mercredi 30 novembre 2016

Menaj în orbită: camioane-pubelă cosmice şi gunoieri spaţiali [Radioreportaj 190]


Bună ziua tuturor!

În ultimele două săptamâni, unul din subiectele cele mai abordate de mass-media franceză a fost explorarea spaţiului cosmic. Şi nu întâmplător: cu şapte zile în urmă, cel de al 10-lea astronaut francez, Thomas Pesquet, a decolat de la cosmodromul din Baikonur în direcţia Staţiunii Spaţiale Internaţionale, la bordul căreia va trăi şi va lucra timp de şase luni.


Este lesne de înţeles interesul pe care mai toţi francezii îl manifestă pentru această extraordinară aventură ştiinţifică, tehnologică şi umana: viaţa în orbită în jurul Pământului, în acest adevărat avanpost al umanităţii, rampă de lansare pentru viitoarele misiuni de explorare spaţială. 
Fără doar şi poate, „cucerirea” spaţiului extraterestru fascinează încă.

Iată însă că din ce în ce mai mulţi specialişti se declară preocupaţi de consecinţele acestui adevărat „asalt” al cosmosului, de riscul de a repeta o serie de erori deja comise pe planeta mamă. 
Printe acestea se numără... poluarea spaţiului cosmic.


Pare greu de crezut, dar la câteva sute de kilometri deasupra noastră nu se află doar „cerul înstelat” pe care Kant îl asocia legii morale din noi, ci şi o adevărată „groapă de gunoi”, fragmente de sateliţi ieşiţi din uz, buloane, cioburi de sticlă...
 Conform Centrului Naţional de Studii Spaţiale de la Toulouse nu mai puţin de 14.000 de obiecte gravitează în permanenţă în jurul planetei. Dintre acestea, doar 800 sunt încă utile. Toate celelalte sunt resturi de sateliţi, de etaje abandonate de rachete sau fragmente rezultate în urma unor explozii ori coliziuni.

Ei şi?
Ei bine, aceste deşeuri, din ce în ce mai numeroase şi mai apropiate decât meteoriţii, se deplasează cu o viteză de 8 kilometri pe secundă. La o astfel de vitează, chiar şi impactul unui deşeu de foarte mici dimensiuni poate avea consecinţe dramatice asupra unui satelit în activitate, asupra unei navete spaţiale cu echipaj la bord sau asupra unui telescop spaţial.


Cei drept, până acum nici unul dintre aceste evenimente nu s-a soldat cu pierderi de vieţi sau cu perturbări grave ale misiunilor sateliţilor aflaţi în activitate. Navetele spaţiale ce revin pe Pământ poartă incă urmele acestor coliziuni, ca şi diferitele module ale Staţiunii Spaţiale Internaţionale. De altfel, unul dintre obiectivele astronauţilor în timpul misiunilor extra-vehiculare îl constituie inventarierea acestor urme de impact şi repararea eventualelor stricăciuni.

Chiar dacă evenimentul este, pentru moment, rarisim, s-a întâmplat deja ca unii sateliţi artificiali să fie distruşi în urma unei astfel de coliziuni.Ca să nu mai vorbim de cele 80 de manevre complexe şi costisitoare ce sunt realizate în fiecare an pentru a evita aceste adevărate „accidente de circulaţie” în spaţiul cosmic.


Iată de ce instituţii dintre cele mai serioase, printre care Centrul Naţional Francez de Studii Spaţiale, au lansat programe de cercetare ambiţioase privind „menajul în orbită”. Printre cercetătorii implicaţi în aceste studii, adevăraţi „gunoieri spaţiali”, după cum se numesc ei înşişi, mai în glumă, mai în serios, se numără şi Christophe Bonnal, autorul unei cărţi apărute recent şi intitulată „Poluarea spaţială – stare de urgenţă”.

Lucrarea este în acelaşi timp un diagnostic al situaţiei actuale, un avertisment pentru viitor şi o prezentare a diferitelor soluţii posibile pentru eliminarea deşeurilor deja existente. Printre acestea se numără: colectarea deşeurilor cu ajutorul unor imense „plase” sau al unor harpoane inspirate de uneltele pescarilor; distrugerea lor cu ajutorul unor raze laser; conceperea unor navete spaţiale colectoare de deşeuri; trimiterea lor în spaţiul sideral, departe de planeta noastră.


De altfel, inginerii societăţii Airbus lucrează deja la un proiect de „camion pubelă” cosmic. Un proiect ce beneficiază şi de o subvenţie de 2,8 miliarde de euro din partea Uniunii Europene.
Un program de cercetare în acelaşi domeniu a fost iniţiat şi de agenţia spaţială japoneză.

O altă pistă constă în dotarea viitorilor sateliţi cu un dispozitiv capabil da a-i scoate de pe orbită de îndată ce nu mai sunt utilizabilI.De altfel, unul dintre cele mai prestigioase institute fraceze de inginerie spaţială propune deja un cursus universitar pentru viitorii „gunoieri” ai spaţiului.

video

Amelia Chirca - Radioreportaj pentru emisiunea
„Ştiinţa în cuvinte potrivite” cu Corina Negrea şi Dan Manolache
pe Radio România Cultural - vineri, 25 noiembrie 2016


Foto:
http://theglobserver.com/notre-ciel-poubelle-de-lespace/
http://www.isae-alumni.net/gene/main.php?base=840&id_news=1881
http://astronova.fr/2015/12/27/espace-le-grand-menage/
https://cnes.fr/fr/web/CNES-fr/9531-gp-debris-spatiaux-le-cnes-aux-nations-unies.php
https://jeunes.cnes.fr/fr/web/CNES-Jeunes-fr/8532-les-futurs-eboueurs-de-l-espace.php
http://www.rfi.fr/emission/20161013-pourquoi-eboueurs-espace

dimanche 27 novembre 2016

Teatrul amintirilor cu regizorul DAN PUICAN [14] - „Eu am iubit actorii!”

Personajele, în ordinea apariţiei:

Radu Beligan, Ştefan Ciubotăraşu, Ion Marinescu, Virgil Ogăşanu,
Vasilica Tastaman, Florin Piersic, Stela Popescu, Gina Patrichi, Dem Rădulescu.


MSChirca: „Pe mine m-a uimit, în cuvintele pe care le-aţi primit astăzi de la maestrul Beligan*
faptul acesta: că afirmă că eraţi pentru cei din Teatrul radiofonic ca un părinte.
 „O grijă paternă”, spune. Cum se dezvoltă, sau e natural, e înnăscută?”

(* Este vorba de cuvintele maestrului Radu Beligan care deschid volumul de amintiri
 „Dan Puican : Teatrul e viaţa mea” de Annie Muscă, Editura Adevărul, 2013.)

video

„Eu, deoarece zic eu că am fost actor, eu am iubit actorii!
Mi-aduc aminte, am nişte întâmplări, unele hazoase, unele nu, din activitatea mea de la Radio.

Am venit într-o dimineaţă, că aşa cum spunea şi maetrul Beligan, eu veneam primul la Radio, când aveam înregistrări, şi ofiţerul de la poartă îmi spune:
„Tovarăsul Puican, a venit un actor dimineaţă pe la 4 şi a zis că are înregistrare cu dumneavoastră, să-i dau drumul să intre. Şi i-am dat. Vedeţi că e în studioul 1.”

În studioul 1 de teatru, cel mai dotat studio pentru teatru, avem diferite scări: scări de marmură, scară de lemn şi scară metalică. Şi sub scara metalică, cine credeţi că dormea?
Marele actor Ştefan Ciubotăraşu.”

[Continuarea în secvenţa video de mai sus]
Interviu realizat în august 2013 @ MSChirca

Vezi şi „Vasilica Tastaman în blugi”:

mardi 22 novembre 2016

Zimbrii pe Coasta de Azur / Réserve des Monts d’Azur

La mai puţin de 60 de kilometri de Promenade des Anglais, se plimbă zimbrii.


Zimbrul, alias bizonul european (Bison bonasus), este doar una din speciile protejate
 în  Rezervaţia biologică a Munţilor de Azur situată la Haut-Thorenc.


Plecând de la Nisa, de la nivelul mării, poţi ajunge la Thorenc (1250 m)
 în mai puţin de o oră şi jumătate.


Cu condiţia să nu te opreşti pe drum pentru a face poze râurilor de munte,


nici să nu zăboveşti prea mult pe malul lacului Thorenc,


oricât de ademenitoare ar fi şoaptele trestiilor care adună soarele de toamnă,
la fel cum încearcă să o facă şi scaieţii din apropiere.


Oricum, la un moment dat nu vei rezista chemării munţilor,

  
şi vei urca puţin mai sus de Thorenc, la Col de Bleine (1439 m),
pentru a-i saluta din depărtare.


După care vei reveni la Réserve des Monts d’Azur,
aşteptând vizita de seară a unei familii de mistreţi teribil de timizi.


Şi vei închide ochii, vei trage aer în piept, vei asculta şi vei profita de aceste clipe,


gândindu-te la cei de departe, care-ţi sunt mereu atât de aproape…





vendredi 18 novembre 2016

Teatrul amintirilor cu regizorul DAN PUICAN [13] - Maestrul Radu Beligan

Personajele, în ordinea apariţiei:
Radu Beligan, Dan Puican, Eminescu, Esenin, Topârceanu, Dragoş Şeuleanu


„Cu maestrul Radu Beligan, la Teatrul radiofonic, când aţi avut ocazia să colaboraţi?”
„Maestrul Radu Beligan, înainte de a fi eu regizor, a făcut multă emisie. Dar şi cu mine a făcut enorm de multe emisii la microfon. Şi a făcut şi nişte recitaluri. Mi-aduc aminte, eu am făcut un recital de la Eminescu la Esenin. Şi el a fost încântat, fiindcă Radu Beligan a dat şi el examen, la vremea respectivă la Institutul, Conservator, cum se numea, de Artă. Dăduse întâi cu Topârceanu, şi a căzut. Şi al doilea an a dat cu Esenin şi-a intrat. Şi când i-am spus că vreau să recite Esenin, a fost încântat!
A zis: „Băi, mi-ai făcut o bucurie imensă! Cu asta am dat examen la facultate!”

video

Cu maestrul Radu Beligan am avut o conlucrare extraordinară şi mereu mă întreba: „Da’ unde ai găsit-o pe actriţa asta? Da’ ăsta unde l-ai găsit?” Iar în jurul anului 2000, când directorul general al Radioului era Dragoş Şeuleanu, doi ani Radu Beligan a fost mentorul Teatrului radiofonic. A fost adus în Radio ca să ne sfătuiască, să ascultăm piese, să ne spunem părerea despre realizările noastre.
Au fost nişte ani încântători, cu Radu Beligan!”

Interviu realizat în august 2013 © MSChirca


mardi 15 novembre 2016

Moi(s) sans tabac - Eu (sau) luna fără tutun [Radioreportaj 189]

Bună ziua tuturor !

Astăzi aş dori să vă vorbesc despre o manifestare inedită în Franţa, aflată în plină desfăşurare. 
Intitulată „Moi(s) sans tabac”, care s-a putea traduce, în funcţie de modul în care este scris primul cuvânt, fie „Luna fără tutun, fie „Eu fără tutun”, manifestarea propune fumătorilor să renunţe la fumat timp de o lună.
Deviza manifestării este „În noiemebrie ne lăsăm de fumat împreună”.
Este aşadar vorba de un „challange” colectiv, ce se adresează în egală măsură fumătorilor şi anturajului acestora.


Organizată pentru prima dată în Franţa, manifestarea este inspirată de o inţiativă similară lansată în 2012 în Marea Britanie şi intitulată „Stoptober”, de la „Stop în octombrie”, iniţiativă încununată de succes.
În prezent, fumătorii nu mai reprezintă în Marea Britanie decât 18% din populaţia în vârstă de peste 15 ani, în timp ce în Frantă, ei reprezintă o treime din această populaţie.
Franţa deploră în fiecare an 73.000 de decese provocate de tabagism. Şi asta în ciuda mesajelor şi imaginilor din ce în ce mai sinistre şi ameninţatoare imprimate pe pachetele de ţigări şi difuzate în cadrul diverselor campanii antifumat, sau a creşterilor succesive ale preţului pachetului de ţigări.


Complet diferită de campaniile sinistre şi aparent ineficace, manifestarea „Mois sans tabac” preferă mesajele şi iniţiativele pozitive, face apel la toate „canalele” pe care acestea pot ajunge la publicul vizat, cele clasice: radio, televiziune, săli de cinema, campanii de afişaj în locurile publice, dar şi la reţelele de socializare şi la telefoanele mobile.
Şi încă un aspect inedit: iniţiativa mizează pe solidaritatea familiei, a prietenilor şi colegilor celor ce încearcă să renunţe la fumat. Şi ei sunt numeroşi: potrivit statisticilor disponibile, în Franţa 60% dintre fumători declară că doresc să se lase de fumat.

Totul a început cu o vastă campanie de sensibilizare a fumătorilor, organizată de-a lungul lunii octombrie de către Agenţia naţională de Sănătate publică.
Siteul internet „Mois sans tabac” propune fumătorilor care decid să renunţe la fumat, dar şi celor care doresc să-i susţină, să se înscrie pentru a primi un ajutor personalizat.
Am vizitat acest site ieri seară şi numărul fumătorilor înscrişi era de 168.914.


Fiecare participant primeşte un kit gratuit ce conţine: un carnet cu sfaturi pentru a reuşi să depăşească dificultăţile legate de „vindecarea” de această dependenţă, un badge, un sistem simplu şi amuzant de a calcula economiile realizate în funcţie de consumul obişnuit de ţigări şi o agendă ce-i permite să contabilizeze fiecare zi fără tutun ca pe o victorie personală.
Cei înscrişi primesc mesaje SMS de încurajare, iar în caz de dificultate pot cere şi primesc sfaturi de la specialişti tabacologi, dar şi de la alţi participanţi.
În fiecare zi, pe site apare un mesaj încurajator, cum era cel de ieri:
„A zecea zi fără tutun! Nu-i aşa că vocea vă este mai clară?”


Tot pe acest site sunt prezentate manifestările organizate pretutindeni în ţară în sprijinul celor care încearcă să renunţe la fumat: grupuri de întrajutorare care alternează discuţiile între fumători moderate de specialişti cu şedinţele de activitate fizică, standuri de informare privind tratamentele de substituţie nicotinică etc. Şi tot aici există o aplicaţie mobilă care poate fi încărcată gratuit şi care conţine un program personalizat, amuzant şi deloc moralizator.

Desigur, manifestarea fiind la prima ei ediţie şi în plină desfăşurare, un bilanţ ar fi prematur.
Îndrăznesc să cred că acesta va fi benefic.
Şi poate că iniţiativa va fi preluatăşi de alte ţări.


[Amelia Chirca - Radioreportaj pentru emisiunea
„Ştiinţa în cuvinte potrivite” cu Corina Negrea şi Dan Manolache
pe Radio România Cultural - vineri, 11 noiembrie 2016]

FOTO:
http://ch-rochefort.fr/fr/actualites/moi-s-sans-tabac/
http://www.francesoir.fr/societe-sante/operation-mois-sans-tabac-une-campagne-pour-arreter-de-fumer-video
http://www.tabac-info-service.fr/layout/set/print/Partenaires-moi-s-sans-tabac-telechargez-les-outils-de-l-evenement/
http://partenaires-mois-sans-tabac.tabac-info-service.fr/

samedi 12 novembre 2016

Teatrul amintirilor cu regizorul DAN PUICAN [12] – Sfatul maestrului Calboreanu


Personajele, în ordinea apariţiei:
Dan Puican, Ion Marinescu, George Calboreanu

„Dar, cum vă spuneam, gândul meu era să mă duc la teatru.
Mai ales că directorul de la [Teatrul pentru] Copii tot îmi spunea: „O să fie în curând examen!”

Între timp, mi s-a repartizat şi mie o piesă de teatru.
O piesă de teatru cu ardeleni, în care în rolul principal l-am luat pe Janot [Ion] Marinescu, mi‑aduc aminte ca acum, 
şi [în] al doilea rol, un hâtru ardelean, am propus să îl iau pe George Calboreanu, 
considerat în acea vreme şi, cred eu, în decursul deceniilor, cel mai mare actor român.

Noi, marţea dimineaţa la ora 8, prezentam distribuţiile unor piese care trebuiau făcute în săptămâna următoare. 
Şi când au auzit colegii mei, regizori, tehnicieni, muzicieni, că vreau să-l iau pe Calboreanu, mai ales în al doilea rol, nu în rolul principal, au zis: „Cum să vină maestrul Calboreanu la tine?! Nu [vine]!”
Zic: „Eu cred că o să vină! Îi trimit textul şi o să vorbesc personal cu dânsul.”

Asta am şi făcut.
Fiindcă la Radio, când făceai un spectacol de radio, pe actori îi convoca regizorul de culise. 
Dar eu, în decursul celor cinci decenii cât am lucrat la Radio, cu actorii mari, vedete şi actori mai delicaţi, vorbeam personal când îi convocam la o emisie de radio.

Şi a venit Calboranu; am făcut repetiţii...
Pe vremea aceea se repeta mai mult, se stătea la lectură, se corectau texte...
Nu ca acum – acum e puţin fuşărai, eu aşa îi zic: fuşărai! Nu e ca pe vremuri...

video

Şi într-o bună zi, maestrul Calboreanu mă ia de braţ şi îmi spune:
„Domnule Puicane (ca acum ţiu minte), îmi place cum lucrezi cu actorii!
Bravo dumitale! Ce perspective ai? Ce ţi-ai pus în gând?”

Pe vremea aia nu era expresia „proiect”, care este astăzi la mare modă.
Şi i-am spus: „Maestre, eu aş vrea să dau examen la Teatrul de Copii, să mă duc acolo
 şi aici să rămân cu o jumate de normă. Nu vreau să renunţ la Radio.”

„Da? Te-ai gândit bine ce vrei să faci?”
„Cred că asta ar fi o soluţie!”
„Nu! Gândeşte-te bine!
Dacă dumneata inviţi la Radio un actor dintr-un teatru, şi el are rol principal şi
dumneata un rol secundar în teatru, n-o să te mai asculte niciodată.
Gândeşte-te la asta!
Ori rămâi aici şi cauţi să faci cât mai multe piese, sau, dacă vrei să te duci la teatru...
Dar eu zic să rămâi, că îmi place cum lucrezi cu actorii!”

Cred că aia a fost ziua decisivă pentru mine,
când nu mai m-am gândit nicio clipă să plec de la Radio.”

Interviu realizat în august 2013 © MSChirca

mercredi 9 novembre 2016

Antonio Brea - Altarul Sfântului Mihail / Le retable de Saint Michel (1516)

Parcă a fost ieri…


500 de ani de când Antonio Brea îşi punea semnătura într-un cadru alb, sub picioarele Sfântului Ioan Botezătorul, 
pe altarul de care îl terminase de pictat pentru parohia Sf. Mihail din Diano Borello, 
mic sat din periferia Imperiei, la circa 80 km est de Nisa:

„ANTHONIUS BREE / NICIENSIS PINXIT / 1516. ULTIMA DIE / IUNII”


Între ianuarie 2014 şi martie 2015, altarul înalt de 3,90 m, lat de 2,90 m şi greu de peste 300 kg 
a fost restaurat în laboratorul Riccardo Bonifacio de la Bussana (San Remo).

Între timp, lucrări de restaurare au demarat şi la biserica parohială din Diano Borello, 
astfel încât altarul restaurat a fost expus mai întâi în oratoriul Sf. Maria Magdalena din Laigueglia.


Pentru aniversarea a 500 de ani de la pictarea altarului,  
Musée des Beaux-arts din Nisa a reuşit să prezinte publicului, între 13 mai şi 18 septembrie 2016, 
acest poliptic pictat de unul din fii oraşului: Antonio Brea.


Partea centrală a altarului este dedicată Sf. Mihail, patronul parohiei Diano Borello.
La dreapta sa se află Sf. Petru şi Sf. Nicolae, iar la stânga Sf. Ioan Botezătorul şi Sf. Maria Magdalena.


În mâna stângă, Sf. Mihail ţine o balanţă cu care cântăreşte faptele bune şi cele rele ale fiecăruia.


Lancea din mâna dreaptă a Sf. Mihail străpunge o oribilă creatură cu două capete.


În partea centrală superioară a altarului, Cristos ieşind din mormânt este inconjurat de Sf. Maria şi de Sf. Ioan Botezătorul.

În stânga şi în dreapta lor sunt pictaţi Sf. Fecioară şi Arhangelul Gabriel, în momentul Bunei Vestiri.


Partea inferioară a altarului îi prezintă pe Isus şi pe cei 12 apostoli.




În unghiul inferior din partea stângă este pictată Sf. Ecaterina din Alexandria, 
iar în partea opusă – Sf. Margareta (Marina) din Antiohia, ţinând în mâinile sale un crucifix.


Parcă a fost ieri…

dimanche 6 novembre 2016

Tende, Beatrice di Tenda şi Trenul Minunilor




În fiecare dimineaţă, la ora 9:23, Trenul Minunilor pleacă de la Nisa pentru a străbate
unul din cele mai frumoase trasee feroviare din Europa.


Urmând văile râurilor Paillon şi Roya, trenul urcă încet la munte,
lăsând timp călatorilor să privească în stânga şi în dreapta, în sus şi în jos,
pentru a descoperi chei abrupte, viaducte, tuneluri şi sate cocoţate pe stânci.


După două ore de drum, Trenul Minunilor ajunge la Tende sau Tenda,
cum se numea localitatea până în 1947, când a fost ataşată Franţei în urma Tratatului de la Paris.


Un lanţ de vârfuri, dintre care peste 20 depăşesc 2000 metri, culminând la 2900 m,
marchează la nord şi la est graniţa cu Italia.


Tende este punctul de plecare spre Valea Minunilor, Vallée des Marveilles
din Parcul naţional Mercantour, unde se găsesc zeci de mii de gravuri rupestre protoistorice. 


Câteva din gravurile din Valea Minunilor (de fapt din cele şapte văi aflate la altitudini de peste 2.000 de metri)
 sunt reproduse pe coloanele de la intrarea extrem de interesantului Muzeu al Minunilor.


Este suficient deci să faci câţiva paşi de la gara din Tende pentru a descoperi,
în Muzeul Minunilor, impresionanta şi misterioasa Vale a Minunilor.


Tende se lasă descoperit încet, încet, fie de pe îngustele şi întortocheatele străzi în pantă ale vechiului oraş,
fie de pe vreuna din culmile care îl înconjoară.


Porţile mari şi vechi din Tende te pot duce cu gândul departe:
la anul de naştere al bunicului, la porţile de altădată din Sălişte, sau la... Dostoievski.


Dar Tende are propriile lui amintiri, cum este cea a Beatricei di Tenda,
care a inspirat opera cu acest nume de Bellini.


Beatrice Lascaris di Tenda, fata lui Pietro Balbo II di Ventimiglia, se naşte în 1372 în castelul din Tende. În 1403 Beatrice se căsătoreşte cu Facino Cane, faimos condotier, pe care îl însoţeşte şi pe câmpul de luptă. Facino Cane moare în 1412, iar Beatrice acceptă, la insistenţa arhiepiscopului de Milano, cererea în casătorie a lui Filippo Maria Visconti, viitor duce de Milano. Numai că Filippo este cu 20 de ani mai tânăr decât Beatrice şi este atras doar de dota Beatricei şi de averea lăsată de Facino Cane. Urmează o punere în scenă macabră: Filippo îşi acuză soţia de gânduri amoroase pentru un tânăr trubadur, Michele Orombello. Sub tortură, două domnişoare de onoare îşi acuză stăpâna de adulter. Pe 13 septembrie 1418, Beatrice, cele două domnişoare de onoare şi Michele sunt decapitaţi în curtea castelului din Binasco de lângă Milano.


Se gândea oare atunci Beatrice Lascaris di Tenda că peste secole,
una din străzile principale din oraşul natal îi va purta numele?