dimanche 24 avril 2016

O blondă de 57 de ani, vedeta unei expoziţii pariziene – Radioreportaj (176)

Barbie este vedeta unei expoziţii organizată de o instituţie muzeală cât se poate de serioasă: Muzeul de Arte Decorative, care se situează în aripa de vest a  Luvrului.
Este vorba de o expoziţie care se adresează în egală măsură copiilor - în special fetiţelor, să recunoaştem - dar şi adulţilor.
Bineînţeles, copiii, dacă vizitează această expoziţie, au ocazia să redescopere un personaj prezent de obicei în mai multe exemplare în cuferele cu jucării de pe toate meridianele şi paralele globului.


Căci Barbara Millicent Roberts, Barbie - pentru intimi, la 57 de ani, rămâne, păpuşa preferată a multor fetiţe din lumea întreagă.
Să nu uităm că în fiecare secundă 2,5 exemplare Barbie sunt vândute undeva, pe glob.

Această jucărie legendară este deci vedeta unei expoziţii serioase.
Până pe 18 septembrie 2016, nu mai puţin de 700 de exemplare de Barbie şi tot atâtea ţinute, printre care se numără creaţii exclusive semnate Thierry Mugler, Karl Lagerfeld, Christian Lacroix, Jean-Paul Gaultier sau Christian Louboutin, sunt prezentate în cei 1500 m² ai expoziţiei.
Cu alte cuvinte, un paradis pentru copii mai mult sau mai puţin cuminţi.


Dar spuneam că expoziţia se adresează în egală măsură şi adulţilor.
Unul dintre motive este desigur faptul că fiecare adult este un fost copil, deci sensibil la tot ceea ce evocă vârsta când „înţelepciunea şi iubirea [lui erau] jocul”.

Dar ăsta nu este singurul motiv.
Căci blonda longilină nu este doar o păpuşă ce poate fi îmbrăcată, dezbrăcată sau coafată, după imaginaţia celor mici. Ea este, nici mai mult, nici mai puţin, decât ilustrarea unei anumite societăţi, cu ce are ea mai bun sau mai puţin bun. O societate ale cărei modificări le-a urmat, adeseori, şi le-a devansat, câteodată.


Subţire, ba chiar prea subţire după unii, blondă, cochetă, unii ar spune frivolă, Barbie nu este tocmai personajul preferat de feministe.

Şi totuşi...
Trebuie să ştiţi că încă de la naştere, ea a avut de luptat cu prejudecăţile masculine. Cu excepţia „mamei” lui Barbie, Ruth Handler, în anii 50, în societatea Mattel, lucrau în posturi de conducere doar bărbaţi. Ori aceştia nu erau deloc de acord cu lansarea unei păpuşi al cărui scop nu era de a le antrena pe fetiţe pentru viitorul rol de mamă şi gospodină perfectă.
Barbie reprezenta o femeie tânără, ce-i drept idealizată, dar autonomă, independentă, aptă să profite de toate oportunităţile şi nu numai de cele rezervate tradiţional femeilor.


Barbie a urmat toate schimbările sociale, politice şi culturale ale societăţii occidentale.
Desigur, există o Barbie prinţesă, dar există 150 de modele, fiecare dotat cu panoplia corespunzătoare unei meserii, de la cele mai clasice; la cele mai avangardiste.
Există astfel o Barbie profesor, pilot de curse, ofiţer de poliţie, medic, paleontolog, informaticiană. Puţini ştiu că au existat de-a lungul anilor patru modele Barbie candidate la preşidenţia Statelor Unite şi chiar o Barbie astronaut, încă în 1965, adică patru ani înainte ca Niels Armstrong să facă celebrul său mic pas.
Personaj ce primeşte cam tot atâta curier cât un star hollywodian, Barbie are desigur o armată de secretari, un fan club, sponsorizează nenumărate concerte, emisiuni de televiziune şi alte evenimente.
O adevărată femeie de afaceri această Barbie, nu-i aşa?



Aşadar, dacă treceţi prin Paris înainte de 18 septembrie, mai ales dacă sunteţi însoţiţi de copii, şi dacă am reuşit să vă fac să vă schimbaţi un pic părerea despre Barbie,
la doi paşi de Mona Lisa şi de Venus din Milo,
la Muzeul Artelor Decorative, vă aşteaptă o reprezentantă, mult mai complexă decât poate părea la prima vedere, a societăţii contemporane.
Dacă îi faceţi o vizită, cred că nu veţi regreta!

video

Barbie la Muzeul Artelor Decorative, Paris
Amelia Chirca
Radioreportaj pentru emisiunea
„Ştiinţa în cuvinte potrivite”
cu Corina Negrea şi Dan Manolache
 pe Radio România Cultural
vineri, 22 aprilie 2016

mardi 19 avril 2016

Mario Vargas Llosa – Despre talent



„Talentul nu e ceva înnăscut, ci o creaţie.
Fiecare artist şi-l construieşte, aşa cum clădeşti o casă:
cu muncă, răbdare, convingere, disciplină şi încăpăţânare.”


„Teoria asta e bună să le-o reciţi imbecililor la curs.
Le dă speranţe, iluzii. Însă nu e aşa.
Talentul e un defect din naştere. Un cusur congenital. Nu poate fi dobândit.”


„Adult fiind, nu te mai contaminezi, nu e molipsitor.
Dacă nu te naşti cu el, dacă nu se află în natura ta, în genele tale [...]
nu e nimic de făcut.”

Mario Vargas Llosa – Ochi frumoşi, tablouri urâte
în Odiseu şi Penelopa, Curtea Veche , Bucureşti, 2010, p. 199, 200
Traducere Mariana Vartic

dimanche 3 avril 2016

Abbaye de Maubuisson : A fost odată o mănăstire...


I se spunea Notre-Dame-la-Royale.
A fost fondată la 1241 de Blanche de Castille,
mama lui Louis IX, singurul rege al Franţei devenit sfânt.


Primele călugăriţe se instalează aici în 1242.
În 1244 mănastirea este ataşată Ordinului cistercienilor,
cei care se ghidau după regulile sfântului Benedict. 


Se mai păstrează La salle du parloir (fotografia de mai sus)
singurul loc din mănastire în care regula tăcerii era încălcată
şi unde călugariţele schimbau câteva vorbe, strict legate de viaţa monahală.


Pe la 1500, mănăstirea adăposteşte 120 de călugăriţe.
În 1566 şi în 1588 mănastirea este jefuită de trupele hughenoţilor.
În 1597, Angélique, sora Gabriellei d’Estrées, favorita regelui Henri IV,
este numită de către acesta stareţa mănastirii.


Racine povesteşte cum în 1618 a fost nevoie să fie adusă ca stareţă
Mère Angélique Arnauld, pentru reformarea mănăstirii Maubuisson,
unde regulile sfântului Benedict căzuseră în uitare.


« De tous les monastères que je viens de nommer il n’y en eut point où Mère Angélique trouvât plus à travailler que dans celui de Maubuisson, dont l’Abbesse, sœur de Madame Gabrielle d’Estrées, après plusieurs années d’une vie toute scandaleuse, avait été interdite et renfermée à Paris dans les Filles Pénitentes. À peine la Mère Angélique commençait à faire connaître Dieu dans cette Maison, que Madame d’Estrées s’étant échappée des Filles Pénitentes revint à Maubuisson avec une escorte de plusieurs jeunes gentilshommes accoutumés à y venir passer leur temps. »

J. Racine - Abrégé de l’histoire de Port-Royal, posthume, 1767.


În 1720 numărul călugăriţelor este de numai 70, 
iar în 1780 mai rămân doar 18 călugăriţe.
În 1786, Louis XVI decide închiderea mănăstirii.
În 1793, clădirile sunt transformate în spital militar.
La începutul secolului XIX, vechea mănăstire devine carieră de piatră...


Clasată monument istoric în 1947, 
parţial reconstruită datorită săpăturilor arheologice efectuate între 1979-1981, 
l'Abbaye de Maubuisson adăposteşte acum expoziţii de artă contemporană.
Până la sfârşitul lui iunie 2016, poate fi astfel admirată expoziţia intitulată
L’abbaye fleurie datorată lui Régis Perray.