samedi 12 novembre 2016

Teatrul amintirilor cu regizorul DAN PUICAN [12] – Sfatul maestrului Calboreanu


Personajele, în ordinea apariţiei:
Dan Puican, Ion Marinescu, George Calboreanu

„Dar, cum vă spuneam, gândul meu era să mă duc la teatru.
Mai ales că directorul de la [Teatrul pentru] Copii tot îmi spunea: „O să fie în curând examen!”

Între timp, mi s-a repartizat şi mie o piesă de teatru.
O piesă de teatru cu ardeleni, în care în rolul principal l-am luat pe Janot [Ion] Marinescu, mi‑aduc aminte ca acum, 
şi [în] al doilea rol, un hâtru ardelean, am propus să îl iau pe George Calboreanu, 
considerat în acea vreme şi, cred eu, în decursul deceniilor, cel mai mare actor român.

Noi, marţea dimineaţa la ora 8, prezentam distribuţiile unor piese care trebuiau făcute în săptămâna următoare. 
Şi când au auzit colegii mei, regizori, tehnicieni, muzicieni, că vreau să-l iau pe Calboreanu, mai ales în al doilea rol, nu în rolul principal, au zis: „Cum să vină maestrul Calboreanu la tine?! Nu [vine]!”
Zic: „Eu cred că o să vină! Îi trimit textul şi o să vorbesc personal cu dânsul.”

Asta am şi făcut.
Fiindcă la Radio, când făceai un spectacol de radio, pe actori îi convoca regizorul de culise. 
Dar eu, în decursul celor cinci decenii cât am lucrat la Radio, cu actorii mari, vedete şi actori mai delicaţi, vorbeam personal când îi convocam la o emisie de radio.

Şi a venit Calboranu; am făcut repetiţii...
Pe vremea aceea se repeta mai mult, se stătea la lectură, se corectau texte...
Nu ca acum – acum e puţin fuşărai, eu aşa îi zic: fuşărai! Nu e ca pe vremuri...

video

Şi într-o bună zi, maestrul Calboreanu mă ia de braţ şi îmi spune:
„Domnule Puicane (ca acum ţiu minte), îmi place cum lucrezi cu actorii!
Bravo dumitale! Ce perspective ai? Ce ţi-ai pus în gând?”

Pe vremea aia nu era expresia „proiect”, care este astăzi la mare modă.
Şi i-am spus: „Maestre, eu aş vrea să dau examen la Teatrul de Copii, să mă duc acolo
 şi aici să rămân cu o jumate de normă. Nu vreau să renunţ la Radio.”

„Da? Te-ai gândit bine ce vrei să faci?”
„Cred că asta ar fi o soluţie!”
„Nu! Gândeşte-te bine!
Dacă dumneata inviţi la Radio un actor dintr-un teatru, şi el are rol principal şi
dumneata un rol secundar în teatru, n-o să te mai asculte niciodată.
Gândeşte-te la asta!
Ori rămâi aici şi cauţi să faci cât mai multe piese, sau, dacă vrei să te duci la teatru...
Dar eu zic să rămâi, că îmi place cum lucrezi cu actorii!”

Cred că aia a fost ziua decisivă pentru mine,
când nu mai m-am gândit nicio clipă să plec de la Radio.”

Interviu realizat în august 2013 © MSChirca

Aucun commentaire:

Enregistrer un commentaire