpturi, a unui afiş, a unei benzi desenate sau a unei opere muzicale. Prezentarea se poate face individual sau în grup de maximum trei elevi.


Cu câteva zile în urmă, la un colegiu din Nisa, un grup de elevi a prezentat „Sărutul” lui Klimt (1907/08 ; ulei pe pânză ; 180 x 180 cm). Cu interpretări şi întrebări obişnuite, cum ar fi cele de mai jos :
« Cette représentation du couple immortel Adam et Eve, cette peinture sacrée dédiée à l’amour, Klimt doit en connaître le sujet et les réalités puisque c’est lui-même qui aurait servi de modèle pour Adam, tandis qu’il tient Emilie Flöge, sa maîtresse, dans ses bras. […] Klimt évolue : sa femme fatale, dominatrice, se fait ici bien soumisse. Elle s’offre et se donne à l’homme… […] Les formes ornementales carrées de l’homme et les symboles circulaires de la femme sont-ils complémentaires ou antagonistes ? » [Gilles Néret dans KLIMT, Benedikt Taschen Verlag, Köln, 1994]

Toate bune, până când profesorul de franceză a pus o întrebare :
„Este vorba, nu-i aşa, de un tablou de formă pătrată. 
Închipuiţi-vă că la Belvedere din Viena, tabloul este prezentat rotit cu 90° faţă de cum l-a gândit Klimt. 
L-aţi interpreta în acelaşi fel?”


De atunci, privim altfel „Sărutul” lui Klimt.
Şi ne place mai mult!


Aucun commentaire:

Enregistrer un commentaire