dimanche 5 mars 2017

Y’a d’la barbe à papa dans l’air ! - VIVIEN ROUBAUD – Galerie des Ponchettes

O galerie de artă, pe malul mării, la Nisa : Galerie des Ponchettes.
 Construită prin anii 1830-1835, pentru a servi ca hală de peşte.
La iniţiativa lui Pierre Bonnard, Henri Matisse şi a Uniunii Mediteraneene pentru Artă Modernă, prin anii 1950 galeria se deschide pentru a expune artişti stabiliţi pe Coasta de Azur.
Din 2011, Galerie des Ponchettes este un spaţiu expoziţional şi experimental „hors-les-murs” (în afara zidurilor) al Muzeului de Artă Modernă şi Artă Contemporană din Nisa, MAMAC.
[...]
Am privit încă o dată marea, apoi am întors spatele valurilor şi soarelui şi am intrat în galerie.


Nu citisem decât numele artistului pe afiş, anul său de naştere (1986) pe program,
dar încă nimic despre expoziţie. Să vedem dacă reuşeşte să ne surprindă.

Ne-a întâmpinat o sală mare, fără ferestre, pustie.
Cu faţa spre intrare, trei ventilatoare puternice stăteau nemişcate.


În mijlocul sălii, trona o aparatură ciudată care, aparent, nu funcţiona nici ea.
Pe zidul din spate, rula în buclă un filmuleţ. Amelia s-a dus să-l privească.
Altfel, nu se întâmpla absolut nimic.


La un moment dat a apărut o mamă cu un cărucior.
A dat o tură şi a aşteptat să se întâmple ceva.
A văzut că nu se întâmplă nimic şi a plecat.


Am început să privesc instalaţia bizară.
Semăna, pe alocuri, cu montajele din laboratoarele de la Chimie Fizică:
aparate suprapuse, cabluri amestecate, prize, afişaje electronice.


Intriga partea din faţă a instalaţiei, protejată cu panouri de plastic transparent.
Pe pereţii de plastic şi pe podea era depus un fel de nisip fin şi alb


La ce putea servi toată minunea? Şi ce era nisipul alb?


Amelia mi-a arătat într-un colţ al sălii materia primă a experienţei: zahărul.


"Nu merge! E prea umed! Din cauza asta nu merge!”
Paznicul galeriei tocmai intra în sală, însoţit de un tănăr cu o cască de motociclist în mână.
La scurt timp a apărut al doilea tânăr. Paznicul a reluat explicaţiile.
Cei doi tineri s-au apropiat de instalaţie.


Au privit-o cu atenţie, au meşterit ceva şi i-au dat drumul.
Şi atunci s-a produs minunea: în sală a început să zboare vată de zahăr.


Vată de zahăr plutitoare!


„Y’a d’la rumba dans l’air !”, dirait Alain Souchon.


« Comment créer des nuages de barbes à papa, à partir de la transformation et de la récupération de machines industrielles ?

Voilà le défi auquel s’est frotté Vivien Roubaud pour cette proposition. 
En 2010, lors du passage de son diplôme à la Villa Arson, il élabore une première machine-test composée d’une tondeuse à gazon, d’un train arrière et d’une jante de BMW, d’un désherbeur thermique, d’un raccord mécanique et d’un silo en plexiglas pour créer de la barbe à papa ; sept ans plus tard, Vivien Roubaud développe ce processus en stabilisant les conditions physiques et mécaniques inhérentes à la transformation d’une grande quantité de sucre et à son évaporation dans l’espace.
[…]
Un paysage de sucre se dessine. »
[Programme de l’exposition]

Aucun commentaire:

Enregistrer un commentaire