jeudi 31 mai 2018

Surprize şi priviri dintr-o expoziţie - „Tintoret. Naissance d’un génie”, Paris

Vizitarea unei expoziţii de artă este de fiecare dată prilej de surprize, în sensul de întâlniri sau de descoperiri neaşteptate, de cele mai multe ori plăcute. O bună expoziţie nu se limitează doar la reunirea şi la prezentarea publică a unor opere dispersate altfel în muzee îndepărtate sau ascunse în colecţii inaccesibile. Talentul organizatorilor unei bune expoziţii este şi acela de a releva aspecte mai puţin cunoscute ale subiectului prezentat, de a oferi puncte noi de vedere, de a provoca paralele şi reflecţii, pe scurt - de a suprinde.

Este şi cazul actualei expoziţii de la Musée du Luxembourg din Paris, deschisă până pe 1 iulie 2018: Tintoret. Naissance d’un génie.


Piesa de rezistenţă a expoziţiei, care apare şi pe afişul acesteia, este autoportetul realizat de Tintoretto pe la 1547. Nu este deci o surpriză faptul că ne vom întâlni cu el. Surprinzător e însă că autoportretul lui Tintoretto este primul tablou cu care dai ochii atunci când intri în expoziţie. Nu îi este rezervată o sală specială, gen „Sfânta Sfintelor”, în care să ajungi plin de admiraţie şi deja copt pentru evlavie, după ce ai parcurs operele de tinereţe ale maestrului.

Tintoretto este chiar aici, în antreul expoziţiei, întâmpinându-şi de la intrare musafirii.
E într-un hol neîncăpător, creat artificial, în care vizitatorii se înghesuie, se împing cerându-şi încet scuze, se calcă pe picioare zâmbind şi se ocolesc, încearcând fiecare să ajungă cât mai aproape de maestru. Să îl vadă, să îl asculte. De fapt, majoritatea ascultă doar vocea audioghidului ţinut la ureche. Dar toţi, absolut toţi vor să-l privească în ochi pe Tintoretto. Căci dacă pictorul nu este prezent aievea, „în carne şi oase”, el este cât se poate de prezent în „privire”.


Are exact aceeaşi privire pe care o avea acum mai bine de 470 de ani, în atelierul său din Veneţia, uitându-se, probabil într-o zi de iarnă, într-o oglindă plasată în stânga şevaletului.

O privire directă, de la om la om, care te poate conduce la trufia de a-ţi imagina că, pentru câteva clipe, eşti singur, doar tu cu el. Doar atunci poţi să-i citeşti în privire şi o oarecare teamă plină de întrebări:
„Mă vezi? Tu cine eşti? Unde eşti? În ce an eşti?”
La răspunsurile tale, el explodează: „Deci, exist!
Eu, Tintoretto, fiul unui tintore (teinturier) din Veneţia, încă mai exist! Am reuşit!”

Mă aplec să citesc eticheta plasată lângă tablou.


Evident că pictorul nu are pentru fiecare privitor acelaşi mesaj.
„Ochii strălucind de o lumină interioară subliniază inspiraţia şi exprimă convingerea pictorului în talentul său precoce” - notează autorul etichetei.
Mie, privirea pictorului mi se pare niţeluş ternă, parcă puţin obosită.

Fără ca nimeni să observe, îi adăug în priviri o licărire de lumină.


„Grazie mille!”, îmi şopteşte pictorul.
„Voiam şi eu să o fac, dar am avut aşa de mult de lucru... Şi parcă nici lumina nu era prea bună în iarna aceea. Du-te să vezi şi alte portrete, în cealaltă sală. Unora le-am pus sclipiri în ochi, altora nu. Depinde de cât eram de grăbit. Sau de cât eram de trist...”


***
Restul expoziţiei Tintoret. Naissance d’un génie este o mare şi interesantă paranteză, cu multe surprize plăcute.


În primul rând un tablou neobişnuit, voit neterminat, intitulat Sfânta Familie cu Sf. Ioan Botezătorul copil [pe la 1550; ulei pe lemn; New Haven, Yale University Art Gallery].


Doar capul Sf. Iosif este finalizat în cele mai mici detalii, în timp ce restul tabloului pare încă în lucru. Se presupune că acest tablou îi servea lui Tintoreto ca piesă de prezentare, destinată să surprindă şi să impresioneze un client potenţial.

Apoi câteva tablouri cu subiecte din rândul acelora pe care le-am prezentat recent în:
Chirca, Les amours des dieux dans les peintures du Louvre (Les Editions du Net, 2018).

De exemplu: Jupiter şi Semele (detaliu) [1541-1542; ulei pe lemn; Modena, Galeria Estensi].


Intenţionat prost sfătuită de fosta ei doică (deghizarea sub care se manifestă de fapt Junon), Semele îi cere lui Jupiter să i se arate în adevărata sa splendoare, în plină forţă. Jupiter nu o poate refuza, căci îi promisese să-i îndeplinească orice dorinţă, şi îi apare ca stăpân absolut al fulgerelor. Semele este arsă de vie, dar Jupiter salvează copilul lor, care se va naşte „din coapsa lui Jupiter”: Bacchus - singurul zeu a cărei mamă este o muritoare.

Remarcabil este racursiul extrem în care Tintoretto o prezintă pe Semele. Căzută pe spate („ca pe un altar”, remarcă notiţa tabloului), cu talpa piciorului drept exact în centrul tabloului, din cap i se zăreşte doar puţin nasul, o ureche... De notat că acest panou octogonal făcea parte dintr-un ansamblu de 16 panouri asemănătoare.

Last but not least, la sfârşitul expoziţiei o altă surpriză: 
întâlnirea cu un tablou împrumutat de Luvru şi pe care l-am prezentat pe larg în lucrarea mai sus citată (p. 274):

Pictor nordic lucrând la Veneţia în atelierul lui Tintoretto, Moartea lui Adonis (detaliu) [pe la 1550-1555; ulei pe pânză].


Notiţa tabloului remarcă faptul că este vorba de „o operă care intrigă cercetătorii, 
prin combinarea referinţelor la Tintoretto cu un mod de tratare diferit de al său”.

***

Înainte de plecare, mă întorc să-mi iau la revedere.
Tintoretto e tot acolo, în micul hol de la intrare, înconjurat de lume, 
întâmpinându-şi vizitatorii şi discutând cu fiecare în parte.


Pare mai viu ca oricând.
Doar eu, o siluetă în lumina albăstruie a intrării, par fantomatic.

Nu-mi mai iau la revedere. Ştiu că e pentru totdeauna...

mardi 15 mai 2018

lundi 14 mai 2018

Rouge vénitien / Roşu veneţian


Villa Ephrussi de Rothschild à Saint-Jean-Cap-Ferrat

« Le bâtiment est également restauré, et la couleur des façades est même redéfinie : 
de l’ocre-jaune, la villa passe au rouge-rose, lui donnant son caractère vénitien. »
[www.villa-ephrussi.com/]

dimanche 13 mai 2018

Brăţara de jad / Le bracelet de jade


« Le jade est un symbole de sérénité au milieu des tempêtes. 
Cette pierre est associée à la longévité. »
[Internet]

Photo : MSChirca ; Delta du Mekong, 2018

samedi 12 mai 2018

După-amiază / Après-midi - NGUYEN TRUNG TIN



NGUYEN TRUNG TIN (n. 1956)
Afternoon / Après-midi (2009 ; détail), 
Huile sur toile ; 180 x 130 cm
Musée des Beaux-Arts du Vietnam
HANOI 
(Photo MSChirca)

vendredi 11 mai 2018

Viaţa e frumoasă / La vie est belle - LIM KHIM KA TY


LIM KHIM KA TY (1978) 
Life is beautiful / La vie est belle (2011, detaliu) 
Huile sur toile ; 120 x 150 cm Musée des Beaux-Arts du Vietnam
HANOI 
(Photo MSChirca)

jeudi 10 mai 2018

mercredi 9 mai 2018

Portret de soldat - NGUYEN TRUNG

Partea inimii rămâne acasă…


« Portrait de soldat » (1984), NGUYEN TRUNG  (n. 1940) - 
Musée des Beaux-Arts du Vietnam, HANOI

jeudi 3 mai 2018

« Il était un petit navire… »


« Il partit pour un long voyage / Sur la mer Méditerranée / Ohé ! Ohé ! »


Départ dans la course des maxi trimarans, Nice UltiMed, le 2 mai 2018