lundi 20 juin 2016

Ştiinţa pariticipativă şi vânătorii amatori de meteoriţi – Radioreportaj (181)

Amelia Chirca
Radioreportaj pentru emisiunea
„Ştiinţa în cuvinte potrivite”
pe Radio România Cultural
cu Corina Negrea şi Dan Manolache
vineri, 10 iunie 2016

video

Bună ziua tuturor!

Nu ştiu dacă vă mai aduceţi aminte, acum doi ani v-am vorbit deja de un proiect de Ştiinţă participativă. La vremea aceea era vorba de un recensământ privind fluturii organizat de Muséum d’Histoire Naturelle. De data aceasta este vorba de o vastă vânătoare de meteoriţi.

Programul se intitulează FRIPON, Fireball Recovery and InterPlanetary Observation Network, şi a fost lansat oficial în Franţa cu câteva zile în urmă, mai precis pe 31 mai 2016. Iniţiatorii săi sunt Institutul de Mecanică Celestă şi de Calcul al Efemeridelor în colaborarea cu Muséum d’Histoire Naturelle şi cu Universitatea Paris Sud.

 © http://ceres.geol.u-psud.fr/fripon/ 

Programat să dureze 10 ani, proiectul îşi propune să realizeze prima reţea conectată de supraveghere a cerului cu scopul de a identifica şi recupera cât mai mulţi din meteoriţii ce aterizează pe teritoriul francez. Asta pentru că, potrivit estimărilor, în fiecare an în Franţa aterizează între 10 şi 20 de meteoriţi. Din păcate, doar unul la zece ani este recuperat şi poate fi studiat, în vreme ce în secolul XIX era regăsit unul la doi ani.

Explicaţia este destul de simplă: la vremea respectivă, meteoriţii erau găsiţi în special de agricultori, care îi vedeau căzând, îi culegeau şi îi aduceau învăţătorului din sat. Şi pentru că numărul agricultorilor s-a redus considerabil, misiunea de detectare a bolizilor intraţi în atmosfera terestră va fi acum preluată de o serie de camere video echipate cu un sistem de alertă. Nu mai puţin de 100 de camere video şi 25 de receptori radio vor fi răspândiţi pe teritoriul francez.

© http://www.futura-sciences.com/magazines/espace/infos/actu/ 

Prima dintre ele va fi instalată la 2877 de metri altitudine, la observatorul situat pe Pic du Midi. Locurile de implantare sunt multiple şi variate: acoperişuri de muzee, de universităţi, de observatoare astronomice sau ale sediilor unor asociaţii preocupate de popularizarea ştiinţifică. 

Datelor culese de aceste camere li se vor adăuga cele culese de radarele meteo şi seismografice. 

 © http://www.futura-sciences.com/magazines/espace/infos/actu/

Fiecare cameră este conectată la un ordinator care analizează imaginile cu ajutorul unui logiciel conceput special pentru descifrarea fenomenelor luminoase. Ori de câte ori va fi detectat un meteorit, o alertă va fi transmisă ordinatorului central de la Universitatea Paris Sud. 

Analiza datelor colectate va permite determinarea mărimii, greutăţii şi vitezei meteoritului, reconstituirea traiectoriei sale şi, în sfârşit, identificarea punctului de impact cu o precizie de câteva sute de metri.

© http://www.lemonde.fr/sciences/ 

Urmează apoi vânătoarea. O vânătoare a cărui scop este de a regăsi nu chiar un ac într-un  car cu fân, dar aproape. Aşa că cercetătorii contează pe entuziasmul cetăţenilor ce se vor transforma în vânători amatori de meteoriţi. 

Şi aici este aspectul „cooperativ” în domeniul ştiinţific. Cu ajutorul publicului larg şi, nu în ultimul rând, pasionat.

© http://www.ladepeche.fr/

Desigur, cercetătorii speră să dispună în felul acesta în curând de un număr de meteoriţi mult mai important decât în prezent. Studiul acestora le va permite poate să răspundă la o multitudine de întrebări, printre care: de unde vin exact meteoriţii, din ce fel de obiecte celeste, comete sau asteroizi, s-au desprins, sau care este originea meteoriţilor rari. Studiul lor va permite poate şi elucidarea unor probleme de paleomagnetism, adică legate de câmpul magnetic primitiv din sistemul solar.

Aucun commentaire:

Enregistrer un commentaire