jeudi 25 avril 2019

« Crucifixion » par Louis Brea (1512) - Renaşterea unei „Crucificări”


Acum o săptămână, în Joia Mare a Paştelui catolic, a avut loc la Muzeul Masséna din Nisa
 prezentarea, după terminarea restaurării, a marelui tablou de altar intitulat Crucifixion,
pictat de Louis Brea în 1512. O renaştere a unei opere excepţionale.


Fotografiasem, în noiembrie 2018, la Biserica Notre-Dame-de-l’Assomption a
Mănăstirii franciscanilor de la Cimiez, trei mari tablouri de altar realizate de
Louis Brea, pictor născut la Nisa în 1450.


Două dintre tablouri, Piéta (1475) şi Déposition de la croix (c. 1515), erau în curs de restaurare.

Restaurarea celui de al treilea tablou de altar, Crucifixion, era aproape încheiată.


La început de aprilie 2019, un email ne invita să asistăm la prezentarea publică a altarului
Crucifixion complet restaurat. Invitaţie acceptată cu plăcere şi curiozitate.


Pentru prezentarea altarului restaurat, Muzeul Masséna pregătise cele mai frumoase saloane.
În spatele pupitrului pe care scria „Crucificarea” de Louis Brea - Prezentarea pentru public
 a operei restaurate, erau aliniate patru drapele: cel al Uniunii Europene, al Franţei,
al provincei Alpi-Coasta de Azur şi cel al departamentului Alpilor Maritimi.


Publicul din sălile de la parter a avut posibilitea să descopere sala de la etaj, pregătită
special pentru a găzdui timp de doi-trei ani altarul Crucifixion, mai întâi pe două ecrane mari,
căci pentru  a asigura condiţii optime de conservare, sala este climatizată separat şi
doar un număr redus de persoane au acces simultan în ea.


Pe aceste ecrane a putut fi urmărită o primă prezentare a altarului făcută de principalii restauratori.
Primarul Nisei, Christian Estrosi, a coborât apoi pentru a spune celor invitaţi câteva cuvinte.
Din înregistrarea pe care am realizat-o, spicuiesc câteva fraze din discursul liber al primarului:


„E un moment deosebit pe care îl trăim împreună în această dimineaţă [...]
Aceste mari opere de artă pe care avem şansa să le moştenim [...]
După o dramă (incendiul de la Notre-Dame, n.n.) poate să fie şi un timp de speranţă [...]


Noi, colectivitatea oraşului, am utilizat circa 80 de milioane de euro pentru a restaura
 La Chapelle de la Miséricorde, cea a Penitenţilor Roşii, a Penitenţilor Albaştri,
refacerea etanşeităţii mănăstirii de la Cimiez, faţada bazilicii Notre-Dame [...]”


În acest timp, pe cele două ecrane, continuau să apară imagini ale altarului lui Louis Brea.
Era cu o zi înainte de Vinerea Mare.
Sus, într-un colţ al plafonului, doi îngeri ridicau o coroană.


« Un écriteau, suivant la coutume romaine, était attaché au haut de la croix,
portant en trois langues, en hébreu, en grec et en latin : le Roi des Juifs.
Il y avait dans cette rédaction quelque chose de pénible et d’injurieux pour la nation.
Les nombreux passants qui la lurent en furent blessés. Les prêtres firent observer à Pilate
 qu’il eût fallu adopter une rédaction qui impliquât seulement que Jésus s’était dit roi des Juifs.
 Mais Pilate, déjà impatienté de cette affaire, refusa de rien changer à ce qui était écrit. »

Ernest Renan, Vie de Jésus, 24e édition revue et augmentée, Paris, Calmann Lévy, 1895.