lundi 3 juillet 2017

Ştiinţa în vacanţă la Paris (Radioreportaj 209)

Bună ziua tuturor!

Iată că celebrul „tren din Franţa” a ajuns încă o dată la destinaţie şi la bordul său se află mult aşteptata călătoare: VACANŢA!
Presupunând că Parisul se numără printre destinaţiile acestei vacanţe pentru unii din ascultătorii noştri sau pentru unii dintre colegi, vă propun o selecţie - foarte subiectivă - de evenimente care vă aşteaptă în Oraşul Lumină.

(1)

Aş începe cu un loc care-mi este nespus de drag şi care împlineşte anul acesta o vârstă venerabilă.
La doi paşi de Champs Elysées, ocupând o aripă a majestuosului Grand Palais, Palais de la Découverte – căci despre el este vorba - împlineşte 80 de ani.

(2)

80 de ani dedicaţi popularizării ştiinţelor, conform dorinţei creatorului său, laureat al Premiului Nobel pentru fizică, Jean Perrin.
Prin intermediul acestui lăcaş al ştiinţei, Jean Perrin dorea ca un public cât mai larg să intre în contact cu cercetarea fundamentală, cu metodele, succesele şi eşecurile ei, cu ştiinţa ca sursă de progres pentru omenire.

(3)

„La science en train de se faire” - ştiinţa aşa cum se practică în laboratoarele de cercetare este prezentată publicului de către demonstratori, numiţi astăzi „mediatori ştiinţifici”.
Impresionante – întotdeauna, amuzante –foarte des, experienţele şi demonstraţiile continuă să atragă, 80 de ani mai târziu, un public numeros venit să descopere spaţiile dedicate matematicii, astronomiei, fizicii, chimiei, biologiei şi medicinei.

(4)

Despre unele din expoziţiile temporare am avut ocazia să vă vorbesc în intervenţiile mele precedente. Printre acestea: „Faites vos jeux”, despre teoriile matematice aplicate jocurilor de tot felul, şi „Viral”, dedicată viruşilor, printre care şi celor informatici.
Ambele expoziţii sunt încă deschise până la sfârşitul lunii august.
fizicii, chimiei, biologiei şi medicinei.


(5)

Nu mai puţin captivante sunt şi expoziţiile permanente.
O întâlnire inedită cu „numărul de aur” sau cu interminabilul „pi”, căruia îi este dedicată o sală întregă (rotundă, bineînţeles), o imersiune în lumea animală pentru a descoperi diversitatea modurilor sale de comunicare, o întâlnire cu electricitatea statică ce-ţi face părul măciucă, cu seisme şi erupţii vulcanice sau o plimbare prin sistemul solar...
Toate acestea şi multe altele vă aşteaptă la Palais de le Découverte.

(6)

Ascultătorii fideli ai emisiunii cunosc fără doar şi poate şi pe fratele mai tânăr al venerablului Palais de la Découverte. Este vorba desigur de Cité des Sciences, Citadela Ştiinţelor de la Villette.
Dacă multe instituţii se laudă că au un public între 7 şi 77 de ani, Cité des Sciences a coborât pragul de jos până la 2 ani. Spaţiul rezervat celor foarte, foarte tineri propune experienţe amuzante menite să trezească şi să întreţină interesul prichindeilor pentru ştiinţă.

(7)

Şi la Cité des Sciences vă aşteaptă expoziţii temporare printre care „Ce mai e nou... în Evul Mediu”, sau „La Géode”, sala sferică de cinema care propune vara aceasta spectatorilor o incursiune de 47 de minute la bordul Staţiunii Spaţiale Internaţionale. Cu alte cuvinte: posibilitatea de a admira Planeta Albastră de la o altitudine de 350 de kilometri, asemenea astronautului Thomas Pesquet.

(8)

Pentru cei pasionaţi de civilizaţiile Africii, Asiei şi Oceaniei, la doi paşi de inconturnabilul Tour Eiffel, Musée du Quai Branly vă invită la o incursiune în domeniul riturilor ancestrale.
O colecţie etnografică de 300.000 de obiecte, dintre care 3.500, reînoite în permanenţă, sunt puse în valoare datorită unei scenografii fascinante.

(9)

Vara aceasta aici vă aşteaptă, printre altele, o expoziţie dedicată „aurului verde” al Noii Zeelande, jadul, şi nenumăratelor ritualuri şi legende ţesute în jurul său.
Exponate de o frumuseţe ce-ţi taie răsuflarea, investite de populaţiile maori cu virtuţi magice, care nu te pot lăsa indiferent.

(10)

Dacă sunteţi pasionaţi de istoria ştiinţelor, la Musée des Arts et Métiers puteţi descoperi laboratorul lui Lavoisier, pendulul lui Foucault, maşinile de calculat realizate de Blaise Pascal sau Léon Bollée, avioanele lui Blériot sau Breguet, şi chiar un model redus al Statuii Libertăţii.

(11)

V-am prevenit: selecţia este subiectivă!
Voi încheia deci cu o sugestie gurmandă: o vizită la Musée du Chocolat, unde puteţi să descoperiţi bogata istorie a deliciului ce constituia hrana zeilor în mitologia aztecilor.
Şi la sfârşit, de ce nu, o degustare, „avec modération”!


video


Ştiinţa în vacanţă la Paris
Amelia Chirca
Radioreportaj pentru emisiunea
Ştiinţa în cuvinte potrivite
de vineri, 30 iunie 2017
cu Corina Negrea şi Dan Manolache pe
Radio România Cultural

Foto:
(1) http://www.universcience.fr/
(2) https://lejournal.cnrs.fr/
(3-5) http://www.palais-decouverte.fr
(6-7) http://www.cite-sciences.fr/
(8) http://www.leparisien.fr/
(9) http://www.quaibranly.fr/
(10) http://www.arts-et-metiers.net
(11) http://www.museeduchocolat.fr/

vendredi 30 juin 2017

Cel mai vechi şi mai mare salon aeronautic din lume, SIAE 2017 (Radioreportaj 208)

Bună ziua tuturor!
Astăzi vă invit la cel mai vechi şi mai mare salon aeronautic din lume!
Este vorba de Salonul Internaţional al Aeronauticii şi Spaţiului, SIAE 2017, manifestare aflată la cea de a 52-a ediţie şi care a fost inaugurată săptămâna aceasta la câţiva kilometri la nord de Paris, la Le Bourget.
De la inaugurare, pe 19 iunie, şi până azi, salonul a fost rezervat profesioniştilor, iar începând de azi şi până duminică seara publicul larg este la rândul său invitat să descopere şi să admire cele mai recente realizări ale industriei aeronautice, fie expuse la sol, fie în cadrul unor spectaculoase demonstraţii aeriene.


Evenimentul, a cărui primă ediţie a avut loc cu mai bine de un secol în urmă şi care este organizat o dată la doi ani, se bucură de fiecare dată de succes, atât în rândul specialiştilor, cât şi printre toţi cei fascinaţi de posibilitatea de a se desprinde de planeta mamă.
Ediţia 2015 a salonului a atras nu mai puţin de 352.000 de vizitatori, dintre care 202.000 de nespecialişti.
Anul acesta, cei aproape 2.400 de expozanţi aşteaptă între 360 şi 375 de mii de vizitatori.



Ca şi la ediţiile precedente, 150 de aeronave sunt prezentate publicului.
Printre acestea, câteva efectuează în fiecare după-amiază un adevărat balet aerian.
Printre ele: avioane civile şi militare, elicoptere, avioane luxoase destinate oamenilor de afaceri.
Nu lipsesc dintre exponate nici dronele, care stârnesc de câţiva ani un viu interes în rândurile publicului, chiar dacă, din motive de securitate, nu sunt autorizate să efectueze demonstraţii în zbor.


Fără doar şi poate, industria aeronautică este un sector în plină expansiune. Dacă în prezent, circa 20.000 de aeronave străbat atmosfera planetei, peste mai puţin de 20 de ani numărul lor se va dubla.
Traficul aerian cunoaşte o dezvoltare fără precedent, datorată unei explozii demografice în mai multe regiuni ale globului.

De altfel, chiar dacă cifrele definitive nu sunt încă făcute publice, reprezentanţii principalilor constructori, printre care Airbus şi Boeing, afişează deja o oarecare satisfacţie privind efectul zilelor rezervate specialiştilor asupra carnetelor lor de comenzi.


Şi pentru că aeronautica este prin excelenţă un sector al inovaţiilor permanente, ediţia de anul acesta a Salonului de la Le Bourget oferă şi ea publicului o noutate.
Este vorba de Paris Air Lab, un spaţiu de 2.000 m2 dedicat în exclusivitate inovaţiilor, fie ele realizate în cadrul marilor multinaţionale, ori de către numeroasele strat-up-uri ce înfloresc în acest domeniu.
Avioanele viitorului, dronele, sateliţii artificiali şi aplicaţiile lor nenumărate, mijloacele de propulsie inovante şi lista ar putea, desigur, continua.


Şi pentru că sectorul aeronautic este şi un enorm rezervor de locuri de muncă, Salonul propune şi un forum dedicat meseriilor specifice industriei aueronautice şi spaţiale.
Un spaţiu de 3.000 m2 în care sunt prezentate 40 de meserii şi studiile necesare pentru a le exersa.
Sunt prezete nu mai puţin de 70 de societăţi doritoare să recruteze cu această ocazie cel puţin o parte din viitorii angajaţi.
Cu alte cuvinte, Salonul de la Le Bourget este şi el, pentru mulţi vizitatori, o ocazie de a fi
CU CAPUL ÎN NORI ŞI CU PICIOARELE PE PĂMÂNT!

Notă: Mai mult puteţi afla în înregistrarea care poate fi ascultată doar pe blog:

video

Salonul Internaţional al Aeronauticii şi Spaţiului, SIAE 2017
Amelia Chirca
Radioreportaj pentru emisiunea
Ştiinţa în cuvinte potrivite
de vineri, 23 iunie 2017
cu Corina Negrea şi Dan Manolache pe
Radio România Cultural

Foto:
https://www.siae.fr/

vendredi 23 juin 2017

Automobilul zburător de la Paris la Londra (Radioreportaj 207)

Bună ziua tuturor!
Cu ani în urmă, cu mulţi ani în urmă, am văzut şi revăzut un film ce se intitula „Acei oameni minunaţi şi maşinile lor zburătoare”. O comedie britanică despre începuturile aviaţiei.
Obiectul intervenţiei mele de azi m-a dus cu gândul la acest film, cu care are mai multe similitudini.


Aşadar o maşină zburătoare, botezată Pégase şi construită de un grup de tineri ingineri francezi, şi-a propus să traverseze Canalul Mânecii pe calea aerului.
Ne-am putea desigur întreba: „Şi ce-i cu asta?”
Este, pentru că nu este vorba de un avion, ci de un automobil zburător.
Care de altfel a şi reuşit să realizeze, acum două zile, ceea ce şi-a propus.


Automobilul a plecat de la Paris către Coasta de Opal pe şosea, cu o viteză de 90 km/h.
Odată ajuns la aeroportul din Ambleteuse, el şi-a luat zborul şi a traversat în 42 de minute cei 35 kilometri până la Dover.
Traversarea s-a desfăşurat la o altitudine de 3.000 metri, cu o viteză de aproape 70 km/h.
Iar evenimentul a fost foarte mediatizat aici, în Franţa.


Pégase este un automobil de mici dimensiuni, echipat cu un motor şi o elice, care asigura deplasarea în aer, şi cu un al doilea motor de scuter pentru traseul terestru.
Autonomia pe drum este de aproape 1.000 km, iar în aer de 2 până la 3 ore.
Un alt avantaj este şi faptul că pentrua decola, Pégase are nevoie de o pistă de numai 100 de metri.




Părinţii vehiculului hibrid, pentru care acest zbor inaugural a constituit o ocazie de a demonstra calităţile creaţiei lor, speră ca acesta să fie achiziţionat de armată, poliţie şi de securitatea civilă pentru misiuni de recunoaştere şi salvare, dar şi de operatori din domeniul turismului.
Ei speră să vândă între 100 şi 150 de exemplare pe an, inclusiv unor particulari.


Trecerea la producţia de serie depinde însă de succesul campaniei de „crowdfunding”, finanţare participativă, care este încă în curs.
Pentru viitorul imediat, pentru a-şi face reclamă şi a convinge investitorii şi potenţialii clienţi, societatea Vaylon intenţionează să realizeze un safari în Kenya şi chiar un ocol al Pământului, bineînţeles, în mai puţin de 80 de zile...

Notă: Mai mult puteţi afla în înregistrarea care poate fi ascultată doar pe blog:

video

Automobilul zburător de la Paris la Londra
Amelia Chirca
Radioreportaj pentru emisiunea
Ştiinţa în cuvinte potrivite
de vineri, 16 iunie 2017
cu Corina Negrea şi Dan Manolache pe
Radio România Cultural

Foto:
© www.vaylon.fr/

vendredi 16 juin 2017

Maker Faire, Paris (Radioreportaj 206)



Bună ziua tuturor!
Astăzi, maîne şi poimâine (9-11 iunie 2017), Cité des Sciences de la Villette găzduieşte o manifestare intitulată „Maker Faire”.
Este vorba de un salon internaţional dedicat tuturor celor care meşteresc, crează, reciclează, renovează, repară şi, mai cu seamă, inovează.
Un uriaş „club” al „mâinilor îndemânatice”, club itinerant ale cărui saloane sunt organizate de-a lungul şi de-a latul planetei.
Un loc de întâlnire pentru cei pasionaţi de ştiinţă, tehnică şi artă, pentru autorii de invenţii, de la cele mai amuzante, la cele mai ambiţioase.
Un eveniment ce se vrea şi reuşeşte să fie în acelaşi timp o sărbătoare a ştiinţei, un târg popular şi o referinţă pentru inventatori.


Experţi sau debutanţi, ingineri specializaţi în domeni de vârf ale tehnologiei sau amatori ce-şi practică hobby-ul în garajul familal, veniţi din 38 de ţări, şi-au dat întâlnire de data aceasta la Paris pentru a-şi prezenta creaţiile, a-şi împărtăşi cunoştinţele şi pasiunile.
200 de standuri şi peste 800 de expozanţi.
Lor li se adaugă ateliere în care vizitatorii, de la cei mai îndemânatici la cei mai stângaci, pot realiza un proiect concret în domeniile cele mai diverse precum electronica, robotica sau programarea.
Ei pot participa la curse de karturi, asista la experienţe ştiinţifice spectaculoase, realiza o operă de artă untilizând tehnica „light painting”, asista la un concert ce reuneşte doi muzicieni şi un robot, şi aşa mai departe.


Faptul că mişcarea „Maker Faire” a luat naştere în 2006 în celebra Silicon Valley din Statele Unite nu este o întâmplare.
Nu puţine sunt aici multinaţionalele ce au debutat ca proiecte improbabile meşterite într-un garaj sau o pivniţă de doi-trei excentrici deveniţi mai apoi miliardari.
Vor fi prezenţi desigur şi „vânătorii de talente” în căutarea inventatorilor ce vor găsi soluţiile pentru numeroasele şi complexele probleme cu care omenirea este confruntată în viitorul mai mult sau mai puţin apropiat.
Şi asta chiar dacă „Maker Faire” se vrea mai degrabă un spaţiu dedicat schimbului liber de idei şi de proiecte utopice, decât rentabilităţii economice.


Şi încă un argument în favoarea acestei mişcări internaţionale şi a Târgurilor de Invenţii pe care le organizează:
În luna iunie 2014, Casa Albă, al cărei locatar era Barack Obama, a găzduit un „Maker Faire”.
Pasionat de această iniţiativă, pentru care a propus chiar un motto inspirat din sloganul său de campanie,
„If you can imagine it, then you can do it!”
preşedintele american a făcut cu această ocazie un apel adresat tuturor americanilor de a deveni „a nation of makers”, o naţiune de inovatori.
Cu această ocazie, el a decis ca ziua de 18 iunie să devină Ziua naţională a inventatorilor.


Am căutat destul de mult, dar nu am g ăsit nici o menţiune privind ediţia de anul acesta a manifestării de la Casa Albă...
Apetitul pentru ştiinţă şi tehnologie pare a fi mai redus în momentul de faţă.

Aşadar, începând de azi, Parisul este, pentru trei zile, gazda târgului internaţional al inventatorilor Maker Faire.
Un târg ce ar putea poposi în curând şi în România.

video

Maker Faire, Paris
Amelia Chirca
Radioreportaj pentru emisiunea
Ştiinţa în cuvinte potrivite
de vineri, 9 iunie 2017
cu Corina Negrea şi Dan Manolache pe
Radio România Cultural
  
Foto:
http://www.cite-sciences.fr/fr/au-programme/evenements/maker-faire/
https://irekiplay.com/evenement-maker-faire-paris/
https://www.helicomicro.com/2017/06/11/retour-sur-la-maker-faire-paris-2017/
http://makerfaire.com/white-house/
http://www.core77.com/posts/26400/the-maker-faire-to-make-its-debut-at-the-white-house-in-2014-26400

dimanche 11 juin 2017

Thomas Pesquet revine pe Pământ (Radioreportaj 205)

Bună ziua tuturor!

Astăzi vom fi împreună, pentru câteva minute, „cu capul în nori” şi cu picioarele pe pământ.
Asta pentru că subiectul intervenţiei mele este Thomas Pesquet, astronautul francez care se întoarce pe planeta natală după ceva mai mult de şase luni petrecute la bordul Staţiunii Spaţiale Internaţionale. 


Despre Thomas Pesquet şi despre misiunea Proxima v-am vorbit în noiembrie anul trecut. V-am vorbit atunci şi despre interesul fără precedent manifestat de mass-media franceză şi de publicul larg pentru cosmonautul, ce-i drept, foarte carismatic, şi pentru misiunea lui.

Ne-am fi putut aştepta ca cei 400 de kilometri ce-l separau de suprafaţa Terrei în timpul misiunii să aibă ca efect o scădere a acestui interes. „Loin des yeux, loin du coeur” zic francezii.
Ei bine, Thomas Pesquet a reuşit de-a lungul acestor şase luni să rămână aproape de ochii, urechiile şi inimile pământenilor. O prezenţă constantă pe reţelele de socializare, un număr impresionant de teleconferinţe şi un dialog susţinut cu numeroşii fani, în special cu cei mai tineri, în rândul cărora se pare că a provocat numeroase vocaţii ştinţifice – explică această popularitate rară.


Astronautul a folosit orice prilej pentru a informa publicul larg cu privire la activitatea sa în cadrul Staţiunii Spaţiale Internaţionale, la cele 62 de experienţe pe care le-a realizat pentru Agenţia Spaţială Europeană şi pentru Centrul Naţional de Studii Spaţiale, la viaţa de toate zilele la bordul staţiunii sau la cele două ieşiri extravehiculare pentru lucrări de întreţinere.

În schimb, el s-a ţinut la curent cu schimbările, numeroase, ce au avut loc în Franţa şi în lume în timpul abesenţei sale şi chiar a votat la alegerile prezidenţiale. De altfle, nu puţine sunt vocile care afirmă că s-ar întoarce tocmai la timp pentru a fi cooptat în guvern.


De-a lungul întregii perioade, Thomas Pesquet a realizat şi difuzat pe reţelele de socializare un număr impresionant de fotografii, de o frumuseţe ce-ţi taie răsuflarea, ale planetei albastre al cărei ocol îl făcea de 16 ori pe zi.

Printre ocupaţiile sale la bordul staţiunii internaţonale s-au numărat şi cântatul la saxofon, turnarea unui clip în imponderabilitate în colaborare cu un DJ francez sau cultivarea şi apoi consumarea unei salate extraterestre, mai gustoasă decât cele din grădina ursului din poveste, sau o discuţie cu Karl Lagerfeld, ce se va concretiza desigur prin câteva influenţe cosmice în viitoarea colecţie a celebrului creator de modă.

Revenind la evenimentul de astăzi, trebuie să vă spun că lungul drum al modulului Soyuz către stepele Kazakhstanului a început deja cu câteva ore în urmă, mai precis la ora 9:30, ora Parisului, când Thomas Pesquet şi colegul său rus Oleg Novitski s-au instalat la bordul modulului Soyuz.
În urmă cu câteva minute, Soyuz s-a separat de staţiunea spaţială şi şi-a început coborârea spre Pământ.


După un moment delicat, ce corespunde intrării în atmosfera terestră, când temperatura în jurul său va atinge 2000°C, odată ajunsă la 140 km distanţă de suprafaţa terestră, o capsulă în care se află cosmonauţii se va separa de restul modulului. Urmează apoi deschiderea paraşutei, iar la 70 de centrimetri de sol, aprinderea rachetelor de amortizare.

Câteva ore după aterizare, Thomas Pesquet va decola spre Köln unde, în cadrul Centrului European al Astronauţilor, se va readapta, sub supraveghere medicală, la gravitaţia terestră.

Aminteam, la un moment dat, faptul că astronautul francez a realizat, cu succes se pare, 62 de experienţe în spaţiu. Trebuie să precizez că subiectul  unui număr important de experienţe a fost, şi va continua să fie şi după aterizare, chiar el. Asta pentru că viaţa în spaţiul cosmic are un impact asupra organismului uman, în special datorită lipsei gravitaţiei şi expunerii la radiaţiile cosmice.


Printre consecinţele sejurului prelungit în spaţiul cosmic aş enumera: creşterea cu câţiva centrimetri în înălţime, pierderea de masă musculară şi osoasă, modificarea ritmului biologic, a florei intestinale şi chiar a gustului – aspect deloc de neglijat pentru un francez, presupus gurmet şi amator de vin bun.
Din fericire, cea mai mare parte a acestor modificări sunt reversibile.

Aşadar, astăzi, în jurul orei 17, ora Bucureştiului, astronautul francez se întoarce acasă.
Îi putem cred ura: „Bun venit!”

video

Thomas Pesquet revine pe Pământ
Amelia Chirca
Radioreportaj pentru emisiunea
„Ştiinţa în cuvinte potrivite”
de vineri, 2 iunie 2017,
cu Corina Negrea şi Dan Manolache pe
Radio România Cultural


lundi 5 juin 2017

ARITHMEUM – muzeul Institutului de Matematică Discretă din Bonn

 “The Arithmeum is a mathematics museum owned by the Forschungsinstitut für Diskrete Mathematik (Research Institute for Discrete Mathematics) at the University of Bonn.” (1)
 “It was founded by the Director of the Institute, Bernhard Korte, who contributed his private collection of calculating machines.” (1)
 “The building's steel-glass facade is meant to represent the "transparency of science".” (1)
 “The permanent exhibit "Calculating in Olden and Modern Times" (Rechnen Einst und Heute) shows the progression of mechanical calculating machines through 1,200 pieces.” (1)
 “Whether you have come alone, or with your family, or to join others in a booked tour or one of the public tours at weekends – a visit to the Arithmeum is not only instructive but also stimulating and exciting.” (2)
 “You will enjoy a creative interaction with mathematical problems which remain relevant today: how can one calculate quickly, comfortably and, above all, error-free? These questions have occupied great mathematicians for centuries.” (2)
 “The distinction between “calculating” and “mathematics” took place more recently. In earlier days, both of these disciplines received the same attention, interest and curiosity from mathematicians.” (2)
 “With the invention of reliable, fast and also affordable calculators, interest in the art of calculating dwindled.” (2)
 “Particularly in this field, however, it was unfortunate that history was being neglected.” (2)
 “The history of mechanical calculating machines includes so many fascinating and innovative ideas and at the same time demonstrates how the human capability to think abstractly has increased more and more over the centuries.” (2)
 “The magnificent gilded mechanical calculating machines of the 17th and 18th centuries with their ornamental exterior and intricate interior impress one deeply today, even without knowing what they comprise scientifically.” (2)
 “Up to the middle of the 19th century each machine was unique: an invention for which there was no scientific or commercial need.” (2)
 “We hope that you will enjoy inspecting our website and that you will be motivated to visit the Arithmeum in Bonn personally.” (2)
 “Viewing the exhibits from all directions and angles is still a most impressive experience!” (2)

“In this sense we will be happy to welcome you in Bonn.
ARITHMEUM
Lennéstr. 2, 53113 Bonn” (2)

Text:
(1) https://en.wikipedia.org/wiki/Arithmeum
(2) http://www.arithmeum.uni-bonn.de/en/arithmeum/greeting.html

lundi 29 mai 2017

Gustave Eiffel, Charles Garnier şi Observatorul din Nisa [Radioreportaj 204]

Bună ziua tuturor!
Astăzi vă propun o întâlnire cu... stelele.
Nu cu cele, ce-i drept, destul de strălucitoare, ce defilează de câteva zile încoace pe covorul roşu al Festivalului de la Cannes – ci cu cele, mult mai puţin efemere, ce scânteiază pe bolta cerească.
Şi pentru asta vă propun o vizită la Observatorul astronomic din Nisa, el însuşi un adevărat star al astronomiei mondiale.


Principala sa cupolă, cu un diametru de 23 de metri, veghează din 1878 încoace asupra oraşului, de pe culmea colinei numită cu modestie provensală Mont Gros (Muntele Mare), care culminează la 374 de metri deasupra faimoasei Baie des Anges (Golful Îngerilor).
Ea, cupola, atrage de departe privirile călătorului ce vine spre Nisa dinspre Antibes, şi se lasă admirată fără ostentaţie, dar sigură de farmecul ei.
Are şi de ce...


Privită de departe, cupola ce cântăreşte 95 de tone, proiectată şi realizată de Gustave Eiffel, captează în albul său imaculat razele soarelui şi adăposteşte o lunetă ce era, în 1887, când a fost instalată, cea mai mare din lume şi care este şi azi printre cele mai mari şi mai vechi lunete astronomice încă în funcţiune.


Până în 1969, cupola principală a observatorului plutea pe o cuvă circulară ce conţinea 95.000 de litri de soluţie de clorură de magneziu, căci geniul lui Gustave Eiffel găsise astfel soluţia ingenioasă pentru ca cele 95 de tone ale celei mai mari cupole mobile din Europa să poate fi deplasate de un singur om.


Dacă această cupolă poartă semnatura lui Gustave Eiffel, clădirea ce adăposteşte luneta principală
 – „un templu al astronomiei plasat sub semnul luminii solare”, după cum dorea bancherul filantrop şi pasionat de astronomie Raphaël Bischoffsheim, care a finanţat lucrările observatorului –
 clădirea deci este opera arhitectului Charles Garnier, celebrul creator al palatului cu acelaşi nume ce adăposteşte Opera din Paris.


Dar acesta este doar unul dintre pavilioanele Obervatorului astronomic din Nisa, 18 la număr, din care 13 create de Charles Garnier. Toate armonios integrate într-un sit natural de excpţie. De altfel, Observatorul se alfă pe lista monumentelor istorice franceze.


Marea lunetă este numai unul dintre instrumentele încă utilizate de astronomi, în ciuda vârstei lor venerabile. Printre acestea se află şi un instrument cu o lentilă de 50 de centimetri în diametru, cu ajutorul căreia astronomul Auguste Charlois a descoperit nu mai puţin de 140 de mici planete.


Dar, în ciuda patrimoniului său, Observatorul astronomic din Nisa nu este un muzeu.
Activitatea ştiinţifică şi pedagogică beneficiază desigur de patrimoniul istoric excepţional, dar şi de infrastructurile sofisticate, caracteristice cercetării ştiinţifice contemporane.

De la geofizică la astrofizică, proiectele sunt numeroase şi variate: colectarea şi interpretarea de date seismologice şi prevenirea tsunamiurilor, măsurarea câmpului gravitaţional terestru, supravegherea „deşeurilor cosmice”, măsurarea diametrului solar, sunt doar câteva exemple.


În sfârşit, o activitate căreia observatorul îi acordă o importanţă deosebită este sensibilizarea publicului larg şi în special a celor mai tineri, deci potenţiali viitori cercetători.

Vizitele ghidate sunt un adevărat regal pentru toate simţurile, căci situl natural estre într-adevăr excepţional şi numeroase sunt punctele din care golful şi oraşul de la poalele colinei oferă imagini ce-ţi taie răsuflarea.


Un regal şi pentru minte, datorită mediatorilor ştiinţifici ce distilează un amestec subtil de cunoştinţe ştiinţifice şi anecdote menite să capteze chiar şi atenţia celor mai neastâmpăraţi...


Aşadar, dacă la Côte d’Azur face parte, într-un viitor mai mult sau mai puţin apropiat, din destinaţiile unei vacanţe, nu uitaţi că la Nisa vă aşteaptă nu numai Promenade des Anglais, Negresco şi plaja, ci şi Observatorul Astronomic.
Faceţi-i o vizită!
Sigur nu veţi regreta.

video

Amelia Chirca
Radioreportaj pentru emisiunea
„Ştiinţa în cuvinte potrivite”
de vineri, 26 mai 2017,
cu Corina Negrea şi Dan Manolache pe
Radio România Cultural

Ştiaţi că?
Spre sfârşitul secolului XIX, Observatorul astronomic din Paris, creat în 1667, începuse să fie stânjenit de poluarea luminoasă specifică unei mari aglomeraţii.
După îndelungi căutări, specialiştii au ales situl de pe Mont Gros de la Nisa, ca fiind cel mai potrivit pentru exploatarea cerului, căci poluarea luminoasă era minimă.
Şi iată o fotografie a Coastei de Azur noaptea, realizată în noiembrie 2016 de cosmonautul francez Thomas Pesquet din Staţia spaţială internaţională.

Observatorul astronomic din Nisa este cam pe unde e plasată steluţa roşie...