lundi 5 décembre 2016

Teatrul amintirilor cu regizorul DAN PUICAN [15] - O piesă care a văzut lumea: „Caviar, vodcă şi bye-bye”

Personajele, în ordinea apariţiei:
George Astaloş, Eugen Preda, Dan Amedeo Lăzărescu, Tamara Buciuceanu, Alexandru Arşinel.

„Să vă întreb acum despre spectacolul cu care aţi văzut lumea,
sau mai degrabă, care a văzut lumea datorită dumneavoastră.
 Deci Caviar, vodcă şi bye-bye. 
Cum...?”


Hei, Caviarul a fost o treabă frumoasă... Uite, sunt aproape 16 ani de când ne-am deplasat pentru prima dată.

Eu am făcut mai multe piese ale lui George Astaloş. El le-a trimis prin Eugen Preda şi majoritatea mi s-au dat mie. Şi la un moment dat am prins şi Caviar, vodcă şi bye-bye. Întâmplarea a făcut, când înregistram Caviar, vodcă şi bye-bye, el [George Astaloş] să fie in ţară. Stătea pe vremea aia la Paris şi venea foarte rar la Bucureşti, şi m-a rugat: „Dan, dă-mi voie să asist şi eu când repeţi cu actorii.”

Eu, de obicei, nu le dau voie celor care scriu piese sau fac scenarii să asiste la repetiţie. Că au probleme... Am avut nişte dificultăţi cu Dan Amedeo Lăzărescu la o emisiune despre Shakespeare şi într-un fel l-a jignit pe un actor. Şi de atuncea nu dădeam voie...

Şi lui Astaloş i-am dat voie să stea în studio împreună cu actorii. Şi la un moment dat, a sărit în sus şi a spus: „Asta nu e piese mea! Este extraordinară! N-am crezut că poate fi jucată aşa, Caviar, vodcă şi bye-bye.”
La care, Tamara, spontană, zice: „Dacă îţi place aşa de mult, de ce nu ne duci la Paris?”

Bref: el pleacă la Paris şi peste o săptămănă primesc o scrisoare - el ştie să scrie foarte frumos, în care îmi spune că a vorbit la Centrul cultural de la Paris să ajungem, dar trebuie să fac rost de bani, pentru diurna actorilor, pentru transport, pentru cazare la hotel, costă atât...
Şi am început să-mi pun problema: „Hai, domnule, să mergem cu spectacolul la Paris!”
Trebuie să recunosc că Arşinel a fost primul care mi-a sărit în ajutor.
[...]
Şi aşa am ajuns la Paris, pentru un spectacol. Dar fiindcă a fost aşa de multă lume la primul spectacol, au cerut şi al doilea spectacol.  [...] Doamna Firan, care era la New Yok, mi-a dat un telefon şi-mi zice: „Nu vreţi să veniţi să veniţi cu spectacolul lui Astaloş la New York?” Şi ne-am dus la New York; l-am jucat şi la Washigton. Pe urmă am fost la Bonn, am jucat la Mannheim şi la Bruxelles. Şi uite aşa, de la o joacă a noastră, am ajuns să jucăm acest spectacol în 33 de ţări.
[...]
Cei mai mulţi [spectatori] şi cei mai entuziaşti au fost la Melbourne. [...] La Melbourne era o sală de 1.000 de locuri. A fost arhiplină, s-au închis porţile şi spectacolul, care durează 2 ore şi 10 minute, a durat 2 ore şi 40 de minute, cu aplauze, nu i-au lăsat pe actori să plece de pe scenă, s-au fotografiat, erau în-cân-taţi! Eu consider Melbourne cel mai entuziast public care l-am avut vreodată.
[...]

video

[Mai mult, în secvenţa video de mai sus]
Interviu realizat în august 2013 @ MSChirca

Aucun commentaire:

Enregistrer un commentaire