mercredi 25 avril 2018

Genova într-un weekend


Când ai de unde alege, alegerea poate fi dificilă, iar la Genova, capitală culturală europeană în 2004, ai de unde alege.
Chiar şi o simplă plimbare în port, privind oraşul, portul şi marea în orele unei după-amieze târzii, poate să fie extrem de plăcută.


Mai ales că de reamenajarea zonei portului s-a ocupat un fiu al oraşului, Renzo Piano (născut .la Genova în 1937), 
celebru arhitect al Centrului Pompidou parizian (1977) şi al zgârie-norului de lux londonez, The Shard (2012).


În zona portului, imposibil să nu te opreşti să priveşti faţadele pictate de la Palazzo San Giorgio
palat comunal construit în 1260 şi care adăpostea, în 1408, prima bancă din lume, Il Banco San Giorgio.


Tot în acest palat, veneţianul Marco Polo (1254-1324), prizonier al genovezilor, şi-a dictat colegului de celulă, Rustichello din Pisa, 
amintirile de călătorie în Asia, care vor purta titlu de Cartea minunilor, sau Milionul, sau Diversitatea lumii.


În centrul oraşului se află un alt edificiu emblematic al Genovei, Palazzo Ducale, vechi sediu al magistraţilor genovezi, care adăposteşte acum expoziţii temporare de mare valoare, cum este cea intitulată Capodopere ale Muzeului Picasso din Paris, deschisă până pe 6 mai 2018.


Dar pe lângă încă vreo zece palate, reunite în harta turistică a Genovei sub denumirea de Worthful Palaces
un farmec deosebit îl au cele 42 Palazzi dei Rolli, înscrise în 2006 pe lista Patrimoniului Mondial UNESCO. 
E vorba de palate aristocratice în care proprietarii aveau obligaţia, instituită printr-un decret al Senatului din 1576, să găzduiască vizitatorii de seamă ai Republicii Genova.


Majoritatea acestor palate se află pe fosta Strada Nuova, azi Via Garibaldi.
Ca, de exemplu, Palazzo Tursi, care adăposteşte primăria oraşului, dar şi, în partea deschisă turiştilor, sala în care sunt expuse două viori celebre ale lui Nicolo Paganini (Genova, 1782 - Nisa, 1840):
Cannone (Guarnieri, Cremona, 1743) şi Sicori, numită şi Vuillaume, după numele lutierului parizian care a copiat-o după cea realizată de Guarnieri.


Palazzo Bianco, vecin cu Palazzo Tursi, este acum pinacoteca oraşului, consacrată îndeosebi pictorilor europeni din secolele XVI-XVIII.
Prilej de a constata cum prefera Pietro Paolo Rubens să prezinte cuplul Venere e Marte (vezi mai sus).


Rubens, cel care a fost invitat la Genova de către bogata familie Pallavicino, unul dintre mecena care au contribuit la decorarea Chiesa del Gesù
biserică unde sunt expuse alte tablouri de Rubens, Guido Reni, Simon Vouet etc.


Nu departe de biserica Il Gesù, dincolo de turnurile Porţii Soprana, se află casa în care Cristofor Columb, un alt fiu al Genovei, şi-a petrecut copilăria, chiar alături de Mănăstirea Sant’Andrea (sec. XII) din care se mai păstrează doar il chiostro, galeria grădinii interioare.


E prea scurt timpul unui weekend pentru a vedea multe din obiectivele pe care harta turistică a centrului vechi al Genovei le consideră demne de a fi vizitate: 
45 biserici, 30-40 de muzee, 19 monumente şi complexe monumentale, 9 porţi şi alte 9 ziduri din vechile fortificaţii ale oraşului, 12 ascensoare conducând spre tot atâtea pieţe ce oferă o vedere panoramică asupra oraşului, 7 teatre (mai jos, Teatro dell’Opera - Teatro Carlo Felice).


Pentru a avea o vedere panoramică asupra Genovei, este însă suficient să urcaţi la ultimul etaj de la Palazzo Rosso, şi de acolo, mai sus, pe o terasă cocoţată pe vârful acoperişului.


Vederea este, vorba francezului, „à vous couper le souffle”! 
Desigur, există şi pe româneşte posibilitatea de „a-ţi tăia răsuflarea”, dar cred că asta vine mai degrabă din cauza înălţimii şi a treptelor cam abrupte.


La coborâre, faceţi neapărat o pauză la quatro piano, etajul patru al Palatului Roşu, cel dedicat unui „appartamento di un amatore d’arte”. 
Acolo, „à couper le souffle” sunt aşa numitele „Dipendenze”, de fapt un apartament decorat de Franco Albini (1905-1977) ca reşedinţă pentru Caterina Marcenaro (1906-1976), directoare a muzeului şi extrem de avizată colecţionară de artă.





P.S.
Astăzi, 25 aprilie 2018, blogul nostru împlineşte 9 ani, iar aceasta este cea de-a 1275-a postare.
În decursul celor nouă ani, am publicat mii de fotografii făcute de Mihaela, Cristina, Amelia sau de MSChirca.
Numărul de pagini „văzute” depăşeşte azi 473.000, 
iar numărul cel mai mare de accesări provine din Statele Unite, apoi din România, Rusia, Franţa, Polonia, Germania, China.
Ştim că „văzut” nu însemnă neapărat „şi plăcut”, iar „şi citit” cu atât mai puţin
Sperăm însă că cei care au făcut-o au găsit măcar o parte din plăcerea pe care am avut-o de a împărtăşi gânduri, informaţii, amintiri.


lundi 16 avril 2018

CHIRCA - « Les amours des dieux dans les peintures du Louvre », 2018


Ce livre présente les histoires des amours des dieux de la mythologie grecque et romaine, 
telles qu’elles sont représentées dans 70 peintures du musée du Louvre

Parmi les auteurs de ces peintures se trouvent des noms célèbres comme 
l’Albane, Boucher, Carrache, Corrège, Van Dyck, Fragonard, Le Brun, 
Mantegna, Poussin, Rubens, Tiepolo, Titien, Van Loo ou Watteau.



Bien que la plupart des histoires concernant les amours des dieux 
trouvent leur source dans la mythologie grecque, 
les titres des tableaux du Louvre contiennent presque toujours les noms latins des dieux

Pour conserver l’unité de l’ouvrage, les légendes ont également été racontées 
en utilisant les noms latins des dieux.

Les histoires des amours des dieux présentées dans ce livre 
sont étayées par des citations issues des auteurs antiques, d’Homère, 
Hésiode et Euripide, à Virgile, Ovide, Apulée ou Pausanias le Périégète.

François GÉRARD
(Rome, 1770 – Paris, 1837)
Psyché et l’Amour, dit aussi
Psyché recevant le premier baiser de l’Amour
1798 ; huile sur toile ; 186 x 132 cm
Sully, 2e étage, salle 53 

Des peintures illustrées par des dessins qui laisseront intact 
le plaisir de découvrir les originaux dans les salles du Louvre.

Les peintures présentées dans ce livre sont accessibles sur Internet, 
principalement dans trois bases de données :

– la base Atlas des œuvres exposées dans le musée du Louvre
http://cartelfr.louvre.fr/ ;

– la base Joconde, le portail des collections des musées de France
http://www.culture.gouv.fr/documentation/joconde/fr/ ;

– la base Images d’Art des œuvres des musées français
http://art.rmngp.fr/fr

Jean-Honoré FRAGONARD
(Grasse, 1732 – Paris, 1806)
[Copie d’après Carel FABRITIUS]
Mercure et Argus
Vers 1761-1762 ; huile sur toile ; 59 x 73 cm
Œuvre actuellement non exposée 

Sommaire
Introduction                                                 11

Apollon .............................................................  15
Apollon et Daphné,
un laurier né d’un amour non partagé           18
Bacchus ............................................................  31
Bacchus et Ariane,
le Minotaure et Thésée                               33
Cupidon ............................................................  45
Cupidon et Psyché,
un conte de fées                                         47
Diane .....................................................................    63
Diane et Endymion,
ou la Lune amoureuse                                66
Junon. ..............................................................  79
Junon et Ixion,
le séducteur châtié                                      82
Jupiter....................................................................  89
Jupiter et Alcmène,
les parents d’Hercule                                 93
Jupiter et Antiope,
un satyre et une nymphe                           103
Jupiter et Callisto,
séduite par un sosie de Diane                    123
Jupiter et Danaé,
une pluie d’or et la mère de Persée            136
Jupiter et Europe,
enlevée par un doux taureau                      147
Jupiter et Ganymède,
le plus beau de tous les hommes                159
Jupiter et Io,
et Argus aux cent yeux                             167
Jupiter et Latone,
la mère d’Apollon et de Diane                   181
Jupiter et Léda,
la belle attendrie par un cygne                   189
Mars ............................................................ 195
Mars et Vénus,
un adultère divin                                       197



Louis LAGRENÉE, dit l'Aîné
(Paris, 1724 –  Paris, 1805)
Mars et Vénus surpris par Vulcain
1768 ; huile sur toile ; rond Ø 121 cm
Sully, 2e étage, salle 52

Mercure ..........................................................  213
Mercure et Vénus,
un tendre amour                                       216
Neptune ..........................................................  221
Neptune et Amphitrite,
la Néréide retrouvée par un dauphin           224
Neptune et Amymone,
une Danaïde qui cherche de l’eau              230
Pluton.....................................................................   237
Pluton et Proserpine,
piégée par un pépin de grenade .               239
Vénus. ............................................................  251
Vénus et Adonis,
un amour tragique                                     255
Vénus et Énée,
ou
de l’amour maternel                             280
Vulcain ............................................................  301
Vulcain et Vénus,
une union surprenante                               304

Annexes
Dieux grecs et dieux romains                    313
Chronologie des auteurs antiques               317
Bibliographie sélective                              319
Index des peintres et des peintures            327
Les peintures dans les salles du Louvre      333

Petrus Paulus RUBENS
(Siegen, Westphalie, 1577 – Anvers, 1640)
Vénus cherche à dissuader Mars de partir au combat ou Allégorie de la Guerre et de la Paix
Vers 1634-1635 ; huile sur bois ; 37 x 25 cm
Richelieu, 2e étage, salle 23

Parution : Les Editions du Net, 2018

Auteur(s) : CHIRCA
Mihaela, Cristina, Amelia et Mihai-Stefan

Illustrations et photo de couverture : MSChirca

ISBN: 978-2-312-05811-5
Format : 120x190 mm
Nombre de pages : 342

Version papier ou version numérique sur


lundi 9 avril 2018

Zâmbete în Casa comunală - Vietnam Fine Arts Museum, Hanoi

Vietnamezii ni s-au părut oameni calmi, zâmbitori şi cu simţul umorului. Aproape sigur că erau aşa şi cu secole în urmă, dacă e să ne luăm după sculpturile în lemn care împodobeau casele comunale vietnameze în secolele XVI-XVIII.

Casa comunală, dinh, era locul în care locuitorii se întâlneau pentru luarea tuturor deciziilor ce priveau comunitatea, dar şi cu ocazia sărbătorilor şi a manifestărilor artistice. Nu lipseau altarele pentru cultul divinităţilor şi al strămoşilor, dar nici ornamentele care făceau referinţă la viaţa de zi cu zi.

Vietnam Fine Arts Museum din Hanoi expune numeroase astfel de ornamente din casele comunale, sculpturi în lemn cu titluri evocatoare: Vânând un tigru; Conducători de elefanţi şi luptători [sportivi, nu războinici]; Invitaţie la băutură; Scenă de scăldat în lacul cu lotuşi etc.

 (1)

Când sculptura se intitulează Patru zâmbete (1 şi 2), figurile surâzătoare ale celor patru personaje sunt cu totul justificate.

 (2)

La fel de normale sunt şi zâmbetele celor care merg la un festival (3)

 (3)

sau a celor care participă la o serbare sătească (4 şi 5), situaţie în care şi calul e zâmbăreţ (6).

 (4)

 (5)

 (6)

Desigur, zâmbetul era foarte potrivit unui tinere fete (7)

 (7)

şi era apreciat în fiecare moment al vieţii de zi cu zi (8)

 (8)

Vietnamezii din epocă zâmbeau atunci când reuşeau să prindă o barză în timp ce mergeau cu barca (9)

 (9)

şi nu-şi pierdeau zâmbetul nici atunci când era vorba de o trântă amicală (10 şi 11).

 (10)

 (11)

Lucrurile se schimbau însă atunci când era vorba de o partidă de box (12)

 (12)

şi zâmbetele puteau dispare, din te miri ce, chiar într-o scenă din viaţa cotidiană (13).

 (13)

De abia mai târziu, când am vizitat Precious Heritage Art Gallery Museum din Hoi An [vezi postarea din 26 martie 2018], am înţeles cum arătau aceste sculpturi din casele comunale atunci când erau noi.

În muzeul său, Réhahn expune o sculptură (14) pe care a primit-o în dar de la şeful satului Co Tu, sculptură care decorase casa comunală a etniei respective, având ca misiune să alunge spiritele rele şi să evite dezastrele supranaturale.

 (14)

Sculpturile în lemn din casele comunale erau deci pictate în culori vii!

Şi atunci mi-am adus aminte de urmele de culoare de pe ornamentele expuse la muzeul in Hanoi (15) şi am încercat să mi le închipui aşa cum erau ele când meşterii tocmai le terminaseră şi se pregăteau să le monteze în casa comună.

(15)

Cu toţii, desigur, zâmbeau...

(1 şi 2) Patru zâmbete, Casa comunală din Huong Loc, provincia Nam Dinh, sec. XVII.
(3) Mergând la festival, Casa comunală din Dai Phung, districtul Dan Phuong, Hanoi, sec. XVII.
(4, 5 şi 6) Serbare sătească, Casa comunală din Ngoc Canh, provincia Vinh Phuc, sec. XVII.
(7) Tânără fată, Casa comunală din Huong Loc, provincia Nam Dinh, sec. XVII.
(8) Scene din viaţa cotidiană, Casa comunală din Dai Phung, districtul Dan Phuong, Hanoi, sfârşit sec. XVI.
(9) Pescar prinzând o barză în timp ce vâsleşte, Casa comunală Noi, provincia Bac Giang, 1715.
(10 şi 11) Lupte libere, Casa comunală din Phu Lao, provincia Bac Giang, sec. XVII.
(12) Partidă de box, Casa comunală din Lien Hiep, districtul Phuc To, Hanoi, sec. XVII.
(13) Scene din viaţa cotidiană, Casa comunală din Dai Phung, districtul Dan Phuong, Hanoi, sec. XVII.
(14) Scene din viaţa cotidiană, Casa comunală Guoi, districtul Tay Giang, 2009.
(15) Scene din viaţa cotidiană, Casa comunală Tho Tang, provincia Vinh Phuc, sec. XVII.

lundi 2 avril 2018

Crizantemele galbene din Vietnam

În Vietnam, în februarie şi martie 2018, crizantemele galbene erau pretutindeni :
la intrarea templelor (1) şi de-a lungul străzilor (2), în faţa magazinelor (3) şi la colţurile caselor (4), pe mici plute decorate de sărbătoare (5) sau plutind, rupte din prea multă dragoste, într-un bazin dintr-o fostă cetate imperială (6).

 (1 - În apropiere de Hue)

 (2 - Ho-Chi-Minh-City, HCMC)

(3 - Hoi An) 

 (4 - Hoi An)

 (5 - Hanoi)

 (6 - Cetatea Imperială din Hue)

Le-am întâlnit din nordul până în sudul Vietnamului, de la Hanoi şi până în delta Mekongului.
În capitală, mici crizanteme galbene străjuiau treptele ce urcau la Pagoda cu un singur stâlp (7), mărgineau lacul Hoan Kiem din centrul oraşului (8) sau ţineau de urât unei fetiţe ce părea că adormise pe un scaun, înconjurată de coşuri cu fructe, într-un parc (9).

 (7 - Hanoi)

 (8 - Hanoi)

 (9 - Hanoi)

În cel mai mare oraş al Vietnamului, Ho-Chi-Minh-City, fostul Saigon, crizantemele galbene păzeau vechi afişe de propagandă socialistă (10), împodobeau monumentul Venerabilului Thich Quang Duc, călăgărul budist care şi-a dat foc pe 11 iunie 1963, în această intersecţie, în semn de protest la represaliile antibudiste din epocă (11), erau la ele acasă lângă marea piaţă Ben Thanh (12) sau erau la baza decorului care serba trecerea în Anul Câinelui.

 (10 - HCMC)

 (11 - HCMC)

 (12 - HCMC)

 (13 - HCMC)

Desigur, am întâlnit crizantemele galbene în numeroasele ateliere, mai degrabă fabrici de sculptură din apropierea Muntelui de Marmură (14), la Mormintele Imperiale din Hue (15) şi întotdeauna, fără excepţie, în nenumăratele temple care împânzesc Vietnamul (16).

 (14 - Lângă Muntele de Marmură)

 (15 - În apropiere de Hue)

(16 - Hoi An)

Abundenţa crizantemelor în această perioadă a anului a fost datorată şi faptului că Têt, Noul An vietnamez, a fost sărbătorit între 15 şi 18 februarie 2018, dar prezenţa lor pretutindeni se explică mai ales prin credinţa că ele sunt simbolul unui spirit calm, indiferent la onoruri şi faimă*, fiind în acelaşi timp purtătoare de noroc şi prosperitate**.
Fără a pune la socoteală faptul că cel mai bun ceai pe care l-am băut în Vietnam a fost ceaiul din flori de crizanteme...

*  https://www.vietnammonpaysnatal.fr/fleurs_culture_vietnamienne/
** https://guidefrancophoneauvietnam.com/2015/01/05/le-tet-traditionnel-inventaire-des-six-fleurs-les-plus-en-vue/#more-7631

Pentru Bi.